3,552 matches
-
în cuvinte, U must come, nu mi-a spus niciodatè pânè acum cu atâta stèruințè, trebuie sè vii în America, de ce sè vin? Aș veni în America doar că sè te întâlnesc Angel și pentru nimic altceva, ea tace acum, ezitare, o simt, ar vrea sè-mi spunè ceva, dar tace, câteva clipe, Matei, I must go, somebody’s calling me! e fratele meu, mè duce cu mașina în oraș, Sorry! It’s all right, îi scriu eu prefècându-mè cè totul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
putea sè se afirme pe lungimile de undè cè e oră șapte și de fapt sè fie oră șapte fèrè un sfert, eu, firește, datoritè credinței, la urma urmei, convenționale, cè ei spun întotdeuna oră exactè, i-aș crede fèrè ezitare, Si dacè, totuși, nu ne dau oră exactè, ci oră probabilè? că la buletinul meteo, temperaturile probabile?! Și dacè în fiecare zi suntem furați cu câte un minut, ca la casele de marcat, de acel rest de un ban de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
preferințe, Da, un pahar cu apè mineralè, Nu, nu, mulțumesc! și, în al doilea rând, un rèspuns secund, la o întrebare pusè în general, Măi dorești ceva? de la mine, de la Matei, cel care, măi dorești ceva, Corina? Din tulburata ei ezitare îmi dau seama cè se gândește la aceleași lucruri ca și mine, Ce aveți la deșert? Față îi aduce din nou meniul, ea cautè și opteazè în cele din urmè pentru o salatè de fructe, Tu nu dorești nimic, Matei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
înnorat de noiembrie, târguindu-ne, Mașina, ceva mai în spate, se simte stingherè acolo, eu percepându-i tristețea dureroasè dupè stèpâna ei, o privesc cu dor, apoi, amintindu-mi de acea primè noapte de dragoste în mașinè, mè decid fèrè ezitare și îi ofer noului proprietar, fèrè sè mè gândesc prea mult, cu patru sute de euro în plus peste prețul cu care o cumpèrase, simțind cè în urma acestei generoase oferte rezistență lui urmeazè sè slèbeascè, Lasè-mi un numèr de telefon, sè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
nu ar fi capabil sè descifreze natură exactè și rafinatè a esențelor mirosului sèu, Matei l-ar recunoaște, totuși, dintr-o mie, nèrile lui, ca și cum și-ar fi dezvoltat papile speciale de identificare a acestuia, ar ști sè-l distingè fèrè ezitare, Am așteptat-o în curtea Muzeului, când am vèzut-o coborând i-am ieșit în întâmpinare, ne-am oprit apoi, deasupra scèrilor laterale, sub arcadele înalte, prost iluminate, de la intrarea în curtea interioarè, De ce ai venit, Matei? Ieri am decis, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
existè o similitudine perfectè, tot secretul constând în respectarea regulilor de circulație, precum și a prioritèților din viațè, dar, în cazul în care ți se ivește ocazia că sè ajungi mai repede acolo unde ți-ai propus, atunci o faci fèrè ezitare, bèrbètește! Când trebuie, de pildè, sè intri de pe o stradè lateralè într-o șosea intens circulatè, ce faci? Te prinde noaptea acolo? Nu! Analizezi situația și calculezi momentul precis în care, în perfectè siguranțè, te strecori în trafic! Uneori, măi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
acestei pierderi a inventat prin autosugestie aceastè poveste cu mirosul, inducându-și o stare de miros imaginarè! Interesantè teoria ei, dar complet irelevantè atunci când îi demonstrez, legat la ochi, cè nu mi-am pierdut nici un simț al mirosului, recunoscând fèrè ezitare mirosul pachetului de țigèri pe care mi-l fluturè pe sub nas sau sandviciul ei cu salatè, I-am mulțumit pentru strèdanii, dar trebuie sè spun cè nu am de gând sè consult nici un doctor! Atunci mi-a venit în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
o spunem, Matei încè nu are permis de conducere! Când mi-am vèzut mașină roșie în curte, tentația a fost irezistibilè, mè îmbrècasem frumos, Corina, Vino, Matei! mè aștepta că sè împodobim bradul, oprindu-mè lângè mașinè m-am decis fèrè ezitare, la urma urmei, dupè discuția bèrbèteascè cu instructorul meu, începusem sè mè descurc foarte bine la condus, am devenit foarte stèpân pe mine, de ce nu?! de ce sè nu ies cu mașina mea? Da, ar fi fost mai bine sè fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Brahms, ea coboară capacul pianului, merge până În dreptul ferestrei și privește ca În somn copacii albi, Înfloriți pe dealurile verzi, până când soarele coboară În spatele lor și se fac galbeni, se fac roșii, se fac negri. * — Părinții se deciseseră după multe ezitări să vândă casa de pe Hauptstrasse care aparținuse familiei, câteva generații la rând, și să ne mutăm, Într-una mai mică, la periferie, pe Bergstrasse. Era de altfel ceva obișnuit, după războiul pierdut venise criza, se vindeau curent proprietăți vechi, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
care, În tăcerea jenată a celorlalți, au sunat oarecum ca o insolență. Acolo, sunt obișnuiți ca tot ce spui să aibă un Înțeles ascuns, chiar contrariu și caută insinuarea până și În cea mai plată frază. Am avut atunci o ezitare dacă să arunc sau nu mingea Înapoi. Am ales să nu. —Și pe urmă? Pe urmă eu am vorbit, iar ei s-au prefăcut că mă ascultă... De ce spui asta? Poate chiar te ascultau! — Mă ascultau, sigur că da! Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
am spus: „Vă mulțumesc tuturor, dragii mei, pentru că ați venit să mă ascultați! Din păcate, trebuie să mă retrag, dar mai rămân câteva zile aici și sunt convins că vom avea ocazia să stăm de vorbă!”. Se oprește, derutat de ezitarea pe care o citește În privirea ei: —...Te plictisesc cu poveștile mele? — Să mă plictisești?! Ce idee! Te ascult cu mare atenție. Dar trebuie să-ți spun că n-a fost prea elegant din partea ta să scapi așa! — Dar intenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
tine sau s-a folosit de tine ca să o pedepsească, și după moarte, pe Klara, pentru că a murit cu copilul nenăscut al altuia În burtă? * —Să-ți povestesc mai departe ori te plictisesc, spune-mi? —Povestește! Povestește! Momentul ei de ezitare a luat sfârșit, În fine: brusc, și-a amintit unde a parcat mașina - și merge tot mai repede, grăbește mereu pasul. Când l-am revăzut pe Cristian Dobrotă, l-am recunoscut pe loc. Era ridat și Încercănat, dar expresia feței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
aparținea prințului. Scoase apoi cuțitul și își puse un genunchi pe zăpadă, pregătindu-se să taie capul potârnichii. Prințul zâmbi admirând de departe nu numai grația, dar și precizia cu care ea decapită pasărea. Scurt, dintr-o singură lovitură, fără ezitare. În general, femeile evitau să facă asta, considerând operația mult prea crudă. Sau o făceau în silă, cu capul întors într-o parte. Observă și cât de delicat culese ea creierul dintre oasele sfărâmate, fără să se sinchisească de sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fusese sfâșiat de un spin în timpul vânătorii cu șoimi. Simțise arsura acelei priviri pe pielea din despicătură ca pe o sărutare. I se păruse cu totul abandonată atunci, ca și cum nu mai era pe deplin conștientă de ceea ce i se întâmpla... Ezitările și unda inexplicabilă de tristețe surprinsă la serata lui Nicolae când rămăseseră amândoi în dreptul unei ferestre, sub privirile soției sale... Imaginea întrezărită prin aburii băii, în casa pictorului, imagine care îl aruncase în trecut, în miezul unei vechi pasiuni, reamintindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aer... Ceea ce-mi lipsește, acum, este ceea ce Încetase de a mai fi Încă Înainte ca memoria să Înregistreze, fie și imagini statice - de aceea sunt redus, condamnat la gestul vag, oarecum rotund, de aceea sfâșietor de „cuprinzător” (prea!) În ezitarea, În căutarea lui. Și la cuvintele: «Pe-acolo, pe undeva...» Cei dinainte, ca și cei de după mine (dar care au rămas pe-loc) nu vor fi simțind lipsurile din timp, obișnuiți fiind cu deplasarea În, totuși, interiorul cercului. Eu Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-mi hotărăsc viața. Nu hotărăști nimic, îi răspunse brigadierul. Cu o eșarfă luată de la domnul Gupta, îl legă pe băiatul Hungry Hop la gură. Iar băiatul Hungry Hop se foia și se zbătea în tăcere, purtat fiind către Pinky, în ciuda ezitărilor sale. — Uite-i, Sampath, strigă domnul Chawla când îi zări. Sampath! Au ajuns! Dintr-odată, cu o panică explozivă, asemeni unui semn de exclamație fiziologic, maimuțele săriră din copacul lui Sampath, groaza și confuzia citindu-li-se pe fețe. — Respectați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
te joci puțin cu ea? Aș vrea să vorbesc cu Fiona între patru ochi. — Sigur. Jake, care, în mod normal, era adeptul răspunsului adolescentin „într-un minut“, pe care-l folosea în orice situație, a sărit în picioare fără nici o ezitare. —Hai, puiuț! Hai să mergem! Băiatul a săltat-o pe Jessica pe-un șold și-a ieșit din bucătărie. —Bună. David a zâmbit spăsit, dar Fiona nu s-a clintit de lângă ușă. —Bună. Femeia nu i-a răspuns la zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ăștia, nu-mi pică din cer. — Hai, tată, dă-i, miorlăi Răzvănel, înduioșat parcă de soarta lui Mărgărit și plângându-l totodată și pe taică-său: să știți că muncește, toată ziua aleargă ca un cal ca să producă. După lungi ezitări, în sfârșit, sobolul bătrân îi întinse bancnota lui Mărgărit. — Că te-am auzit de mă-ta, mânca-ne-ai pula. Îmi pare bine că ai grijă de ea. Da’ să știi că de banii ăștia încă-mi ești dator. — Trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
a adăugat „după-masă“ pentru cazul În care aș fi crezut că e vreuna care n-are somn și Îți apare la ușă la 1 dimineața, ca să stea la palavre despre situația actuală de pe piața operelor de artă. Am privit cu ezitare În jur. Poate ar trebui să-i dau dreptate lui Tom și să fac puțină ordine. Garsoniera mea e o anexă a depozitului, Înaltă de nouă metri și aflată Într-un cartier de periferie dintr-o zonă destul de murdară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
directe. Poate că i-o fi făcut o imensă plăcere să se admire singură În oglindă În timp ce lucra la sală, dar nici să turuie despre sine nu o delecta mai puțin. O clipă, nu răspunse. Apoi zise cu o ușoară ezitare: — A fost chiar aiurea să se se facă atâta caz de asta. Adică, nu era vorba despre o chestiune de viață și de moarte, nu? Pentru cineva, exact așa a fost. — Vai, se cutremură ea. Mami și tati vor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
lui Lou se arata din nou. Se poartă cu Derek de parcă ar fi unul dintre fiii ei. Janice zâmbi. — Știu la ce te referi. — La urma urmei, tu și Derek păreți a vă Înțelege foarte bine, am zis, cu o ezitare. — O, da. Glasul i se Îndulci, iar când m-am uitat la ea, am văzut că zâmbea, dar nu către mine, ci la imaginea lui Derek pe care o avea În gând. Încă ne mai iubim. Și mai e și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
lui de muncă. Între timp, trăncăneala lui părea fără sfârșit. — Măi, măi, arăți fabulos, zise el, luându-mi haina. Îmi place la nebunia rochia. Eu sunt Duggie, scumpo. Pe tine cum te cheamă? — Sam Jones, m-am recomandat, cu o ezitare. Felice Bortshe m-a invitat... — O, desigur! Dumneata ești noua descoperire a lui Felice. Am aflat totul despre tine, zise, făcându-mi cu ochiul. Aș fi preferat să se abțină. Nu-mi place deloc când oamenii Îmi fac cu ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
toată suferința depărtării, toată căldura regăsirii? Numai că Omar este tulburat de această năvălire. Cartea e Încă deschisă În fața lui, ar fi vrut s-o facă să dispară. Prima reacție este să se elibereze și, chiar dacă se căiește imediat, chiar dacă ezitarea lui n-a durat decât o clipă, Djahane, care a simțit șovăiala și această formă de răceală, nu Întârzie să le Înțeleagă pricina. Îndreaptă spre carte o privire bănuitoare, ca și cum ar fi vorba de o rivală. — Iartă-mă! Eram atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
apere patria. Tonul era politicos, deși foarte suspicios și Însoțit de priviri piezișe În direcția blocnotesului În care mă văzuse mâzgălind grăbit. N-am avut nevoie să aduc argumente, accentul mi-era apărarea cea mai elocventă. Bărbatul se scuză fără ezitare, mă invită la masa lui, Îi evocă pe La Fayette, Benjamin Franklin, Tocqueville și Pierre L’Enfant, Înainte de a-mi explica pe larg ceea ce tocmai citisem În presă, și anume că acel război «n-avea să fie pentru trupele noastre decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Howard pe calea cea bună, n-avea să-mi reproșeze oare faptul de a fi urmat o cale identică? Într-adevăr, primirea fu rece, la limita politeții. Dar, de Îndată ce i-am expus motivul demersului meu, el răspunse fără umbră de ezitare: — N-am să plec. Dacă se poate organiza un convoi pentru evacuarea străinilor, se pot organiza la fel de bine convoaie similare pentru aprovizionarea orașului Înfometat. I-am mulțumit pentru atitudinea sa, care mi se păru conformă idealului religios și umanitar care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]