10,246 matches
-
și în livadă. Umblă-n ploaie și-n răcoare Și e meșteră-n culoare; Când își umflă pânzele, Rupe toate frunzele Și provoacă-n tot minutul Când tușitul, când strănutul. Uneori e mai domoală Și obrajii nu-i ciupește, Cu făina ei din poală Ea pe toate le albește. Însă, când e năzuroasă, Mai bine-i să stai în casă. Cu teniși, tricou și șort, Toată lumea face... E micuță și bondoacă, Stă și dânsa într-o teacă, Iar atunci când este scoasă
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
pentru gheată. Nu are motor, nici pânză, Și nu face mare brânză; Fie mici sau fie mari, Sunt iubite de pescari. Unele erau de apă, Altele erau de vânt; Însă, de o vreme-ncoace, Foarte multe nu mai sunt; Dar făină tot se face. O spun eu, să se priceapă. Înflorește timpuriu, Fructele-i se coc târziu. Boabe roșii și semețe, Pentru urși ispititoare, Acre-dulci, mirositoare, Care cresc pe niște bețe. Într-o liniște mult calmă, Eu vă spun numai atât
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
porțile unei panorame sub corturi, vom colinda orașul anunțînd în sunet de surle și tobe noua religie ce va lua naștere pe pae și între scînduri, căci pe puf și mătăsuri se naște doar rasa obosită, crescută cu biberonul și făina lactată”. Altfel spus: „Vrem teatrul de pură emotivitate, teatrul ca existență nouă, desbărată de clișeiele șterse ale vieții burgheze, de obsesia înțelesurilor și orientărilor” („Manifest activist către tinerime“)... În nr. 62 al revistei, Sergiu Milorian deplînge și el asimilarea superficială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
umple de păduchi. ― Nici pe Giordano Bruno nu l-ai întîlnit? Și el a fost un rătăcitor. ― L-am văzut doar în vis, într-o noapte. Mă aflam undeva la o moară. Eram un fel de ajutor de morar. Goleam făina din saci, în timp ce afară ploua cu găleata. La un moment dat, s-a auzit o bătaie în ușă și, în prag, a apărut un drumeț pe mantaua căruia șiroia apa. Când am ridicat felinarul, mi-am dat seama că era
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
lemnoasă uscată și împletită, un cuțit și trei toiege de lemn cu vârful de piatră, atât de tăioase și de tari, încât păreau de fier. Ne-au mai oferit o tablă cu azime făcute dintr-un amestec de grăunțe și făină de castane, precum și codri de caș afumat. Înainte de a pleca la drum, i-am întrebat cum puteam să-i răsplătim, odată întorși acasă. Ne-au cerut sare. După opt zile de marș forțat, pline de primejdii, am ajuns în valea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
rău, pentru că Domnul nostru Iisus Hristos ne curăță toate păcatele. Spătarul a trimis la masa slugilor și prăjituri, în primul rând colivă de grâu ales, amestecat cu miere și nuci fărâmițate, dar și pască, făcută din mai multe soiuri de făină, brânză proaspătă și ouă, împodobită pe deasupra cu mei și miere de pădure. Pe urmă, Zogru s-a dus la horă și a bătut cu opincile cele noi pământul albit și neted din fața bisericii. Era tot satul adunat acolo: fetele îmbrăcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
capului. Ne-am bucurat de el și de bucuria noastră. Așa l-am cunoscut pe Iacob, tatăl tău. Iacob a ajuns târziu în acea după-amiază, într-o săptămână cu lună plină și a mâncat o masă simplă, apoi pâine din făină de orz cu măsline, s-a prăbușit într-un somn adânc, care a ținut și ziua următoare. Lea era rușinată de simplitatea mâncării pe care trebuise s-o îndure prima dată, așa că a doua zi s-a pornit să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
casa lui Laban îmi dăduse gustul schimbărilor și rutina zilnică și viața așezată de la Succoth m-au plicitisit la început. Dar zilele mele erau pline de dimineața până seara și curând am început să învăț să gust minunea prin care făina se transforma în pâine, carnea în friptură, apa în bere. Am trecut de asemenea de la tors la țesut, ceea ce era mult mai greu decât crezusem și niciodată n-am fost la fel de bună ca Zilpa sau Bilha, a căror pânză nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
la fiecare șapte zile, Bunica dădea un mare spectacol din facerea pâinii. În restul zilelor nu se amesteca în nici o muncă a femeilor, cu atât mai puțin nu-și murdărea mâinile cu frământatul aluatului. Dar în a șaptea zi, lua făină, apă și miere, le amesteca, le dădea formă și rupea un colț din turta cu trei colțuri pe care o ducea ofrandă Reginei Cerului, șoptea ea aluatului, înainte de a-l încredința focului. Mă îndoiesc că Reginei îi păsa prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
citească, caporalul nici n-a așteptat ca flăcările să mai scadă, a aruncat mangalul peste ele, apoi a așezat ceaunul fără pirostrii în mijlocul focului, și-a tras scaunul acolo, s-a așezat și cu o mână a început să pună făină de porumb în ceaun, mestecând apoi în mămăligă cu o creangă uscată, din când în când, unul dintre câini se ridica, dându-i târcoale, atunci caporalul îl amenința cu creanga, câinele se ferea de lovitură fără să se uite la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mă grăbesc, în mod sigur ăștia gonesc pentru că aflaseră că se dă ceva, dar apoi m-am gândit că-i o prostie, ce-ar putea să se dea, și oricum n-aveam nici un chef să stau la coadă pentru margarină, făină sau ouă, dar atunci iarăși a trecut pe lângă mine cineva alergând, și n-am mai rezistat, am strigat după el, dacă știe ce se dă, dar ăla nici nu s-a oprit, mi-a zis doar, în treacăt, că nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
OK, n-am găsit nici o rețetă de foie gras cu glazură de caise. Cea mai apropiată rețetă pe care am găsit-o a fost de prăjitură din foietaj cu caise și zmeură. Poate că o pot adapta pe asta. „Amestecați făina și untul până când se formează un aluat de pesmet”, citesc. Nu înțeleg nimic. Pesmet ? Din făină și unt ? Mă uit la pagină fără s-o văd, și-mi duduie creierii. Tocmai am refuzat poate unica mea șansă de a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
rețetă pe care am găsit-o a fost de prăjitură din foietaj cu caise și zmeură. Poate că o pot adapta pe asta. „Amestecați făina și untul până când se formează un aluat de pesmet”, citesc. Nu înțeleg nimic. Pesmet ? Din făină și unt ? Mă uit la pagină fără s-o văd, și-mi duduie creierii. Tocmai am refuzat poate unica mea șansă de a o lua de la început. Nici măcar nu înțeleg de ce am făcut-o. Sunt avocat. Asta sunt. Ce altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
eu cumva să... O, Doamne, sosul dă pe dinafară. Împing mai bine ușa de la cuptor, înșfac o lingură și încep să amestec. Arată ca o apă maronie dezgustătoare. Încep să caut disperată prin bufet după ceva să arunc în ea. Făină. Mălai. Ceva de genul ăsta. Chestia asta e la fix. Apuc un borcănel și torn cu nădejde din praful alb, după care îmi șterg sudoarea de pe frunte. OK. Și acum ? Deodată, îmi aduc aminte de albușurile de ou, care încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și mi le ascund repede sub scaun, încercând să par că oricum asta intenționam să fac. — Așa. Iris ridică aluatul, îl modelează în formă rotundă pe o tavă, deschide ușa grea de la cuptor și bagă tava înăuntru. Se spală de făina de pe mâna la chiuvetă, după care se întoarce cu fața spre mine. — Și zi așa, vrei să înveți să gătești. Tonul ei e prietenos, dar sec. Am revelația bruscă a faptului că e o femeie care nu face risipă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
față, chinuindu-mă să găsesc ceva de spus. Mă simt ca un copil tembel din fundul clasei, care nu știe tabla înmulțirii cu doi. — Carne... apă... Mă sforțez disperată să-mi dau seama din ce altceva e făcut sosul ăsta. Făină ! Zic cu inspirație subită. — Samantha, nu-ți cer să identifici aromele. Spune-mi doar care e senzația ta. Îmi întinde lingura, pentru a treia oară. Mai gustă o dată - și de data asta închide ochii. Să închid ochii ? — OK. Înghit sosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
se taie o ceapă. Ne petrecem tot weekendul gătind. Învăț să tai fin o ceapă, să o întorc pe partea cealaltă și să fac cubulețe fine. Învăț să tai verdeața cu un cuțit cu lamă curbată. Învăț cum să amestec făina și ghimbirul măcinat cu bucăți de carne, pe care să le trântesc apoi într-un tuci superâncins. Îmvăț că aluatul pentru pateuri trebuie făcut rapid, cu mâinile reci, lângă fereastră. Învăț cum se curăță fasolea verde mai rapid, în apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
sos. Continuă... o să se îngroașe imediat... Nu-mi vine să cred că fac sos. Fac sos. Și - ca toate celelate lucruri din bucătăria asta - funcționează. Ingredientele mă ascultă. Amestecul de zeamă lăsată de pui, ciorbă de legume cu carne și făină se transformă într-un lichid fin și frumos mirositor. — Foarte bine ! spune Iris. Acum toarnă-l în sosiera asta drăguță încălzită... strecoară bucățelele rămase... vezi ce ușor a fost ? — E o vrăjitorie, spun bulversată. De-asta te ascultă toate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
zic. O urmez în bucătărie și-mi pun șorțul cu dungi, ca data trecută. — M-am apucat deja, ca să nu pierdem timpul, spune Iris, ducându-se la un lighean uriaș și demodat de pe masă. Drojdie, apă călduță, unt topit și făină. Le amesteci pe toate și ai făcut coca. Tu o s-o frămânți. — Aha, spun, uitându-mă fără expresie la cocă. Mă privește curioasă. — Te simți bine, Samantha ? Pari cam... întoarsă pe dos. — Mă simt bine. Încerc să zâmbesc. Scuze. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
plicul de mușețel și mă uit la ceai câteva clipe, amestecând cu o linguriță. Și atunci în vine o idee. Nu-mi ia mai mult de douăzeci de minute să ies și să-mi cumpăr ce-mi trebuie. Unt, ouă, făină, vanilie, zahăr pentru glazură. Tăvi de copt. Mixer. Un cântar de bucătărie. De fapt, totul. Nu-mi vine să cred cât de prost echipată e bucătăria mea. Oare cum am reușit vreodată să gătesc ceva ? A, da, de fapt, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
s-a mutat de curând în sat. Pun tava cu tarte în cuptor, adun resturile de foietaj și încep să-mi șterg bine sucitorul. — Samantha ? Trish bate ușor în ușă. Mai avem un oaspete. — Încă unul ? Mă întorc, ștergându-mi făina de pe obraz. Dar tocmai am pus aperitivele în cuptor... — E un prieten de-al tău. Zice că trebuie să-ți vorbească urgent. Ceva legat de afaceri ? Trish ridică din sprânceană către mine sugestiv - apoi face un pas înapoi. Și încremenesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și cu manșete apretate. Mă uit la el, incapabilă să zic ceva, total bulversată. Judecând după expresia lui, și el e la fel de uluit. — O, Doamne, spune încet, mutându-și privirea de la uniforma mea la sucitor și la mâinile pline de făină. Chiar ești menajeră. — Da. Îmi înalț bărbia. Chiar sunt. — Samantha... spune Trish din prag. N-aș vrea să vă întrerup, dar... aperitive în zece minute ? — Sigur că da, doamnă Geiger. Îi fac o reverență automat, apoi Trish pleacă, iar Guy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să râd. Guy, ce-i cu tine aici ? — Sunt aici ca să te conving să te întorci. Evident că de-aia e aici. Trebuia să-mi dau seama. Nu mă întorc. Scuză-mă. Iau mătura și fărașul și încep să mătur făina și bucățile de aluat de pe jos. Dă-te puțin, te rog. — A. Da. Guy se dă stingher din calea mea. Arunc mizeria la coș, după care scot sosul de sparanghel din frigider, îl torn într-o cratiță și îl pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ciudat, eu am scăpat revista pe jos. Ce mi-o fi venit? Am câteodată un fel de pasiune rămasă din școala generală, de când citeam romanele lui Jules Verne și mă entuziasmam la listele făcute pentru plecarea în expediții: 800 kg făină, 71 de pâini, 200 m de funie, 20 m² de pânză, 100 kg praf de pușcă, 2354 de gloanțe. Iar dacă mă uit la tablă și văd că nu e cretă, ceva din bucuria de odinioară a planificării pune iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de puțin îi păsa de viață, sau prefera să nu vadă moartea venind? Dumnezeule mare! Nimeni nu-i spusese vreodată dacă sforăia. Visul lui fusese unul fericit. Un vis în care făcea dragoste cu Clarence pe masa din bucătărie, peste făina de prăjituri, cu urechea atentă la pașii posibili ai bătrânei, mușcându-și buzele ca să nu țipe. S-a trezit așa cum se trezea mereu din aceste vise: cu un ciudat amestec de fericire, dezamăgire și scârbă. Și când s-a trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]