2,023 matches
-
național al educației susținută încă din primul deceniu demonstrînd în plus necesitatea stringentă a constituirii unei pedagogii românești. Primul său curs s-a și intitulat "Prolegomene la o pedagogie românească". "Fără o pedagogie națională proprie" spunea el în lecția inaugurală -, "făurită în lumina calităților sale de rasă, a dezvoltării sale istorice, a intereselor sale specifice, a idealurilor sale de cultură, privite toate sub specie aeternitatis, un popor nu poate avea școala care îi trebuie în adevăr; fără o astfel de pedagogie
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
lui cu sinceritate copilărească în sistemul statului polițienesc și dictatorial comunist. Nu au lipsit nici mari teoreticeni ca Paul Sartre care îndemnau tineretul la anarhie, la nesupunere față de orice autoritate, fie ea școală, familie sau legalitatea statală. Așa s-a făurit omul nou de tip comunist, așa s-a creat societatea românească a epocii de aur comuniste în care vrând dar mai ales nevrând, am trăit și eu ca milioane de români din țară, sacrificarea celor mai frumoși ani ai tinereții
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
a țării și de posibilitățile de mișcare extrem de reduse ale populației. M-a învățat salutul tradițional indian, cu palmele apropiate ținute vertical în fața figurii, precum și salutul verbal „Namaste” sau „Sat siriacal” în Pangiabi. Astea completau imaginea pe care mi-am făurit-o citind cartea Maitreyi scrisă de Mircea Eliade. Și toate astea m-au ajutat mai târziu să obțin bunăvoința și chiar prietenia unor străini aici în Grmania. O familie venită din Rusia, oameni veseli și comunicativi dar purtând nostalgia patriei
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
mă sui În lună, nu-i așa? Ei bine, cu gândul, cu ochii deschiși te culci și te gândești că te sui În lună sau că ea se coboară la tine. — și ce poți vedea Într-Însa? — Tot ce-mi făurește imaginația: case de ciocolată sau cai de pesmeți, dacă vreau. Ce cunoștinți ai despre lume? — Că eu sunt nimic. Dar cunoștinți de școală? — Eu nu am Învățat ca să Învăț, eu am citit. — Spuneai că te-ai gândit mult asupra universului
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și lucrase într-un atelier de lux din orașul Praga. De altfel, nu e potrivit să fie numit cizmar, el e un adevărat artist, așa zicea tatăl meu și eu îl cred pe tata, un adevărat artist, acolo, la Praga, făurise încălțări pentru picioare de mari domni și doamne, prinți și miniștri din Orașul de Aur, ajunsese și la palat, la Hrad, mai povestea tata, lucrase chiar și pentru episcopi și cardinali, la Strahov. Păcat că-l trăsese ața aici, înapoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
nu mă îndur să mă desprind de aici, aș vrea să mă întorc la mama, aș vrea să mă întorc în propriul meu corp, care acum zace, inert, pustiu, aș vrea să mă întorc, mai am atâtea de făcut, îmi făurisem atâtea planuri de viitor, nu se poate încheia totul așa, deodată, pe nepregătite, așa de aiurea, cum adică, asta a fost toată viața mea, numai atât mi-a fost dat să trăiesc?!, nu, nu, nu, nu e drept... Faptul că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cu care avea de-a face ea la cabinet, iar diferența de vârstă nu o deranja, dimpotrivă, găsea că îi sporește farmecul etc. etc... Tata era sigur de-acum că Irina avea o personalitate mai pronunțată decât bănuise el. Ea făurea în jurul lui cu tenacitate ceva în care el se afla din ce în ce mai prins, ceva ce nu era probabil o pânză de păianjen, era un edificiu extrem de solid, în care el trebuia să se simtă bine, confortabil, astfel încât să nu-și dorească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cu adevărat limitele, fără să-și explice de ce procedează așa și nu altfel. Acum însă, arzând rapid treptele, ajunsese un profesionist al puterii, conștientiza ce se întâmplă cu el, știa că are stofă, că e croit pentru calea aceasta, își făurise chiar și o teorie, o filosofie cârpită din câteva propoziții simple - unii sunt puși să-i belească pe alții, numai unii, câțiva, au talentul să-i țină în mână pe cei mulți, el deține știința de a-i stăpâni pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
care nu-l prinde. Mă ia cu el și mergem în locul unde are cunoștință că se găsesc cadavrele îngerilor înfrânți în luptă. Zărim trupul inert al unei asemenea făpturi sosite din cer. Ne apropiem. Trupul îngerului este imens și este făurit din lumină. Poartă veșmânt de in alb ca zăpada, cusut cu fir de aur. Pare un Guliver, și noi, lângă el, niște liliputani. O clipă îmi trece prin cap că va fi imposibil să-l clintim. Truman însă, sigur pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
lui eliberarea, apoi își luase transferul din acel capăt de țară în acesta, numai pentru a fi, în sfârșit, cu adevărat, ei doi împreună, totul era darul Irinei, îi mărturisise că e bărbatul vieții ei și se ținuse de cuvânt, făurise o lume pentru ei doi, făurise un fel de cupolă de sticlă în care îl adusese, așa cum aduci un lămâi, sau un portocal, sau o magnolie, o plantă foarte prețioasă pe care vrei s-o ferești de clima neprielnică. Îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
din acel capăt de țară în acesta, numai pentru a fi, în sfârșit, cu adevărat, ei doi împreună, totul era darul Irinei, îi mărturisise că e bărbatul vieții ei și se ținuse de cuvânt, făurise o lume pentru ei doi, făurise un fel de cupolă de sticlă în care îl adusese, așa cum aduci un lămâi, sau un portocal, sau o magnolie, o plantă foarte prețioasă pe care vrei s-o ferești de clima neprielnică. Îl dorea pentru ea, al ei, numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cu fanfară și ștabi de la regiune, Căminul cultural, iar tata ținea morțiș la gândul său: biserica să fie terminată înainte, iar în zori să se tragă clopotele. De aceea nu s-a lăsat și, împreună cu meșterul clopotar, cu meșterul care făurise crucea și cu doi țigani iscusiți la cățăratul pe acoperișuri s-au suit întâi în clopotniță să monteze clopotul, iar mai apoi, sus, pe turla zidirii să fixeze crucea. Era întuneric și tabla aluneca din cauza ploii: nu era o vreme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
sinistru cu arestarea lui, cu chinurile fizice la care fusese supus acolo, cu declarația incriminantă despre mama, cu angajamentul semnat. Astfel funcționa fratele meu Vlad: ștergea, uita, lepăda peste bord ceea ce nu făcea parte din proiectul pe care și-l făurise el pentru sine. Această funcție a memoriei sale îl ajuta să pășească triumfător înainte, îl ajuta să-și trăiască visul. Într-o zi a primit o vizită în biroul său de la universitate: un necunoscut extrem de politicos. Acesta l-a luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pregătit de maestru (parafat într-un prim “Testament” din 14 iulie 1946, lăsat la plecarea definitivă din Țară, juristului Romeo Drăghici, însă anulat în Capitala Franței, pe patul de moarte, la insistențele Marucăi), deși cavoul de marmură există la Tescani, făurit de autoritățile oficiale locale. Gânduri, gânduri... Și mai visează premieră de Oedipe la Opera Română din Iași, cu vedete străine de la Scala din Milano și Metropolitanul din New York... Optimismul fără margini al prietenului Mihai Zaborilă se desprinde cel mai ușor
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
reprezenta o garanție, până la proba contrarie, după care, indiferent de cauză nu se mai putea răscumpără nimic și niciodată. Pasionat de matematică, bun pedagog, dar adesea irascibil în relațiile cu elevii incorecți, punctual și obiectiv, profesorul Traian Galan și-a făurit un temeinic prestigiu de om învățat și din acest motiv uneori cerea mai mult elevilor săi. Profesorul Traian Galan, era de fapt specializat în fizică, dar datorită pregătirii sale multiple a predat mulți ani matematică, a predat fizică, astronomia și
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93281]
-
ale fecioarelor Templului Soarelui, un ordin religios pe ai cărui membrii spaniolii nu au reușit să-i șteargă de pe fața pămîntului. Așa cum se obișnuiește cînd e vorba de astfel de construcții, Templul Soarelui, cu faimosulul lui Intiwatana, Încununează orașul. Este făurit din aceeași piatră care-i servește și drept piedestal, iar În apropiere o serie de pietre atent șlefuite sugerează că acesta este un loc foarte important. Trei ferestre trapezoidale ce privesc În depărtare, dincolo de rîu, tipice pentru arhitectura quechua, sînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
arestări în loturi (aranjate și organizate de Securitate) și b. arestări individuale (izolate). A. Loturi organizate I. Partizanii României creștine Primul val de arestări l-a format arestarea preoților și a credincioșilor incomozi din Moldova și încadrarea lor în organizație (făurită de securitate) pentru a se da o amploare mai mare în subminarea Statului comunist. Numele organizației a fost dat de Securitate de la un manifest compus de Vasile Ungureanu și răspândit prin poștă în diferite localități din Moldova, printre care și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Parca mai ieri eram toți tineri, Cu zâmbetul pe buze și soarele-n priviri Porniți cu hotărâre pe calea devenirii Cea plină de obstacole și rare-mpliniri. În orele de clasă, la cursuri și la stagii Ne făuream armura sa-nvingem, sa-mplinirn S-aducem bucurie pe fețele cemite Și-n lupta spre mai bine mereu chezași să fim. Ne-am risipit prin țară, prin sate și orașe Și am luptat cu râvna pe-ogoare și uzine În școli
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Craciun Murgoci () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93276]
-
exterioare. Își pune capăt sieși mai înainte ca acestea s-o acopere iar și s-o suprime. Înseamnă oare „fericirea insulară“ o fericire privată în ciuda ambianței catastrofale - o „fericire a capului“, individuală, construită lucid? Este un mod de a-ți făuri intelectual fericirea prin lucruri luate din cărți și croite pe măsura ta? Dacă vrei să-ți hrănești din cărți propria viață, trebuie să știi că procedeul nu funcționează în existența strâmtorată de zi cu zi. Aveam o mână de prieteni
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și până când Ministerul Culturii ne-a afiliat cantinei Agerpres (abia acum îmi dau seama ce importanță au avut cantinele în viața mea), am mai trăit desigur, povești amoroase, reușite sau eșuate. Dar... nimic serios. Continuam să aștept marea dragoste. Îl făurisem în imaginația mea pe omul ales și i dădusem chiar și un nume: Marcel. Probabil de la Proust. Nu știu dacă viitorul meu soț s-a suprapus exact imaginii ideale pe care-o plăsmuisem, dar a acoperit-o în bună parte
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
cu trup și suflet în slujba depravării oficiale. Fapta lor de mârșăvie fără capăt nu e răscumpărată - în peisajul moral al Țării - decât de confrații lor care tac, cei mai mulți în temnițe și lagăre, și care de fapt sunt singurii care făuresc în clipa de față viitorul spiritual al României.“ (Virgil Ierunca, în rubrica „Antologia rușinii“, România Muncitoare, nr. 90-91/octombrie-noiembrie 1959) „În cultură, domnule, noi nu admitem decât români proști sau foarte proști, cu condiția să fie cât mai mari lichele
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
cu trup și suflet în slujba depravării oficiale. Fapta lor de mârșăvie fără capăt nu e răscumpărată - în peisajul moral al Țării - decât de confrații lor care tac, cei mai mulți în temnițe și lagăre, și care de fapt sunt singurii care făuresc în clipa de față viitorul spiritual al României.“ (România Muncitoare, nr. 90-91/octombrie-noiembrie 1959) ACHIȚEI Gheorghe „Recunoscând atari adevăruri și aprofundându le, vom înțelege mai bine de ce problemele literaturii și artei au stat întotdeauna - și continuă să stea - în atenția
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
orientare umanist revoluționară poporul român dă viață celor mai înaintate idei de construcție a statului armonios, a civilizației socialiste superioare, a echității și eliberării sociale, a patriotismului, care este piatra unghiulară a oricărei activități destinate poporului, socialismului pe care îl făurim. Alături de popor, acționând neobosit pentru bunăstarea poporului, dăruind prin nobila sa muncă de cercetare atâtea perspective de aplicare pașnică și constructivă a științei, tovarășa Elena Ceaușescu militează, zi de zi, pentru prosperitatea națiunii române și pentru pacea planetei călăuzind, în
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
la aceste mari fapte istorice ce au făcut din România actuală țara Conștiinței și a Luminii.“ (Contemporanul, nr. 1, 5 ianuarie 1979) BĂLĂEȚ Dumitru „M-am gândit la un poem pentru oțel - cel mai omenesc dintre metalele lumii - el se făurește prin flacără în interiorul unor cuptoare cum e pieptul uman, unde inima aprinde gândurile și le face mai flexibile și dure în lupta cu viața, la temeliile ei, în stâlpii ei de rezistență eroică, acolo unde pulsează mai cutezător Viitorul, și
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
cetate cu bulevarde ample, cu linii de metrou și cu o Dâmboviță care abia acum are, vorba cântecului, apă dulce.“ („Cuvântare la Congresul al III-lea al Educației și culturii socialiste“, Scînteia, 19 august 1987) „Opera revoluționară pe care o făurim poartă, de aceea, pecetea inconfundabilă a personalității secretarului general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, al cărui impunător prestigiu pe meridianele lumii constituie garanția sigură a ridicării României pe noi trepte de progres și civilizație, căruia în această zi aniversară îi
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]