6,056 matches
-
În același timp? O casă care să fie aidoma comunismului - mai bună teoretic decât În realitate? Pereții de un galben pal erau făcuți din blocuri de piatră octogonale, cu lemn de mahon pe margine, de-a lungul acoperișului. Pe toată fațada erau geamuri. Hudson Clark (al cărui nume Milton avea să-l pomenească mulți ani de-acum Încolo, deși nimeni nu-l recunoștea vreodată) proiectase Middlesex În ideea de a se armoniza cu mediul Înconjurător. În acest caz, cu cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să lase banii și unde să aștepte eliberarea mea. Dincolo de câmpia din josul râului, În fața Cadillacului lui Milton se Înălța gara Grand Trunk. În 1975 era Încă funcțională, deși doar parțial. Clădirea gării, cândva opulentă, devenise acum doar o carcasă. Fațadele Amtrak false ascundeau pereții cojiți, cu tencuiala căzută. Majoritatea coridoarelor erau blocate. Între timp, de jur Împrejurul nucleului operativ, bătrâna clădire măreață continua să decadă: gresia Guastavino din Sala cu Palmieri cădea, spărgându-se pe pământ, imensa frizerie era acum plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
aștept din nou sîmbătă. În seara aceea, seara muzicii din chioșc, nu o văzură pe doamna În lila Întorcîndu-se acasă, pentru că nu stăteau niciodată pînă la sfîrșitul concertului, ci se Întorceau repede În cartierul France, cu străzile lui pustii și fațadele proaspăt vopsite, la hotelul Bérézina, cu ușa dublă străjuită de doi arbuști În hîrdaie. Dormeau Într-un pat de fier și toată mobila data de la Începutul secolului, ca și cada cu picioare și robinete În formă de gît de lebădă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Maigret era de fiecare dată uimită de simțul de orientare al soțului ei. Nu se uitase pe nici o hartă. Avea impresia că merge la Întîmplare, intra pe străduțe care păreau că Îl Îndepărtează de țintă, și tresărea cînd recunoștea brusc fațada hotelului, cu cei doi arbuști În hîrdaiele vopsite În verde. De data aceasta, făcu din nou la dreapta, apoi iar și, pe un trotuar, puteai să vezi vreo cincisprezece gură-cască care se uitau dincolo de șosea. În ochii doamnei Maigret se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
vizavi, În fața căreia staționa o mașină, aproape de care stătea la post un membru CRS*. * CRS (Companies Républicaines de Sécurité), element civil al forței publice, formînd rezerva generală a Poliției Naționale (n.t.) Locuința era drăguță, ca majoritatea caselor de pe stradă. Fațada fusese proaspăt zugrăvită Într-un alb cu nuanțe roz, iar obloanele și balconul erau verzi ca smaraldul. Pe o placă de marmură se putea citi, scris cu litere fanteziste: Stînjeneii Pe cer nu se vedea nici un nor. Strada era curată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
te Îndemna la voioșie. Puțin mai departe, o femeie bătea covoarele la fereastră, uitîndu-se la curioși cu un aer compătimitor. Dar și ea, În ajun, cînd fusese descoperită crima și venise poliția, se numărase printre vecinii care ieșiseră să privească fațada, deși o cunoștea de ani de zile! Unii făceau comentarii. Se pare că e vorba de o crimă pasională... — Haida-de! Avea aproape cincizeci de ani... La primul etaj, În spatele geamului, se zărea fața cuiva cu păr negru, nas ascuțit, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
internat Într-o școală elvețiană foarte cunoscută. — Ați fost acolo? — Nu, bineînțeles. — Ați păstrat scrisorile? — Doar le-am citit. — Și, În acest timp, Francine era manichiuristă Într-un hotel de lux de pe Champs-Elysées. Începeți să Înțelegeți? Ați văzut doar o fațadă. Bărbatul lupta cu el. Trăsăturile ferme Începeau totuși să se destindă și expresia feței deveni brusc atât de jalnică, Încât Maigret și Lecoeur se uitară În altă parte. — Nu-i cu putință..., bâigui el. — Din păcate, e adevărat. — Dar de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
or putea simți o asemenea bucurie barbară? deza probă Pusio. — Fie cel pe care au pariat învinge, fie celălalt se clatină sau s-a prăvălit chiar sub o lovitură ucigătoare, răspunde instructorul cu răceală. Dar seninătatea lui este doar o fațadă. Chiar fără să conștientizeze, dintotdeauna o parte din el s-a revoltat împotriva unui astfel de spectacol rușinos. Împotriva acestei manifestări degradante de dispreț față de demnitatea vieții omenești. Cum să se bucure de moartea pe care mii de oameni o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
1403. Același articol prevedea, însă, că primăria orașului Cernavodă "nu va avea dreptul a lua fără indemnizație, pentru alinierea și lungirea străzilor, decât o suprafață de teren liber de construcții de 1 metru și 25 de centimetri pe toată lungimea fațadei"1404. O altă prevedere a regulamentului, inserată în articolul 3 al acestuia, stabilea că "străzile înfundate (...), cele prea apropiate, sau cele (...) inutile, în interesul siguranței și salubrității publice, se pot suprima"1405. În cazul desființării unor astfel de străzi, terenul
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
de reparații, ci, din contră, va lua măsuri pentru demolarea lor, după ce va cere avizul inginerului-arhitect"1415. Preocuparea consilierilor comunali ai orașului Cernavodă pentru aspectul general al orașului a condus la adoptarea textului articolului 23 al regulamentului, ce prevedea ca "fațadele caselor și prăvăliilor din tot cuprinsul orașului" să fie "întotdeauna, în bună stare și curate"1416. În cuprinsul articolului 27 al regulamentului se prevedea că "pentru dezvoltarea unor dispozițiuni din prezentul regulament (...) primarul (...) va lua orice măsuri pentru aplicarea acestui
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
îndrăzneala de a face orice pentru câștig. Însă acum Nishi Kyūsuke îi îndeamnă să primească botezul nu cu adevărat, ci doar ca să-și îndeplinească însărcinarea de soli. Fără îndoială nu avea să fie ceva din suflet, ci doar ceva de fațadă. Samuraiul știa că trebuia să se prefacă și el de dragul Stăpânului și al însărcinării sale. Știa, dar nu putea s-o facă. „Așa ceva nu pot să fac...” Să devină creștin însemna să-și trădeze valea. Valea nu era dar lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să-i mustre. „Ce te ține în loc?” i se păru că aude în urechi încă un glas. „Din pricina încăpățânării tale supușii tăi nu se pot întoarce acasă mai repede! N-ar fi mai bine să te faci creștin, doar de fațadă, de dragul însărcinării tale și de dragul supușilor tăi?” — Încăpățânatule! Se auzi încă o pălmuială ca o lovitură de cârpă umedă. „Gata, gata, am obosit!” își zise samuraiul în sinea lui. Încăpățânați nu erau Ichisuke și Daisuke, ci el însuși. — Yozō, strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
însoțiți de rudele lui Velasco care le fuseseră nași. În clipa aceea, samuraiul băgă de seamă cum Velasco, așezat chiar lângă el, îi cuprindea cu privirea pe ei și pe credincioșii de față cu zâmbetul său obișnuit. „Este doar de fațadă”, își zise samuraiul în sinea lui cu amărăciune împreunându-și palmele. „Când am zis «cred», n-am spus-o din inimă. Curând am să uit tot ce s-a întâmplat azi. Totul...” Urmându-și stăpânii, însoțitorii își aplecaseră și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
care le ținea cu amândouă mâinile și murmură o rugăciune. Călugării și credincioșii îngenuncheară cu toții plecându-și capetele adânc. Solii nu înțelegeau nimic din toate acestea, dar își dădeau seama că era un moment solemn pentru ei. „Este doar de fațadă”, își zise iarăși samuraiul în sinea lui în loc să se roage. „Nici prin gând nu-mi trece să mă închin la omul acela amărât.” Un clopot se porni să bată. În liniștea bisericii, episcopul puse de-o parte pâinea, luă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Un clopot se porni să bată. În liniștea bisericii, episcopul puse de-o parte pâinea, luă cu amândouă mâinile Sfântul Potir din aur curat și îl ridică deasupra capului. În clipa aceasta vinul devenea sângele lui Hristos. „Este doar de fațadă”, își repetă samuraiul plecându-și capul ca toată lumea. „Nu cred nimic din toate acestea.” Nu înțelegea nici el de ce se tot gândea la omul acela sfrijit cu mâinile bătute în cuie. Dacă ar fi fost cu adevărat doar de fațadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fațadă”, își repetă samuraiul plecându-și capul ca toată lumea. „Nu cred nimic din toate acestea.” Nu înțelegea nici el de ce se tot gândea la omul acela sfrijit cu mâinile bătute în cuie. Dacă ar fi fost cu adevărat doar de fațadă, atunci n-ar fi fost nevoie să-și tot repete în sinea lui aceleași vorbe de nenumărate ori. Nici n-ar fi avut de ce să fie copleșit de acest sentiment amar ca fierea. Nici n-ar fi avut de ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să-l încurajeze pe samurai să-și păstreze speranța până la capăt. Părea să-i spună că orice s-ar întâmpla avea să-l urmeze oriunde. Dar samuraiul nu mai avea ce să spere de la o întrevedere care era doar de fațadă. Nu era nimic mai mult decât o ceremonie care avea să pecetluiască sfârșitul îndelungatei lor călătorii. Dar gestul lui Yozō îi pătrunsese atât de adânc în suflet încât aproape că îi venea să plângă. Copleșit de deznădejde, părăsit și trădat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Nueva España, nici în Spania. Samuraiul explică apoi în amănunt cum se petrecuseră lucrurile. După ce isprăvi de povestit despre Velasco și despre moartea lui Tanaka, zise: — Tot ce-am făcut a fost de dragul însărcinării noastre. Ne-am creștinat tot de fațadă. La fel au făcut... și supușii noștri. — Iar acum nu credeți nici un pic? — Încă de la început n-am crezut nici un pic. — Ați face bine să scrieți asta în jurământul de dezicere. Să scrieți asta, da? Seniorul Ōtsuka se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
El ne ascultă tânguielile și durerile...” Yozō nu-l părăsise niciodată, nici înainte, nici acum. Îi urmase pe samurai ca propria sa umbră. Și nu-i tulburase amărăciunea cu nici o vorbă. „Am crezut mereu că m-am creștinat doar de fațadă. La fel cred și acum. Însă, acum, după ce am aflat câte ceva despre căile cârmuirii, mă gândesc din când în când la omul acela. Chiar mi se pare că am înțeles de ce în toate țările pe unde am fost se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
erau brațele acolo unde nu fuseseră arse de soare. Se simțea ciudat pentru că-i plăceau lucrurile astea. Orașul Hortons Bay consta din doar cinci case, aflate pe drumul principal dintre Boyne City și Charlevoix. Erau magazinul universal, apoi poșta cu fațada aparentă Înaltă, În fața căreia stătea uneori o căruță, și mai erau casele lui Smith, Stroud, Dillworth, Horton și Van Hoosen. Casele erau așezate Între pâlcuri de ulmi și drumul era plin de praf. De ambele părți ale drumului erau ferme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
energia solară în energie termică, prin încălzirea apei, care circulă prin niște țevi de metal, expuse la razele solare. e. Clădirile se izolează termic. Numai excesul de energie solară dăunează, cel care produce supraîncălzirea. La amplasarea clădirilor se urmărește ca fațadele expuse la soare (cu orientarea spre N-E, E, S-E, S, S-V, V, N-V) să aibă ferestre cu geamuri de sticlă transparentă, prin care să poată intra lumina și 32 energia solară. Lumina și energia solară luminează
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
nopții și le-am lipit, pentru că nu vroiam ca oamenii să ne vadă. - Dar, cu atât de multe rezervoare imense, n-ați reușit să le acoperiți pe toate, nu-i așa? Prima dată am construit un perete cu scânduri pe fațada fabricii și apoi am pus tablourile cu polistiren expandat și Shiva deasupra. Restul de lucruri pe care vroiam să le ascundem le-am pus în niște altare provizorii. Am folosit scânduri secționate pentru a acoperi primul nivel făcut ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
religioase, de teologii și mitologii, fiind uneori prinși într-un adevărat hățiș magico-religios, degradat până la caricatură și, prin urmare, greu de recunoscut. Procesul desacralizării existenței umane a dat naștere adesea la forme hibride de magie trivială și de religiozitate de fațadă. Nu ne gândim nicidecum la nenumăratele "religii mici" care au răsărit precum ciupercile în orașele moderne, la biserici, secte și școli pseudo-oculte, neospiritualiste sau așa-zis ermetice, pentru că aceste fenomene țin tot de sfera religiozității, deși reprezintă, aproape fără excepție
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
amintirile romantice pe care i le iscodeau necontenit în minte numele și imaginile din Santa Comba. Vizeu e un burg medieval, prins între dealuri împădurite. Stejarul-plută, gorunul, bradul coboară astăzi până aproape de campo dos ioirros, de curând construit. Casele au fațadele din toate nuanțele roșului, iar acoperișurile de olane îmbătrînite de vreme aduc o anumită solemnitate granitică, prin tonurile lor cenușii. În partea cea mai veche a orașului se ridică celebra Catedrală, Sé de Vizeu, începută în secolul XII. Este o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
un pas mare. Aveam o mare satisfacție că... știe! Și atunci începu psihologia. Mă iubește? Nu mă iubește? Eu nu credeam, bineînțeles, că regina aceasta mă poate iubi, dar, totuși, "da' dacă"? Casa ei era la un colț, cu două fațade pe două drumuri. Odată am observat că, după ce m-a văzut de la un geam de pe strada A, când eu am cotit pe strada B, ea a apărut la un geam de pe strada aceasta. "Așadar, a venit la acest geam să
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]