2,704 matches
-
de șoapte CÎnd trec fiori În aer și demoni roși În noapte; CÎnd umbra trădătoare așează pe sub maluri, Prin unghiurile casei, prin guri de văi, pe dealuri, Prin codri, prin ruine de veche monăstire, Pe naltele clopotniți, prin negre cimitire Fantasme tupilate, vedenii mari, tăcute, Ce stau ca niște visuri din ochi nedispărute, Și astfel, locuită de umbre, noaptea pare Mută de groază, rece și fără răsuflare. E ora de uimire, cînd Codrul-fără-viață S-arată mai sinistru prin văi de oarbă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fuge, toată făptura se ascunde...” Este un peisaj În peisaj, o reverie lipsită de obișnuitul farmec interior. Fără adeziunea poetului, peisajul este Însă mai puternic liric, farmecul mai convingător. Descripția Începe cu elemente generale de decor (nalte clopotniți, negre cimitire, fantasme tupilate, vedenii mari, tăcute), acelea pe care le folosesc toți poeții romantici cînd e vorba să sugereze infernul materiei. În acest cadru de tenebre, Alecsandri introduce peisajul său liric, caracterizat admirabil printr-o dublă opacizare a elementelor: „văl de oarbă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Dumnezeu Însuși Creatorul”, „Heliade este mai cu seamă un poet al grandiosului ordonat”. „În imaginarul heliadesc există totdeauna un (...) deget mustrător, În mijlocul vîrtejului se ridică, amenințător, degetul pedagogului care nu vrea ca discursul său să bată prea mult cîmpii, ca fantasmele să Înăbușe rațiunea”. Imaginația sa este „În esență aeriană și ascensională”. „El se simte bine peste tot, căminul său este acolo unde se deschide o perspectivă mare, unde lucrurile se Înmulțesc”. „Figura esențială a crosului heliadesc, este, În fond, conjugalitatea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
acceptăm și să ne iubim așa cum suntem, să cinstim tot ceea ce facem bine, dar să asumăm și Însușirile negative, pe care să le folosim În scopuri pozitive. Putem Învăța să trăim În prezent, să nu ne mai irosim energia În fantasmele amintirilor și speranțelor. Experimentăm bucuria atunci când rămânem credincioși adevărului aflat În inima noastră.
TOATE PERSOANELE SUNT SPECIALE ŞI VALOROASE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Cornel BULEA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2127]
-
încerca să împace doctrina catolică cu hedonismul? Nebunia lui Tasso nu era oare rodul dovezii de fidelitate față de pricipii încălcate care în Creație devin redesenarea istoriei fără a se recurge la greci, ce-au făcut risipă de tot felul, de fantasme, cu mitologia lor? Da, dar... Odinioară se vorbea de opoziția dintre lumină și tenebre, de forțe antinomice precum dragoste și ură. Acum, datorită lui Telesio, caldul și recele se confruntă și se recunosc, căci,așa cum susține el, lumea trăiește în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
furiș din cimitir cu câteva cadavre la spinare. Judecătorii Împăratului credeau și în născociri, ba chiar păreau să-l încurajeze pe cel ce ar fi avut ceva de adăugat la lungile, nesfârșitele acuzații împotriva acelui monah blestemat, care conspira cu fantasmele și cu oamenii, cu animalele și cu plantele. Napoli era în fierbere, venea multă lume, în fiecare dimineață, să asiste la învinuirile acuzării, dar și să-l asculte pe predicatorul iscusit, cunoscător al științelor și artelor care în palatul lui
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
continuau spaniolii ăia să-i dea crezare. Asta înseamnă că era de-ajuns doar să slujești și să pleci grumazul, iar restul nu mai conta, chiar așa și era. Când nu mai rezista să tacă, când obosea să tot urmeze fantasmele trecutului, ale oamenilor de nimic și trădătorilor, ale slugarilor și ticăloșilor, ale turnătorilor, bătea în gratiile grilajului cu palmele și-l făcea atent pe vreunul care tocmai se scărpina în cap și visa la o ciorbă de fasole adevărată cu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
un proiector de pe vremuri. Masca îi acoperi ridurile, lăsând în loc o paloare care nu mai răsfrângea lumina. Sprâncenele i se subțiară și se arcuiră, mărind spaima din priviri, iar părul se îndesi și se înnegri. Pe chipul bătrânului curgea acum fantasma unei tinereți desfigurate. Era el și tot el se privea, ca și cum ar fi stat în spatele ecranului și vedea lucrurile de-a- ndoaselea. Nu știa cum să facă să se trezească, întinse mâna să stingă lumina, dar veioza se depărtă. Își trase
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu chipurile lor alungite și dansurile lor parșive, și atunci ar fi devenit el însuși umbra a ceva mult mai mare. Pe măsură ce lumânarea se împuțina, umbrele își strângeau cercul pe perete. Nu putea să iasă din captivitatea de amintiri și fantasme decât smulgându- se. Lovi cu lama cuțitului în zid, cam acolo unde ar fi trebuit să fie gâtul umbrei lui. Bucăți din tencuială căzură, dar umbra rămase mai departe lipită de zid. Mai izbi de câteva ori. Ajunsă la cărămizi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a respecta bărbatul de merit, de a-l stimula discret, fără a-l obseda. - Bărbații merituoși sunt puțini, replică Ioanide; cu toateastea, ceea ce spui este adevărat în parte. Este o forță idealistă în orice bărbat care face din femeie o fantasmă; întîia manifestare a sexualității e frica de noțiunile sexuale, misticismul cel mai eteric. Sunt femei care sugerează corporal intangibilitatea. Ca spre pildă tu... Ioanide spuse asta ca un profesor de erotologie, iar Erminia acceptă învățătura ca pe o decizie ex
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ca ocultarea contradicțiilor sociale și economice prezente se vede în acest context atât redublat, cât și "răsturnat". Într-adevăr, nu mai este vorba, ca în întreprinderile naționale precedente, de construirea iluziei unei comunități de lucru la fel de lipsite de asperități ca fantasma unui sat exotic extras din real și înălțat în ideal. Există un obiectiv clar de a edifica imagini contrastante negative și pozitive, intim articulate într-un corp unic ale mâinii de lucru și șefilor de întreprindere îndepărtați reușind sau eșuând
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
concrete, mistificarea, deturnarea sensurilor și a semnelor. Tensiunea fantastică este dată de conflictul dintre cele două lumi care sunt două certitudini. Numai că moartea nu ni se mai pare a fi o irealitate: dimpotrivă, Christina, prin trecerea de la stadiul de fantasmă, de vis, la cel de femeie, reîntrupată prin pofta ei de dragoste, dă lumii ei statutul de realitate. Numai că realitatea lumii ei este o alta decât a lumii lui Egor. Fascinația pe care Christina și strigoi, și femeie o
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
etapă presupune să acceptăm în sinea noastră furia care ne încearcă, să-i cuprindem toată amploarea și să nu facem comerț cu ea. Este o etapă fundamentală: aceea de a recunoaște că suntem furioși și că acceptăm toate viziunile și fantasmele care ne bântuie, că acceptăm imaginile violenței care ne trec prin minte: să le aruncăm pe fereastră, să le călcăm în picioare, să le strivim sub roțile mașinii etc. "Acceptarea în sinea noastră a acestor imagini ale violenței are efectul
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ia parte. În această stare emoțională, orizontul persoanei geloase se îngustează foarte mult, încremenește. De regulă, gelozia nu se prea împacă cu viziunea largă, clară, detașată, lucidă, flexibilă. Ușa scrie cercetătoarea germană rămâne larg deschisă pentru un noian eterogen de fantasme proiective, așa încât de multe ori se creează impresia că gelosul se ocupă mai mult de cea de-a treia persoană decât de însuși partenerul" (2008, p. 69). În marea majoritate a cazurilor, el are un comportament asemănător celor al toxicomanilor
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
vechii greci propovăduiau ceea ce ei numeau sophrosyne, temperanța). Această necesară filosofie susține faptul că "dorința de reușită este legitimă și sănătoasă, dar că ea nu trebuie să degenereze în obsesie a reușitei. Ea ne încurajează să ne autodepășim, respingând totodată fantasma unei vieți nelimitate"; ea ne îndeamnă "să lucrăm la perfecționarea personală, fără să ne lăsăm prinși în capcana perfecționismului, să ne acceptăm slăbiciunile și insuficiențele"; să acceptăm ca de la sine înțeles faptul că suntem failibili, finiți, imperfecți (Lacroix, 2009, p.
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
iar simbolul tinde să spună altceva, să dezvăluie un element neprevăzut. În proza vizionară (de factură absurdă), romanul devine o dramă a scriiturii, în urma unui proces de interiorizare a unei relatări epice. Este vorba de drama românească între autor și fantasmele lui, între scriitor și viziunea lui asupra lumii. Fantasticul se raportează la două versiuni ale noii tendințe: procesul de reevaluare a realității, a unei realități eterogene și enigmatice, un labirint în care autorul se pierde. Pentru această nouă ipostază s-
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
plece. Maniera de intervenție a copilului în dialogul părinte-clinician este întotdeauna pertinentă și trebuie notată atent. Modul de comunicare între copil și clinician. Schematic prezentate aceste moduri sunt: * Jocul cu mașinuțele, cu păpușile, în cursul cărora copilul pune în scenă fantasmele sale, stăpânirea angoasei lui, se identifică cu personajele. În acest timp el este evaluat de clinician sub aspectul calității motricității și al dinamicii corpului. * Dialogul imaginar jocul cu marionete, povestea inventată, jocul de rol. * Desenul desenul spontan sau pe o
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
fals, adevăr și minciună este progresivă. Pentru Piaget, înainte de 6 ani, copilul nu face distincția între minciună, activitate ludică și fabulație. Treptat, după vârsta de 8 ani, minciuna își va dobândi dimensiunea intențională. Înainte de 6 ani fiind prevalent jocul, fabulația, fantasma, iar după 8 ani minciuna este intențională, între aceste două etape există o perioadă în care adevărul și falsul sunt distincte, dar minciuna se confundă cu greșeala. Minciuna poate fi un delict (copilul minte pentru a se răzbuna, denigra sau
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
ce pare că i se cuvine, bovaricul năzuiește să depășească limita ce i se cuvine pentru a atinge o limită care îi e inaccesibilă. Bovarismul este o boală de resurse provocată de o limită de atins care joacă rol de fantasmă. Bovaricul nu are resurse spre a se depăși înspre locul năzuinței sale. Tocmai lipsa resurselor determină faptul că limita vizată nu i se cuvine. "Vina"* ratatului este că nu face saltul creditat, deși ar avea resurse să-l facă; a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
El trebuie să fie în permanentă stare de alarmă și să vadă în orice autor un mic diavol care încearcă la tot pasul să-l păcălească cu ajutorul cuvintelor. Ridicolul este în aceste condiții asumat; orice pândă își creează propriile ei fantasme, și acest biet bolnav începe să semene teribil cu personajele acelea care țin mereu un ochi închis - paradoxalul ochi al pândei - într-o lume de suspecți instituită de propriul lui delir. Fenomenele de îmbolnăvire ale unei culturi trebuie explicate în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de dimineață, trebuia să-l asculte relatând nevesti-sii ce visase noaptea. Tocmai excesul acesta de personal și intim face visul intransmisibil, și povestirea lui nesuferită. Dimpotrivă, sânt interesante visele noastre comune, cele în care ne recunoaștem cu toții cu spaimele și fantasmele noastre. Mai mult, visele acestea sânt recurente și prin repetiția lor de-a lungul vieții, ele sugerează că sânt necesare, izvorând dintr-un fond originar comun. Am încercat un inventar al lor, verificîndu-le cu cei din preajma mea. Iată-le: 1
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ca în cazul Friedgardei, riscul e ca acela care cade în plasa prelucrării lucide și inteligente a unui fond primordial erotic și nevrotic (cum era cel al lui Cioran) să fie tentat, la rândul lui, să prelucreze erosul la nivelul fantasmelor culturii și să-l desexualizeze. Cioran, devenit prin îndrăgostire o ființă de sânge și carne, este confruntat cu ecoul erotic deturnat al operei sale. Suferința sa este de fapt efectul îndepărtat al festei pe care i-o joacă propria-i
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
din prima clipă, sub noianul de vorbe în care cei doi se îngroapă, Cioran descoperă în el o irepresibilă atracție fizică (sinnlich, "senzorial" e cuvântul care revine mereu), iar scrisoarea care urmează după prima întrevedere la Paris este plină de fantasme erotice și stă sub semnul senzualului și al corpului: " Ați fost oarecum îngrozită când v-am vorbit de o înclinație "perversă" pentru corpul dumneavoastră. Pervers nu era cuvântul potrivit; scharf, "extrem de clar", am vrut să spun. Intensitatea stării mele cerea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-i poate corespunde nici o cunoaștere reală. Or, aici intervine divorțul meu față de amicii mei. Zona aceasta, a posibilului tulburător, această cupă fără fund a transcendenței în care pot fi turnate în neștire cele mai crâncene credințe, toate speranțele, spaimele și fantasmele noastre, mă tulbură și pe mine așa cum pe Kant îl tulbura ușurința cu care Swedenborg făcea excursii în lumea "de dincolo". Și Kant și Heidegger aveau o instrucție religioasă mai profundă decât are un intelectual umanist astăzi și totuși o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu atâta vom trebui să ne înarmăm mintea cu o rece nepărtinire și să nu surescităm cugetarea, căci ușor s-ar putea ca să falsificăm vederea acestei călăuze destul de credincioase și să [ne] agităm cu vehemență prin întuneric, în luptă cu fantasme. Inimă foarte caldă și minte foarte rece se cer de la un patriot chemat să îndrepteze poporul său, și fanatismul iubirei patriei, cel mai aprig fanatism, nu oprește defel ca creierul să rămâie rece și să-și îndrepteze activitatea cu siguranță
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]