2,714 matches
-
a sute de pagini înainte de 1945, au contribuit în mare măsură la a hrăni gîndirea istoricului religiilor, este un lucru de necontestat..." (p. 453-454). Sau: "Categoriile religioase și concepțiile politice care l-au împins spre fascism și i-au determinat fascinația pentru mistica Mișcării legionare sînt aceleași pe care savantul și-a construit universul mental și social al omului arhaic" (p. 454). "Să ne ferim de o lectură retrospectivă", spune Lavastine însăși. Dar tocmai acest fel de lectură îi caracterizează cartea
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
despre intenționalitatea antologiei. Sunt reprezentate toate cele trei mari grupuri lingvistice europene: romanic, germanic și slav. Încercarea editorilor vizează, o proiecție europeană a lui Kavafis, poet care, deși a trăit relativ puțin timp pe Bătrânul Continent, a exercitat o reală fascinație asupra unui număr apreciabil de literați europeni, ca să nu mai vorbim de popularitatea sa în rândul cititorilor. O proiecție reușită, datorită calității selecției poemelor și, deloc în ultimul rând, a traducătorilor. Cel puțin pentru grupul limbilor romanice, ediția face posibilă
Kavafis plurilingv by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4120_a_5445]
-
traduceri în cele 10 limbi moderne, din care au fost antologate versiunile din Alfabetul poetic. Astfel, cititorul poate urmări, în timp și în spațiu, între 1984 și 2009, de la New York la Moscova și de la Amsterdam la Lisabona, traseul unei permanențe: fascinația pe care, la multă vreme după plecarea sa dintre noi - survenită în 1933 -, încă o mai exercită cel supranumit „Ultimul Alexandrin”. Nu se cade să închei înainte de a semnala cititorului realizarea grafică, și ea de excepție, a volumului. Ilustrația îi
Kavafis plurilingv by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4120_a_5445]
-
ci mai degrabă o serie de imagini difuze, adesea suprapuse, schematice și stereotipe, cu un nucleu comun însă, și care definesc tiparele de percepție ale lumii "civilizate" și ale balcanicilor înșiși. Remarcabil este modul în care autoarea explică trecera de la fascinația față de exoticul Balcanilor, tipar de percepție dominant înainte de 1900, și imaginea "butoiului cu pulbere", achiziționată de peninsulă la începutul secolului XX. O bătălie importantă pentru regiune, care face subiectul cîtorva capitole, pare să fie chiar cea terminologică, din moment ce niciodată nu
Balcanii între real și imaginar by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15724_a_17049]
-
unul cu amazoane, în care vedeam femei ieșite din mitologie, luptîndu-se între ele, dar și împotriva bărbaților. Îmi plăcea să mă joc cu păpușile ca să le deghizez, să le coafez, să le îmbrac, să le pun în scenă. Aveam o fascinație pentru artificiu, pentru transformări, și-mi dezvoltam un adevărat temperament de Pygmalion. Azi îmi dau seama că 8 femei nu e decît o întoarcere la privirea mea de băiețaș. Ideea de a face un film numai cu femei îmi dădea
8 femei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14445_a_15770]
-
de ani, în 1945, în golul lăsat de excluderea lui Furtwängler de la Orchestra Filarmonicii din Berlin, Celi devine titularul unei baghete cu care va dirija 400 de concerte. Epitetele cu care îi va fi elogiată prestația au o tentă superlativă: „fascinație, miraj, succes fantastic“. Dar mirajul va dura pînă în 1952, cînd reabilitarea idolului va duce la revenirea lui Furwängler la pupitrul berlinez, Celibidache fiind silit să-și caute consacrarea în altă parte. Dar decepția, chiar dacă a existat, nu a putut
Bagheta lui "Kolb" by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4401_a_5726]
-
Ceea ce își propune el este să înțeleagă. De aceea tratează chestiunea cu empatie. Se pune în pielea celor care au crezut sincer în valabilitatea preceptelor comuniste. Încearcă să reconstituie din interior elementele care au făcut din acest sistem criminal o fascinație pentru milioane de oameni, așa cum mărturisește într-o discuție cu Mircea Mihăieș: ..."aș vrea să văd totul din perspectiva unor milioane de oameni care s-au înscris într-o anumită direcție. Chiar tu mi-ai reproșat că felul în care
Inocenți cu mîini murdare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14277_a_15602]
-
Sixtină este, totodată, și locul în care cardinalii aleg, în spatele ușilor închise, noul papă, în timpul conclavelor lor, dar care a devenit victima propriului succes. Directorul Muzeelor Vaticanului, Antonio Paolucci, a vorbit în publicația oficială de la Vatican, L'Osservatore Romano, despre fascinația pe care Capela Sixtină o exercită asupra a milioane de credincioși și de necredincioși: Ea este atracția fatală, obiectul dorinței, obiectivul la care publicul internațional care vizitează muzee nu poate să renunțe". Având în vedere afluxul masiv de turiști, după
Aniversare: Bolta Capelei Sixtine, victimă a propriului succes, a împlinit 500 de ani () [Corola-journal/Journalistic/57353_a_58678]
-
găsește. Găsește obiecte și fantasme, lumi uitate, exilate, neglijate și, de multe ori, abia născute, deși vîrsta lor este respectabilă, artiști și opere, destine fascinante și ingratitudini implacabile ca o piatră de mormînt. Rezultatul acestor rătăciri somnambule și al acestor fascinații aproape mistice este recent apăruta sa carte Pictori români uitați, NOI, media print, București 2003, căreia chiar i-am scris o prefață, pentru că eu însumi visez și rătăcesc similar și pentru că, asta e, văd lucrurile la fel. Adică, De aici
Uitarea la români by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13424_a_14749]
-
te iau!", îmi făcea, de fapt, un mare elogiu. Observase, fără s-o spună fățiș, că, de-o vreme încoace, nu mă mai ocup decât de ceea ce-mi place. Ambiția normativă, aroganța de a le arăta altora unde greșesc, fascinația construcțiilor ample, de tip istorie literară, îmi sunt complet străine. Felul meu de-a mă raporta la exterior e mai degrabă unul al politicoasei indiferențe. Iar atunci când mă hotărăsc să mă apuc de-o carte, înseamnă că a atins ceva
Ce-am citit în 2009 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6588_a_7913]
-
mod pervers, chiar dacă, analizate, componentele corpului ei nu prea au legătură cu armonia perfectă. Servitoarea lui Brumaru este precum femeia uriașă din filmele lui Federico Fellini un monstru sexual, atrăgător și respingător deopotrivă. Dincolo de portretul grotesc se poate însă citi fascinația pervers-inocentă a copilului prin ochii căruia este văzută protagonista acestei confesiuni lirice: ,O, servitoare, dulce servitoare/ Din îngereasca mea copilărie,/ Îți miroseam cu lăcomie fusta/ Plină cu purici din copilărie// Și-ți căutam chiloții sub saltele/ Ca să le sorb cerescul
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
ani de tranziție n-au fost capabili să propună alte modele demne de interes, decât cele comuniste, e un semn funest pentru societatea românească. Îi datorăm lui Iliescu - personajul a cărui malignitate va trebui evaluată în întreaga ei monstruozitate - persistența fascinației față de apocalipsa comunistă. Neobosit intrigant, ahtiat după putere și beneficiind de-o inexplicabilă influență în rândul pesedeilor, Iliescu rămâne garantul sub-dez-voltării morale a românilor. Pentru el și clica lui de profitori, un Ceaușescu mort și glorificat reprezintă capcana ideală. Condamnarea
Încă un tango cu Ceaușescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9910_a_11235]
-
de astăzi să retrăiască aventura Privirii surdului, pe care Aragon a numit-o "cel mai frumos teatru din lume". În sala Casei Sindicatelor de la Sibiu, urmărind spectacolul lui Zholdak, ghemuit în fotoliul meu, m-am lăsat cuprins până la amețeală de fascinația acestei aventuri. Blestemam pauzele care întrerupeau brutal fluiditatea operei scenice. Și, ca orice om robit visului, pierdut în mulțimea din foaier, nu așteptam decât să-l reiau. N-am mai avut atunci nici o îndoială că Zholdak reușise de data asta
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
amestecă și se tulbură. Sub cerul Mănășturului "ca un cearșaf murdar", luând-o pe sfoara potecii de pe Canalul Morii, autorul ce-și ghidează personajul (pe el însuși) ajunge din nou în acel limb care și-a păstrat, întreagă, puterea de fascinație. Peisajul este dezolant, o margine a marginii, un perimetru străjuit "de peturi și de căcații bețivilor/ de aurolacii cu ochi mari, cu ochi mari cât ai libelulelor, adormiți". Dar abia aici și atunci, în durata scoasă din timpul socio-istoric și
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]
-
ale făcătorilor de scenarii de film. Situația, să recunoaștem, e aporetică: pe de o parte, fantasmagoria e rea, fiindcă face din druizi niște căpcăuni inteligenți manevrînd tainele universului, pe de altă parte fantasmagoria e bună, fiindcă dă sarea și piperul fascinației exercitate de druizi asupra posterității. Straniu e că în preambul autorul simte nevoia să precizeze că volumul nu este nici tratat de istorie și nici lucrare de vulgarizare, ci mai curînd o investigație care împrumută deseori alura unei... anchete polițiste
Menhirul cu ramuri de vîsc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6798_a_8123]
-
nu au nevoie de reclamă. URSS, și apoi comunismul în ansamblu, erau challangeri pentru titlul de cel mai bun sistem socialeconomic. Capitalismul, adversarul, avea un palmares bogat, el trebuia surclasat dacă nu prin fapte, atunci prin vorbe, promisiuni, proiecte, prin fascinația altei scheme arhitecturale. În primii ani, „Cetatea soarelui“ făcea concurență bătrânei și bogatei, egoistei și crudei lumi a burgheziei, mai ales pe planul suprarealității. Dar ea mai trebuia să aducă și dovezi în sprijinul utopiei, de aceea s-a apucat
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
mistere". El evocă o adevărată abdicare a inteligențelor la cei mai străluciți din foștii lui colegi, un Pierre Courtade, un Pierre Daix, Maurice Mouillard și alții. Acesta din urmă cînd a fost întrebat, a invocat retrospectiv acea magie ocultă, acea fascinație obscură care se exercită deobicei asupra membrilor sectelor. Cînd își recitea textele de odinioară avea impresia de a fi fost locuit, invadat, covîrșit de o altă personalitate fără nici o legătură cu eul său anterior. Nu era nimic de înțeles în
Dialog despre erori by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15287_a_16612]
-
tare?"), se ascunde o nesățioasă curiozitate: o dorință irepresibilă de a te hrăni cu informații sumbre. De aceea, puține fenomene iscă o preocupare mai avidă ca cea privitoare la circumstanțele morții cuiva. Felul în care un om moare exercită o fascinație irezistibilă, iar de adevărul acesta îți dai seama surprinzînd atenția cu care contemporanii urmăresc decesul semenilor. E o plăcere pe cît de ilicită pe atît de savuroasă, și chiar dacă de ochii lumii n-o recunoaștem, în intimitate o savurăm. Și
Cartea morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8279_a_9604]
-
în rolul unui propovăduitor angajat, atîta doar că o face cu măsură și tact. Indiferent că rezonezi sau nu cu ideile cărții, virtutea ei principală e pedagogică: un tom de popularizare în marginea unor controverse cărora nu le poți tăgădui fascinația filosofică. Autorul e un grijuliu colecționar de bizarerii științifice: telepatia particulelor subatomice (două particule care odată s-au întîlnit se comportă ulterior de parcă ar ști una de alta), neputința de a reduce conștiința la un proces chimic al creierului, reglajul
Erezia cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4707_a_6032]
-
de vedere al autorității statale". Fără a părăsi gândul unei expatrieri, scriitorul prigonit se adresează, totuși, lui Stalin, cerându-i protecția. Nu e ceva ciudat? Nu era oare Stalin arhitectul și operatorul absolut al regimului tiranic? Dictatorul exercita însă o fascinație a puterii, inclusiv pentru unii oameni cultivați, care conținea, după aprecierea lui Roy Medvedev, "elemente de percepere religioasă, de psihologie religioasă, cu toate iluziile, autosugestia, spiritul necritic". Transformat într-un "semizeu mitic" (vorba aparține lui Ilya Ehrenburg), sângerosul Iosif Vissarionovici
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
propagandistice și fără să se îmbete cu apă rece. Reamintirea târgului copilăriei îi provoacă încă multă nostalgie, sublimată, așa cum mărturisește și de memoria sa culturală. Recunoaște astăzi, cu multă luciditate, autorul: În cazul meu, nostalgia târgului s-a sublimat în fascinația pentru miticul târg evreiesc din literatură și teatru, pentru lumea lui Șalom Alechem, Josef Roth, Babel, Schultz, pentru pictura lui Chagall sau pentru Copilăria unui netrebnic, romanul lui Ion Călugărul (ce pseudonim a putut să-și aleagă!), Bârladul romanelor lui
Volovici par lui meme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9054_a_10379]
-
este sfîșietoare. Evadările sînt, firești, nu în prezența familiei, pentru că nu o are, nu în căldura prietenilor, pentru că nu a avut timp să-i cultive, ci în poezie. În teoria receptării unui text poetic, în prelegeri despre structura liricii, în fascinația față de John Donne pe care are convingerea că l-a descoperit ca nimeni altcineva, o prezență totală în viața ei, suma tuturor celorlalte absențe. În aceste eliberări fizice și mentale, Valeria Seciu - profesor Bearing este absolut transfigurată, pătrunsă abia acum
Alegerea Valeriei Seciu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16302_a_17627]
-
epocă de dezgheț hrușciovist (Stalin murise de 2 ani, insurecția de la Budapesta nu izbucnise încă) într-un moment în care Europa simte din plin șocul filmelor italiene produse de școala neorealistă, iar Franța își trăiește una dintre perioadele de accentuată fascinație față de modelul sovietic. La Paris, a fi de stânga înseamnă a fi de partea bună, dar și un mod de a fi trendy și multe dintre vedetele zilei, din toate domeniile artei, își etalează cu superbie opțiunile pro-comuniste. În România
Cealaltă Monica Lovinescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9349_a_10674]
-
raze de soare pe clopotnița unei biserici. Tot așa cum iezuitul Hopkins stătea complet nemișcat în fața câte unei flori acoperite de rouă până începea grădinarul să-l creadă idiot. Asupra lui Hawthorne, care este socotit un introspect, lumea vizibilă exercita o fascinație extraordinară. Un coș fumegând sub ploaie, un zâmbet abia schițat pe fața cuiva, un braț care ieșea pe o fereastră, totul era pentru el un punct de plecare pentru meditații - într-un fel nesfârșite. Această lungă privire gânditoare, când se
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
puternice fac totul să treacă: "Iarba îți dă sentiment de eliberare, de pace. Când nu se mai interesează ce se întâmplă în jurul tău. Nici de tine nu te interesezi, dar își simți existența, simți că e frumoasă, acele culori, acea fascinație a urcării în ceruri, a vitezei./.../ În acele clipe crezi că Dumnezeu există, că toate au un rost" (p. 74). Greața lui Antoine Roquentin trece cu un joint, stările high vindecă, voma e purificatoare. Kerouac e o amintire ridicolă, cartea
Existențialism narcotic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15105_a_16430]