1,716 matches
-
contra războiului, "Électre" (1937), tragedie, în care autorul tratează conflictul dintre "Electra", doritoare a unei "dreptăți absolute" și regele "Egist", care dorește să se facă dreptate, ținând seama de contingențe. Autorul își manifestă solidaritatea față de toți oamenii care luptă împotriva fatalității. În anul 1939, apare piesa "Ondine", inspirată din miturile nordice. Jean Giraudoux moare, potrivit versiunii oficiale, ca urmare a unei otrăviri alimentare, dar, cel mai probabil, ca urmare a unei pancreatite, la 31 ianuarie 1944, fără să fi trăit eliberarea
Jean Giraudoux () [Corola-website/Science/309979_a_311308]
-
variate nuanțe și ipostaze. Pornind de la legende cu caracter mitologic, Euripide a creat conflicte și caractere care laicizează în măsură considerabilă dramaturgia elină, mutând accentul asupra omului și problemelor sale sufletești. Personajele lui Euripide nu mai sunt victime oarbe ale fatalității, ci purtători de pasiuni, adesea violente. Ele dezbat probleme filosofice și etice, nunță maxime. Din acest motiv, Euripide a fost supranumit și „filosoful scenei”. Euripide a fost totodată un inovator al teatrului antic grec: a restrâns în continuare rolul corului
Euripide () [Corola-website/Science/310365_a_311694]
-
particular. Astfel, această comunitate creată prin intermediul cuvintelor nu este decât produsul imaginației individului, un produs care diferă de la un individ la altul. În acest sens, națiunea este expresia simultaneității unor trăiri inspirate de anumite cuvinte și se prezintă ca o fatalitate atât pentru individ cât și pentru istorie. Prin aceste trăsături, imaginarul național se aseamănă cu imaginarul religios. Cele două viziuni discutate mai sus antrenează două accepții ale naționalismului, accepții care depășesc limita discuțiilor academice și care au adepții lor în
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
Pu o o crater. Geologii au sugerat că un "puls" de magma care intră Loa lui profundă sistem sanitare Mauna ar putea avea presiune crescută în interiorul Kilauea și a declanșat erupția. Eruptile vulcanice din Hawaii rareori cauzează victime: numai din cauza fatalitate a vulcanilor acolo activitatea în ultimele secole avut loc la Kilauea în 1924, atunci cand un neobișnuit de erupție au aruncat cu pietre în spectatori, omorând o femeie. Cu toate acestea, pagube materiale este comună . Mauna Loa este vulcanul Deceniului , ceea ce
Mauna Loa () [Corola-website/Science/313486_a_314815]
-
Little Star Impex“ S.R.L., București, 2001, p.;299-303 (împreună cu Ion Enache); - „Incident de tragere sau omor comis cu bună știință?“" - în „Criminalistica - Mileniul III“, Editura „Little Star Impex“ S.R.L., București, 2001, p.;303-306 (împreună cu Vasile Lăpăduși); - „Criminalitatea nu este o fatalitate“" - în „Dimineața“ nr. 99, anul XII, 05.03.2001 (3032), p.;4-5; - „S.O.S. Patrimoniul cultural național“" - în „Dimineața“, nr. 104, anul XII, 12.03.2001 (3038), p.;9; - „Pedofilia, «dragostea» care ucide suflete“" - în „Dimineața“, nr. 171, anul
Lazăr Cârjan () [Corola-website/Science/313918_a_315247]
-
atît de hotărâtoare, ca E. Lovinescu, conștiința vocației critice. Adolescent aproape, citise foiletoanele lui Emile Faguet din Revue de deux mondes și crescuse, cum singur mărturisește undeva, cu Criticele lui Maiorescu pe masă. Critica a fost, așadar, pentru el o fatalitate. La vârsta când alți tineri sînt atrași de poezie (de cele mai multe ori din necesități pur sentimentale) sau devorează proza cu subiecte polițienești, singuraticul elev de la Liceul Internat din Iași urmărea cu prematură seriozitate dezbaterile literare și întocmea el însuși note
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
sau nu suntem europeni până la urmă? Răspunsurile, măcar cele consacrate de canon, sunt cunoscute dar ceea ce surprinde este unanimitatea cu care intelectualii noștrii au acceptat poziția lor subalternă alocată pentru ei în matricea imperială a puterii, aproape ca pe o fatalitate. Această poziție subalternă, pe urmele perspectivei gânditoarei Gayatri Spivak, constă într-o distribuire permanentă a unor societăți în rolul de reproducători ai culturii și politicilor centrelor, rol din care este imposibil să produci inovație culturală, politică sau economică acceptată ca
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
va fi obsedantă pe întregul parcurs al activității scriitorului. „Tirania” stilului „medelenist” va fi pentru unii de-a dreptul neîndurătoare, iar alte maniere, unele în viziunea criticii cu totul facile, îl vor urmări și ele pe Ionel Teodoreanu, ca o fatalitate. În decursul anilor ce urmează după încheierea ciclului medelenist, vitrinele librăriilor vor beneficia de prezența permanentă a scriitorului ieșean. Numeroasele ediții ale "Medelenilor" vor fi însoțite de noi și noi titluri, romane în primul rând, dar și cărți de amintiri
Ionel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297557_a_298886]
-
O viziune," semnat Sentino, în „România Jună”, II, nr. 129, 20 aprilie 1900. "În rătăcire," semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 132, 23 aprilie 1900. "Idilele din mansarde", semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 135, 26 aprilie 1900. "Fatalitatea," semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 137, 28 aprilie 1900. "Ca foile!," semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 138, 29 aprilie 1900. "Actori și ziariști," semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 141, 2 mai 1900. "De unde se
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
cu viitor," semnat Caton, II, nr. 134, 25 aprilie 1900. "Portul clerului," semnat Caton, II, nr. 135, 26 aprilie 1900. "Agitație searbădă", semnat Ștefan, II, nr. 136, 27 aprilie 1900. "Partea luminoasă," semnat Caton, II, nr. 137, 28 aprilie 1900. "Fatalitatea", semnat Trubadur, II, nr. 137, 28 aprilie 1900. "Indignarea colegului Crampton," semnat Șt. Petică, II, nr. 139, 30 aprilie 1900. "„Voiajuri” în străinătate," semnat Caton, II, nr. 139, 30 aprilie 1900. "Avântul," semnat Sentino, II, nr. 139, 30 aprilie 1900
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Această evoluție stadială nu este o regulă, în special la pacienții cu diabet zaharat, la care, datorită unor condiții specifice (neuropatia), ulcerațiile picioarelor sau necroza extinsă, pot să fie prima manifestare a bolii. De asemenea, evoluția progresivă nu este o fatalitate. In studii prospective sa constatat că mai puțin de 2% dintre pacienții cu ACO au avut nevoie de o amputație majoră (12) și că doar la 25% dintre pacienții cu claudicație intermitentă (în populația generală) evoluția este progresivă (16). ACO
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
o operă valabilă, Eugen Ionescu revine și susține că ar putea dovedi exact contrariul! Întreaga operă ce va urma poate fi considerată ca un efort original și reușit de a desprinde din banalitatea contingentului sensul tragic și absurd al existenței, fatalitatea morții, splendoarea și neantul condiției umane. Prima lui piesă de teatru, "La Cantatrice Chauve" („Cântăreața cheală”) a fost reprezentată la 11 mai 1950 la Théatre de la Huchette în regia lui Nicholas Bataille, pusă în scenă la sugestia doamnei Monica Lovinescu
Eugen Ionescu () [Corola-website/Science/297105_a_298434]
-
Gysin. Cei doi au pus bazele unei lungi prietenii în care interesul era stârnit de lucrări de artă și tehnici cut-up. Deși nu este considerată science fiction cartea se pare că prevedea cu înfricoșătoare precizie fenomene ulterioare precum sida, liposucția, fatalități auto-erotice, și o epidemie a drogurilor. În 1981, după mulți ani de peregrinări și autoexil, Burroughs s-a stabilit în Lawrence, Kansas, unde a trăit pentru restul vieții sale. În 1984, a semnat un contract cu Viking Press pentru șapte
William S. Burroughs () [Corola-website/Science/315811_a_317140]
-
un volum antologic, o selecție din cele cinci anterioare. Titlurile poeziilor din primul volum, citate în Cuprins, formează ele însele un poem, conturându-i substanța. Dialogul ființei poetice cu ființa biologică prinde contur încă de la început, gust amar al un fatalități (Fugit ireparabile tempus), al implacabilului: Nu pot să-ntunec taina vânătorii/ La care trupul meu este supus și constituie esența acestei selecții. Timpul curge nezăgăzuit și sentimentele se adâncesc dar ele au o haină metaforizată, nu sunt o simplă clamare
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]
-
în această circumstanță să fie prevăzător căci Dușan nu păstra decât o parte a cuceririlor sale. Dacă Europa era doar la începutul catastrofei, în Asia tragedia era deja la ultimul act. Andronic III și Ioan Cantacuzino, încercau să se opună fatalității. Peste un an după luarea puterii, în 1329, Basileul a plecat la Răsărit cu o forță de 2000 de oameni ca să salveze Niceea, care era asediată de turcii emirului otoman Orkhan. La 10 iunie 1329, în bătălia de la Philocrene, în
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
după 1990, radiografiază moravurile românilor stabiliți în America, într-un demers romanesc original și tulburător. "Anotimpurile unei țigănci" este un roman picaresc, cu suficiente elemente tipice unui roman parabolă, care prezintă viața unei țigănci (un alter-ego al scriitorului), supusă unei fatalități orientale. A fost recompensat cu Ordinul “Cavaliers Cross of Sovereign Order of Saint Stanislav”, cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler (2004) și a fost membru deplin în Academia româno-americană. Dinu Balan, "Opera lui Romulus Zaharia", lucrare de licență
Romulus Zaharia () [Corola-website/Science/323761_a_325090]
-
ca boala să fi fost inspirată de tuberculoză (sau de aprindere, cum era cunoscută atunci), deoarece soția lui Poe, Virginia, suferea de boală la momentul în care a fost scrisă povestirea. Ca și prințul Prospero, Poe a încercat să ignore fatalitatea bolii. Mama lui Poe Eliza, fratele William și mama sa vitregă Frances Allan au murit, de asemenea, de tuberculoză. Alternativ, Moartea Roșie se poate referi la holeră; Poe ar fi fost martorul unei epidemii de holeră în Baltimore, Maryland în
Masca Morții Roșii () [Corola-website/Science/325731_a_327060]
-
populația din țările în curs de dezvoltare. În 2008 rezultatul a constat în circa 1,3 milioane cazuri mortale în rândul copiilor sub cinci ani, majoritatea înregistrându-se în cele mai sărace țări ale lumii. Peste 450 000 dintre aceste fatalități sunt cauzate de rotavirus la copiii de până la 5 ani.Holera cauzează între circa trei și cinci milioane de cazuri de îmbolnăvire și decesul a aproximativ 100 000 oameni anual. În țările în curs de dezvoltare copiii de până la doi
Gastroenterită () [Corola-website/Science/327313_a_328642]
-
în care trăiește. El este nevoit să lupte pentru supraviețuire nu doar cu elementele potrivnice ale Naturii, ci și cu elementele ascunse ale Răului înrădăcinate în fiecare individ. Asocierea celor două personaje, bazată pe instinctul de autoconservare, este rodul unei fatalități istorice, căreia i se supun toate destinele individuale. Între cele două personaje are loc o simbioză existențială stranie, precum cea între elementele Yin și Yang, fiecare aducându-și aportul la supraviețuirea comună. Atât Diplomatul, câr și Darie luptă pentru viață
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
văzut în olimpul/ acesta de minereu?/ Stați afară, așteptați, și-așa-s destule/ aici: singurătatea-i o-nghesuială -/ între prima verba și ultima thule/ cineva a întins ritualic o obială.” ‘Noul sezon elegiac' conceput de poet cuprinde, pe lângă dezolare și fatalitate, apăsarea constantă a mainimicului. Tratatul de oboseală (1999) este alcătuit dintr-un calendar subiectiv al trecerii. Poemele alternează cu file dintr-un jurnal personal. Sentimentul trecerii și al vanității este exprimat prin conceptul de oboseală pe care îl afișează cu
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
informației genetice. Românul culminează cu un final care se dovedește nespus de tulburător.» consemnează Time Ouț London. «Ingenios construit și cu o scriitura elaborată, Orașul Borcanelor operează la un nivel mai profund decât majoritatea romanelor polițiste: exprimă sentimentul dureros al fatalității cu care sunt impregnate vechile povești pe care islandezii din Evul Mediu le relatau în lungile nopți de iarnă.» (The Independent)
Orașul borcanelor () [Corola-website/Science/330512_a_331841]
-
ROMÂN ÎN LUNĂ” de H. Stahl”, în "Ramuri", nr. 5—6, 1—15 martie 1914; „Un român în Lună (partea a III-a)”, în "Ziarul călătoriilor...", nr. 48, 7 oct. 1914 — nr. 54, 18 noi. 1914. Ultimul capitol al romanului (Fatalitate) nu a mai apărut în foileton deoarece romanul fusese deja publicat în volum și se afla în librării la mijlocul lunii noiembrie. Prima publicare în volum a avut loc în anul 1914, romanul fiind tipărit pe cheltuiala autorului de către Institutul de
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
studiu scris la începutul secolului al XX-lea, cercetătorul Tudor Pamfile a inclus „Ivan Turbincă” într-un cadru larg de povestiri folclorice din Europa de Est în care Moartea sau "Samodiva" sunt antagoniști. De asemenea, potrivit lui Pamfile, povestea soldatului ce scapă de fatalitate într-un mod similar cu Ivan este prezentă în folclorul ucrainean. Filologul francez Jean Boutière a evidențiat unele asemănări ale acestei povești cu creații populare portugheze („O soldato que foi para a cieo”), maghiare („Szent Péter és a katona”) și
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
au fost caracteristici ale divinației tuturor semișilor ( Fahd, 1966:21-29 ). La fel ca la celelalte civilizații semite, și la arabi exista o afinitate între stilul profetic și cel poetic. Credința care îi domina cu adevărat pe vechii beduini era în fatalitate, timpul-destin, "dahr". Singurul document - și acela nesigur din punctul de vedere al autenticității - care s-a păstrat despre credințe, rituri și care relatează despre concepțiile vechilor beduini cu privire la fatalitate,viață și moarte rămâne poezia preislamică, sursă ce nu
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
îi domina cu adevărat pe vechii beduini era în fatalitate, timpul-destin, "dahr". Singurul document - și acela nesigur din punctul de vedere al autenticității - care s-a păstrat despre credințe, rituri și care relatează despre concepțiile vechilor beduini cu privire la fatalitate,viață și moarte rămâne poezia preislamică, sursă ce nu putea fi ocolită nici de istorici, nici de cercetătorii istoriei religiilor. Astfel, în "Hamăsa "- antologia compilată de Abū Tammăm (m. 846 ), una dintre cele mai cunoscute ( datorită admirabilei ediții Freytag) antologii
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]