2,317 matches
-
fost statornicită sărbătoarea evreiască a Paștelui. Cred că ar fi fost mai mare hazul, să vezi cum Dumnezeu cu îngerii săi, horhăiesc pe la miez de noapte prin orașele egiptene, având asupra lor spade binecuvântate de Domnul, pentru măcelărirea pruncilor nevinovați și felinare pentru cercetarea ușilor. Și scrie Biblia mai departe: „Și iată că, la miezul nopții, Domnul a lovit pe toți întâi-născuții din țara Egiptului, de la întâi-născutul lui faraon, stătător pe tronul lui, până la întâi- născutul întemnițatului, care stă în temniță, și
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
se plimbă la braț cu o altă fată drăguță, nu poate să nu-și amintească de cea lângă care a trăit cele mai frumoase clipe din viață și pe care a pierdut-o pentru totdeauna. Născut în burg, crescut sub felinar și cu trotuar în fața casei, cu pantofii lustruiți și pantalonii călcați la dungă, cu tradiții și obiceiuri specifice vieții de oraș moștenite de la înaintași, a căror origine citadină mai lungă de cel puțin două veacuri nu putea fi contestată, a
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
printre casele acoperite cu țiglă, sclipind în soare, un drum asfaltat ce lega comuna de capitală actualul drum european E 85. Bidaru era fericit că a ales această minunată comună. De acum încolo, va avea posibilitatea să se plimbe pe sub felinarele orașului și să respire aerul curat de la țară în cursul aceleiași zile, iar dacă situația o va impune, va face naveta cu trenul sau cu orice alt mijloc de transport în comun sau individual. Întâi septembrie a anului respectiv. O
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mirare că nimeni, nici un vandan și nici un vǘndǘn n-a observat că toate luminile de pe străzi ba se aprindeau, ba se stingeau. Ziua în amiaza mare! Cel mult, unii au zis: Păi cu norii ăștia, bine fac atunci când mai lasă felinarele să clipească". (Însă cei mai mulți nu sesizează nici măcar atât.) De fapt, curentul stradal nu este decât un test pentru funcționarea alarmei. Dar cine să știe asta? De fapt, armatele din cele două republici surori au fost puse în stare de alertă
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
nu e formată numai din rupturi. Dar Foucault anunță nici mai mult nici mai puțin decît "moartea omului" și s-ar putea să aibă dreptate. Vin vremuri în care va trebui să umbli din nou prin cetate, ca Diogene, cu felinarul aprins ziua în amiaza mare, și să cauți un om. Viitorul e postuman. 2.7. IRAȚIONALITATEA RAȚIUNII Mai putem avea încredere în rațiune ? Mai are raționalitatea, înțeleasă ca modalitate de a gîndi și de a folosi argumentațiile și logica demonstrativă
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
mirare că nimeni, nici un vandan și nici un vǘndǘn n-a observat că toate luminile de pe străzi ba se aprindeau, ba se stingeau. Ziua în amiaza mare! Cel mult, unii au zic: Păi cu norii ăștia, bine fac atunci când mai lasă felinarele să clipească". (Însă cei mai mulți nu sesizează nici măcar atât.) De fapt, curentul stradal nu este decât un test pentru funcționarea alarmei. Dar cine să știe asta? De fapt, armatele din cele două republici surori au fost puse în stare de alertă
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
că nici conceptul de câine nu latră. Căci, într-o lume a ideilor pure, viața lipsește atunci când triumfă fantomele, fantasmele și ficțiunile... Mai târziu, discipolul Diogene - zis „Câinele Regal” -, face varațiuni asemănătoare pe aceeași temă. De unde și anecdota filosofului cu felinarul, care a avut o contribuție importantă pentru reputația cinicului - dar și contra ei! Cu părul lung, bărbos, desculț, cu traista pe umăr și toiagul în mână, cu o mantie înfășurându-i de două ori trupul care cam mirosea, nu departe
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
mână, cu o mantie înfășurându-i de două ori trupul care cam mirosea, nu departe de butoiul - mai degrabă o amforă, butoiul fiind o invenție de-a galilor... - în care-și petrece toate nopțile, Diogene bate străzile Atenei cu un felinar aprins în mână în plină zi, rotindu-l în juru-i, luminând cu el fețele trecătorilor și adăugând că este în căutarea unui om... Îl știm pe Diogene în stare să tragă după el o scrumbie legată cu o sfoară pentru
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cu spatele din palestră pentru a demonstra excelența unei poziții filosofice, dar, pentru cinici, ca și pentru frații lor cirenaici, contextele ne lipsesc uneori și rămânem atunci doar cu spuma anecdotei. Or, toate acestea au un sens, iar povestea cu felinarul în mai mare măsură decât altele. Într-adevăr, Diogene caută mai puțin un om anume, așa cum ar putea găsi sau recunoaște în mulțime, și se află mai degrabă, ironic, în căutarea omului lui Platon, a umanității reduse la chintesența ei
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cu un concept ca și cu un hipogrif sau un centaur! Tot așa cum nu există Omul demn să merite acest nume datorită calităților sale dezvoltate, exersate și sublimate... Idealul nu există, nu-l întâlnești niciodată - de unde și căutarea infructuoasă cu felinarul. În schimb, acesta luminează cât se poate de mulți indivizi și cât se poate de multe singularități: tâmplarul, retorul, muzicianul, sportivul, perceptorul, delatorul. Același Platon este victima altei năzbâtii cinice într-o zi când perorează în public și definește - din
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și chiar începând cu cvadruplul remediu. Dovadă, evident, faptul că, în ciuda riscurilor, reducerea complexului la simplu produce uneori cele mai bune efecte... Discursul epicurian despre dorințe figurează, într-adevăr, printre paginile clasice, alături de câteva pasaje obligatorii: sfera parmenidiană, râul heraclitean, felinarul și butoiul lui Diogene, alegoria Peșterii platoniciene, măsura aristoteliciană, îndoiala pyrrhoniană etc. Epicur face așadar deosebire între dorințele naturale și necesare, cele naturale nenecesare și cele nenaturale nenecesare. Toate pot fi efectiv clasate în una dintre cele trei rubrici. Niciuna
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
pata deschisă a cămășii sale depărtându-se printre umbrele dintre pini. Ivo Markovic, acesta era numele său (Faulques nu avea nici un temei să se Îndoiască) uitase coperta revistei Newszoom cu poza lui. Pictorul și-a dat seama când a aprins felinarul portabil cu gaz, și-a căutat paharul gol, ca să-l umple iar, și a văzut-o despăturită printre vase cu vopsele, cârpe murdare și cutii de conserve pline cu peneluri, deși era mai probabil să nu fi fost uitare, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
a stins flăcăruia chibritului. - Chiar așa e? a Întrebat celălalt, de-acum pe Întuneric. - Așa Îmi amintesc. Altă tăcere Între ei. Markovic s-a mișcat, poate căutându-și scaunul. Faulques n-a vrut să-l ajute, aprinzând o lanternă ori felinarul cu gaz pe care Îl avea alături. Întunericul Îl făcea să se simtă Într-un ușor avantaj. Și-a adus aminte de spatula de pe masă și de flinta de la catul de sus. Dar vizitatorul vorbea iar, și tonul lui părea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
care n-avea s-o uite nicicând. Prin ferestrele deschise ale turnului ajungea acum vuietul valurilor tot mai mari la picioarele falezei, iar pictorul de război privea vulcanul de pe perete. Alcoolul băut, penumbra ori un efect al luminii răspândite de felinarul cu gaz i-a trecut o umbră prin fața ochilor. Cutremurat, a căutat locul de pe vasta frescă murală unde se ascunsese umbra. După altă clipă, a dat din cap. „E beznă, a murmurat amintindu-și, În casa unde viețuiești acum.” 6
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
caldă. Briza blajină dinspre sud nu izbutise să Îndulcească de una singură temperatura de pe dig, când el s-a oprit și a sprijinit motocicleta pe suport. A admirat o clipă albastrul cobalt al mării de cealaltă parte a molului cu felinar din port, năvoadele brune și verzi Îngrămădite lângă bintele pescarilor care, la ora aceea, lucrau În larg, clinchetul fungilor clătinate de briză pe catargele duzinii de nave ancorate pe chei, sub zidul din secolul XVI și sub micul fort care
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
așezat sub umbrarul unuia dintre barurile restaurant de pe cheiul pescăresc. Și-a Întins picioarele sub masă, s-a lăbărțat pe scaun și a cerut o bere. Îl plăcea terasa, fiindcă oferea cea mai frumoasă vedere, cu marea dincolo de șenal, Între felinarul de pe mol și stânci. Când cobora În sat, În căutare de materiale pentru pictură ori provizii, Îi plăcea să stea acolo În amurg, În vreme ce pe apa care se Înroșea de-a lungul țărmului se profilau siluetele pescarilor ce veneau rând
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
rând pe rând, urmați de stolurile de pescăruși zgomotoși, să-și descarce cutiile pentru băcănie. În unele după-amiezi, Faulques comanda un castron cu orez și rămânea la cină lângă o sticlă cu vin, privind cum se Înnegrea marea, se aprindea felinarul verde de pe mol și licărea, alb și intermintent În depărtare, farul de la Capul Rău. Un chelner a adus berea, și Faulques a dus-o la buze, golind halba pe jumătate din prima dușcă. Punând-o jos, a observat că avea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
-se să-l privească. Te iubesc, spusese senină, fiindcă ochii nu te Înșală. Nu permiți niciodată așa ceva. Și asta dă o greutate tăcută bagajului tău. A intrat În turn, a căutat pe pipăite o cutie cu chibrituri și a aprins felinarul cu gaz. Ca efect al penumbrei, imaginile pictate pe perete păreau să-i dea ocol ca niște fantome. Ori poate că nu era penumbra, și-a spus, aruncând o privire Înceată și circulară peisajului pe care noaptea aceea, ca multe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Îi detest când se culcă cu mine gândindu-se la cea cu care s-au culcat Înainte ori cu care se vor culca după aceea. Faulques a urcat la catul de sus cu paharul de coniac Într-o mână și felinarul În cealaltă. Din cauza licorii Îi erau neîndemânatice pe când căuta În sertarul pe care Îl folosea drept masă lângă patul de campanie unde dormea. A dat deoparte felurite hârtii, acte, caiete de Însemnări, până a dat de fotografia pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
o adusese chelnerița. Apoi s-a uitat spre răsărit, unde molul ascundea marea. Un vuiet depărtat de motoare se apropia dinspre cealaltă parte a digului, și imediat un coș alb cu roșu s-a mișcat de-a lungul acestuia, spre felinarul de la intrarea În port. Puțin după aceea, șalupa cu turiști a traversat șenalul și s-a dus să ancoreze la chei, lângă terasă. După o manevră rapidă și precisă, un marinar a sărit pe uscat, ca să strângă legăturile odgoanelor la
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
nervi (2); pasiune (2); speranță (2); a stinge (2); țigară (2); aer; albastru; aprind; apucă; ațîța; cald; camera; cameră; car; ceartă; a face ceva; cuptor; declanșa; a deschide; distrugere; dorință de realizare; a se enerva; euforia; Eugen; exploda; fac; faptă; felinar; forță; furie; galben; gaz; grav; idee; iluminare; influență; inima; intrigă; a iubi; izbucnește; izbucni; a izbucni; început; încet; înflăcăra; întrerupător; jar; joc; lampă; lansare; lemn; lemne; luminat; lună; motivație; necăjit; a fi nervos; necesitate; nesiguranță; neștire; noroc; noutate; paie; parcul
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
adiere; agitație; ajuns; albastru; albă; amuzament; angoasă; cu apus; apus superb; aștri; bar; beție; beznă; bucurie; bunici; calmă; cămin; ceas; cer; cina; cîntec; club; crepuscul; culoare; deal; dealuri; devreme; dimineață a nopții; disco; discotecă; dormi; durere; facultate; fain; fantezie; farmec; felinare; fenomen al naturii; fermecată; filme; final de zi; fior; friguroasă; gînduri; greutate; gri; hîrtie; internat; încăpere; doi îndrăgostiți; pe înserate; întunecat; întunecoasă; lectură; lectură + vin; liniștit; liniștită; lojă; love; lucioasă; lumini; lumînări; cu lună; lung; magnific; mai; malul mării; melancolie
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
adjectiv; afară; agitat; aiurea; ajung; am ajuns; alternativă; anotimp; aproape; apus; apus frumos; așteptare; așteptat; beznă; ceartă; cîndva; credință; mă culc; culcare; descoperit; desen; dimineața; 4 dimineața; disco; Doamne; dor; după miezul nopții; efort; eu; exagerare; facebook; fain; de făcut; felinar; film; floare; foarte; frică; începe; încet; încolo; îndată; îndelungat; îndepărtat; înnoptat; înserare; întîrzia; a întîrzia; întunecat; later; lene; leneș; mare; melancolie; miază-noapte; miel; miez; minut; mort; mult timp; la naiba; nedormit; neglijență; 2 noaptea; de noapte; noi; odihnă; ora 24
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
volumului "Poeme" 1970, este anevoie lizibil și, totuși, cu cât înaintăm în contextul volumului, ne atrag "găselnițele" care țin de observația fină a poetului. "Noaptea/ mergem pe stradă și sunt chipuri câteodată reale,/ ca și cum ai privi poze, oprindu-te sub felinar,/ și-apoi mergi mai departe ținându-le-n mâini/ și nu le mai distingi chipul". ("La aniversare"). În 1970 publică volumul "Poezii", în care îl reînvie pe mopete în douăsprezece sonete. Sunt reluate și personajele v înnopteanu, marele prieten Vasile
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nu se poate ca nici o literă să nu fi fost bună". Așa se explică marea precauțiune a poetului, nevoia permanentă de echilibru; poetul dă sfaturi și își dă sfaturi: "Verificați-vă poziția în care dormiți,/ Înainte de fiecare vis/ Luați un felinar în mână/ Și vedeți cum vă stau gândurile". Harul creației nu este de la "Duhul sfânt", ci de la iarba, munții, apele și mai ales cerul care l-a dezmărginit. În afară de problema creatorului, care se cuprinde în multe poeme ale volumului, simțim
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]