177,792 matches
-
tot pisălogea de ani în șir să vină acasă, ce să facă o fată precum Kiki la Paris cînd are totul de-a gata acasă, aici, la Buenos Aires? Don Antonio n-a fost zdravăn, ce vrei, poet! A tocat banii femeilor la Paris și acum vorbește de rău Argentina. Să-i fie rușine, zău așa, Kiki, nu-l asculta! Tu ai totul. Păi, tocmai asta și era, Kiki nu voia nimic de-a gata și își dorise să facă totul de
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
intra în inima lui Kiki. Nu era doar artă ce trăia ea la Paris.Parisul mai are cîte ceva greu de exprimat în cuvinte, Don Antonio putea înțelege, mama mai puțin. Tații cei doi păreau indiferenți, mici capricii de tînără femeie, de parcă Kiki nu ar fi fost și fata lor. Vedea idei noi peste tot și căuta să creadă că lumea va fi mai bună. De unde să știe ea că de mii de ani nu mai sunt idei noi în artă
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
nu stătea locului în fata asta, vibra prin toți porii. Cum se dovedea de altfel întregul ei comportament, cumva firesc, cumva tonic, oarecum, în mod cert, plin de viață. Poate tocmai de aceea o iubeau bărbații. Mai ales. Dar și femeile. Din Londra, Montevideo, Madrid și Paris, unde avea multe prietene. Știa toată Europa și se simțea bine oriunde ar fi ajuns. Parisul ca un imens Parana. La Santiago de Chile ca și în Europa. Europa ca un imens Buenos Aires. Kiki
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
și în Europa. Europa ca un imens Buenos Aires. Kiki ca o formidabilă cascadă a bucuriei de a trăi. Cine nu a văzut cascada Iguazu bea șampanie franțuzească degeaba. Cine nu a dansat tango în El Once se apropie de o femeie degeaba. Banii nu înseamnă nimic. Femeile știu asta, bărbații nu înțeleg și încep să-și dea jos pantalonii inutil. Trupul nu spune chiar totul. Nu e puțin lucru să te simți bine oriunde pe lumea asta și în propriul tău
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
imens Buenos Aires. Kiki ca o formidabilă cascadă a bucuriei de a trăi. Cine nu a văzut cascada Iguazu bea șampanie franțuzească degeaba. Cine nu a dansat tango în El Once se apropie de o femeie degeaba. Banii nu înseamnă nimic. Femeile știu asta, bărbații nu înțeleg și încep să-și dea jos pantalonii inutil. Trupul nu spune chiar totul. Nu e puțin lucru să te simți bine oriunde pe lumea asta și în propriul tău trup. La Buenos Aires o cunoșteau toți
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
înțelegi. Ai auzit tu cîte ceva despre mine de mă tot tragi de mînecă atît de discret că eu mă fac la fel de elegant că nu pricep despre ce este vorba. Am crescut și eu, dragă mamă. Suntem acum doar două femei față-n față, care încearcă să se înțeleagă. Am făcut și fac ce vreau cu viața mea.Mi-a fost bine, mi-a fost , totul are un preț. Mi l-am asumat. Romero nu are nici o vină. Poate să fie
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
ai facut, Kiki, iar ai dat de necaz, faci, ce faci, și nu iese bine! I-am surîs elegant și eu ca o adevărată doamnă din Buenos Aires, cu spatele drept și capul dat trufaș pe spate, așa cum stă bine unei femei frumoase și tinere să fie și puțin arogantă. Aste e părerea lui Romero, dar mi-a adus mai multe necazuri decît bucurii. Nu au intrat zilele în sac, mi-am zis.Urma să cinăm la restaurantul de la "Hotel Hermitage", unde
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
am plecat la Paris, că venea Romero din Malta și urma să pregătim o altă expoziție. Și vin și te întreb, dragă mamă, ce să fac eu la Buenos Aires, spune și tu? După trei zile poliția a găsit trupul tinerei femei într-o baltă de sînge. Asasinul nu a fost identificat. (Fragment din volumul Miss Perfumado)
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
vieții mele mă gândesc la conținutul acestei cărți deschid cartea fiecare cuvânt pare un punct ce frumos sună în gura copilului ciocolata ascult când primesc o scrisoare când primesc un sărut când văd o stea căzătoare apar zorile cum o femeie cinstită care habar nu are ce imensă putere are frumusețea ei de parcă viitorul orb îmi pipăie fața căutându-și ochelarii Îndrăgostirea morților la plimbarea nocturnă acest mare oraș pare pustiu doar de la nesfârșitele geamuri flama televizoarelor încă unele baruri sunt
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/7886_a_9211]
-
vindecare, vrei să-mi împărtășești chipul Ce nu s-a făcut cenușă? Ochii mi s-au mărit De la pământ la cer, De la pământ la mine, Acum pot să te văd, Te știu prin tine însuți creat. Mă chemi din părul femeilor Ce le sacralizează ceafa de groaznică lumină, Din mișcările lor mai scânteietoare Decât orice altă Natură. înviez pentru a fi carne din carnea lor, Cuvântul tău ce-l port la gură. Voi, lacrimi divine în corpul divin, Ca stâncile mă
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
otrepele ca-n stup trîntorii 'ncercați de fandaxie aprindea în mine focul stins ca din lutul galben vin de razachie țîțele ei fragede-mi erau la buze cupe rase noaptea cînd se știe că nu-i trup mai dulce de femeie decît trupul fetei care a trecut pentru o hîrjoană pentr-o jucărie podul prea-păzit de peste Prut se topea cu mine cînd zdrobeam sfîrcurile roze amîndouă și țipa ca șarpele în laț primăvara cînd e-o viață nouă - și pleca a
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
m-am dezbrăcat și, la capătul puterilor, m-am întins să mă culc. și era atunci o lumină și eu eram nemîncat. băusem mult. și eram doldora de vodcă. și lumina cu mine în pat s-a culcat. * și era femeie. și m-a drăgostit. și, peste noapte, s-a sculat și m-a învelit. și am adormit. și, aproape, am uitat. Am ținut moartea mea în puf Numai eu, dintre toți muritorii, am avut parte de moarte cu dar. Așa
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
brîu? Și de ce ai ațipit, acolo, printre spice? Moartea mea a adormit în lanul de grîu. Și grîul crește. Blonduț și molîu. Pămîntul crește și se afînează. Prin somn, moartea mea suspină. Că, deh, doar e și ea tot om. Femeie, ce-i drept, nu om. Și nici măcar tu femeie, ci fecioară. Moartea mea e pîn' la moarte fată. Vino, tu, fă, moarte, să te mai sărut o dată! Și vino, tu, fă, moarte, prințeso, vino să ne iubim. Să ne drăgostim
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
mea a adormit în lanul de grîu. Și grîul crește. Blonduț și molîu. Pămîntul crește și se afînează. Prin somn, moartea mea suspină. Că, deh, doar e și ea tot om. Femeie, ce-i drept, nu om. Și nici măcar tu femeie, ci fecioară. Moartea mea e pîn' la moarte fată. Vino, tu, fă, moarte, să te mai sărut o dată! Și vino, tu, fă, moarte, prințeso, vino să ne iubim. Să ne drăgostim cît cuprinde. Să ne sărutăm cu dor de buze
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
să răspunzi toată viața. Firește, n-are rost, vor spune unii. Înțelepții cetății. Ce, bă, cum să nu știi tu tocmai chestia asta? Mai bine stai sub umbrar, așa, precum Khayyam, și scrie poeme vorbite și înroșește urechiușele lascive ale femeilor sărutîndu-ne. Mai bine stai și asculți vinul roșu clătinîndu-se în tine. Ca într-un pahar uriaș. Care tot se va sparge o dată și-odată. Sînt o groază de lucruri minunate de făcut. Unele pe care nici nu le-au spus
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
sparge o dată și-odată. Sînt o groază de lucruri minunate de făcut. Unele pe care nici nu le-au spus alții înainte. Plaja e naltă, nisipul fierbinte. Vara, languros întinsă pe spate. Ademenitoare. Culcată. Marea răcoroasă. Sînt o mie de femei, neiubite, acum, încă, nainte. Stai și asculți Vinul roșu clătinîndu-se-n tine. Într-un pahar uriaș. Care tot se va sparge odată și-odată. Despre viața particularî & glorioasî a pîrului meu Părul meu a început să albească de la 14 ani, În
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
împotriva nașterii. De la 14 ani am început să fiu mai bătrîn decît mine, Mai bătrîn decît mine, însumi, pe rînd. Părul meu a fost o vietate separată de mine însumi, A avut viața lui glorioasă și particulară. Am mirosit fiecare femeie pe care am avut-o, cu el, nară cu nară.) Am învelit pe fiecare femeie pe care am iubit-o cu părul meu Am spălat-o cu el, Am îmbrăcat-o cu el, Am înmormîntat-o în el. Părul meu a
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
decît mine, însumi, pe rînd. Părul meu a fost o vietate separată de mine însumi, A avut viața lui glorioasă și particulară. Am mirosit fiecare femeie pe care am avut-o, cu el, nară cu nară.) Am învelit pe fiecare femeie pe care am iubit-o cu părul meu Am spălat-o cu el, Am îmbrăcat-o cu el, Am înmormîntat-o în el. Părul meu a fost primul nostru pat de dragoste, Crivat, cum se spune în Moldova. Ca să se adeverească
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
lăsa la vedere uitat sub lumina feroce pentru că avea creier de folosit și viscere pentru toate/ rămîne stîlp Singurătății copleșit de săgețile boante ale stelelor pentru că în zbor/ pe sub nas/ venea îngerul constrîns la licori matinale pentru că între sîni de femeie apasă o frunte încremenit/ condamnat la paloare acum și în veci ascultă glasuri sub toacă *** pe cine îl cheamă prier un berbec într-un lemn îi va fi soarta/ zîmbind într-ascuns/ la priveghi Luna-i fecioară nătîngă iar tu
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
Emil Brumaru Duminica, te strînge blînd la pieptul Lui plin de fulgi, îmbrățișînd-te de-a dreptul, Îngerul Mare, c-o tăbliță-nscrisă Cu cele mai frumoase și vechi vise Ce ți se-ndeplinesc, trăite-aievea, Din zori de ziuă, cînd începe veghea... Femeia ta frumoasă te așteaptă Să-i speli în ceaiuri verzi făptura coaptă, Fără rușine, -ntîrzîind pe-alocuri, În gălăgii suave și în jocuri Cu stropi grei de cleștar, oh, printre bile Pline de muzici tandre și fragile... și s-o
Duminica, te strînge blînd la pieptul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7930_a_9255]
-
Ion Mircea Șah în trei Trei scaune aliniate cu spatele la zid o femeie la mijloc și doi bărbați de o parte și alta a ei așezându-se în tăcere cu un aer ușor mototolit și psihopomp. cei doi o salută în același timp cu o abia schițată plecăciune. în sfârșit pentru a se
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
de o parte și alta a ei așezându-se în tăcere cu un aer ușor mototolit și psihopomp. cei doi o salută în același timp cu o abia schițată plecăciune. în sfârșit pentru a se saluta între ei cel din stânga femeii (cu o acoladă tandră cuprinzându-i umerii dar fără să o atingă) își trece mâna prin zid spre cel din dreapta care i-o strânge cu neprefăcută căldură. și-n tot acest timp doamna privește imperturbabil înainte. doar că dintr-un
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
au "păcătuit" la 15, s-au căsătorit la 17. La 18 ani au avut primul copil. Au lucrat toată viața în aceeași întreprindere, au ieșit la pensie în aceeași zi, înconjurați de copii și nepoți. El n-a cunoscut altă femeie, ea n-a cunoscut alt bărbat. Credincioși nu sunt și nici n-au fost decât unul față de celălalt. Înainte de a-l căuta pe Dumnezeu, au găsit divinitatea în ei înșiși. Priviți-le fruntea, obrajii, ochii! Fiecare ființă ce trece prin
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
putea tăia ușor niște degete fragile sau, căzând de pe masă, putea răni un picior, de obicei desculț. Și, întrucât era o vreme în care Decalogul mai era încă respectat, cuvântul "păcat" avea o mare forță disuasivă. Madam Șura, patroana atelierului, femeie bună, făcuse din păcat o simplă regulă de protecție a muncii, din grijă pentru acele copile obligate de părinți să renunțe la joacă pentru un viitor coltuc de pâine. Zâmbetul Am descoperit, cu plăcută surprindere, un bizar "bric-ŕ-brac al nostalgiei
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
tîcere va fi să mă lovesc totuși de marele C U V Â N T prefăcându-mă în cioburi cioburi de tăcere de liniște negru-strălucitoare Explicându-i altui trecîtor " Eu sunt DEX-ul! Eu sunt DEX-ul!" - striga bărbatul (sau femeia) într-o agonie aproape senină pașnică inofensivă etc. "Eu sunt DEX-ul!" - chiar așa striga. Mai adăugând: " Ce gând lung gândit de la începutul până la sfârșitul unei litere!... Au-u-u!" "Sărmanul de el... e un fost traducător... Al lui Dostoievski sau Kafka
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/8113_a_9438]