12,837 matches
-
ușurința cu care se poate înfăptui o crimă, relevă în continuare fericirea perfidiei; ceea ce este însă supărător este că Cezar Borgia, cel mai mare scelerat, cel mai perfid dintre oameni, eroul lui Machiavelli a fost realmente foarte nenorocit. Machiavelli se ferește, bineînțeles, să vorbească despre el cu acest prilej, îi trebuiau alte exemple; dar de unde altundeva le-ar fi putut lua decît din registrul proceselor criminale sau din istoria papilor răi, și a tuturor celor ca Nero? El ne asigură că
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
procedînd astfel aproape la fel ca niște iscusiți muzicieni, care preferă să cînte la instrumente cărora le cunosc și părțile bune și părțile rele, decît la unele noi, a căror capacitate le este necunoscută. CAPITOLUL XXIII [Cum trebuie să te ferești de lingușitori] Nu este carte de morală sau de istorie în care să nu fie dur sancționată slăbiciunea principilor în privința lingușirilor; vrem ca regii să iubească adevărul, vrem ca urechile lor să se obișnuiască a-l auzi și avem dreptate
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
în tranșee, să-l însoțească poeții, în loc de istorici; nu va compune prologuri de operă pline de hiperbole, prefețe fade și epistole slugarnice; nu-și va copleși eroul cu povestirea umflată a victoriilor sale, ci va lua aerul sentimentului, se va feri discret de introduceri, va părea sinceră și naivă. Cum s-ar putea supăra un mare om, un principe inteligent, pentru că aude rostit un adevăr "scăpat" ca din întîmplare, în mărturisirea unui prieten? Cum ar fi putut Ludovic XIV, care credea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
peste statele răvășite ale principilor deveniți slabi din pricina neînțelegerilor dintre ei. Politica principilor Europei pare, deci, a pretinde ca ei să nu neglijeze nicicînd alianțele și tratatele prin care aceștia pot egala forțele unei puteri ambițioase; dar trebuie să se ferească de cei care vor să semene neînțelegerea și zîzania între ei. Să ne amintim de acel consul, care, pentru a arăta cît de necesară este unirea, a prins un cal de coadă și a făcut în van efortul de a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
se amestecă, dar devin flăcări cînd el le ațîță. A menține o guvernare civilă cu fermitate, a lăsa fiecăruia libertatea conștiinței, a fi tot timpul Rege și niciodată a nu face pe Preotul este mijlocul cel mai sigur de a feri țara de furtunile pe care spiritul dogmatic al teologilor caută întotdeauna să le stîrnească. Războaiele religioase în afara țării sînt culmea injustiției și a absurdității. A pleca de la Aix-la-Chapelle pentru a merge să-i convertești pe saxoni, cu sabia în mînă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
imaginați un război proclamat prin referendum? Referendum-ul este perfect, de pildă, în chestiunea alegerii locului cel mai potrivit pentru amplasarea fîntînii satului. Cînd însă în joc sînt interesele supreme ale unui stat, atît guvernările ultrademocrate, cît și celelalte se feresc să le lase la judecata poporului. Chiar în acele regiuni confecționate de Enciclopedie care păcătuiau, prin Rousseau, printr-un exces incomensurabil de optimism conflictul subzistă, deci, imanent, între forța organizată a statului și dispersarea indivizilor și a grupărilor. Regimuri fondate
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
unor acte], aceia nu sînt niciodată cei care guvernează; astfel se pot vedea reapărînd aceleași greșeli, urmate de aceleași consecințe." (ibid.) Discursul își ipostaziază, astfel, emițătorul, pe gînditorul care, oferind o analogie lucidă a evenimentelor exemplare, emite sentenția, pentru a feri de eșecuri pe principe și pe toți aceia dispuși să-l urmeze în demonstrația lui. Este interesant cum această citire a faptelor istoriei se sprijină deopotrivă pe "înțelepciunea veche", condensată în maxime ("oamenii sînt îndurerați de răul abătut asupră-le
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
moment, percep o Îmbrăcăminte de stiluri cel mai probabil ieșite din modă, dar orice emoție autentică obligă la cromatism. În sepia, rămîn femeile placide, biro cratele, nesăratele, iar liturghioasele și voluntarele o cotesc spre negru și se scufundă. Să ne ferească Însă Dumnezeu și aici, pe retina cu pseudo-imagini feminine, de marile jerbe de scîntei... Sau să nu ne ferească, să ne lase pradă arderii pînă la capăt. De cele mai multe ori Însă, adică aproape Întotdeauna, pe retina mea din adîncuri defilează
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În sepia, rămîn femeile placide, biro cratele, nesăratele, iar liturghioasele și voluntarele o cotesc spre negru și se scufundă. Să ne ferească Însă Dumnezeu și aici, pe retina cu pseudo-imagini feminine, de marile jerbe de scîntei... Sau să nu ne ferească, să ne lase pradă arderii pînă la capăt. De cele mai multe ori Însă, adică aproape Întotdeauna, pe retina mea din adîncuri defilează umbre... Umbre des prinse dintr-o ceață străvezie, dintr-o zi Învolburată de nori sau dintr-o noapte mînjită
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pe criminalul ăla de război! Dar te poți Înțelege cu imperialiștii?... De-aia zic: acuma, sînt cu totul alte vremuri, Partidul are toată puterea În mîna lui. Poate c-ar fi bine să știm cine e omul care te-a ferit de nenorocire, pentru că, vezi dumneata, i se poate acorda o răsplată, o decorație a luptei pentru pace, Îl putem face erou al clasei muncitoare, i se poate mulțumi de la Partid și eu zic că merită... Nimic nu l-a convins
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În Midwest, la Chicago, a ajuns Floare În cele din urmă. Ceasornicarii s-au Întors din Illinois cu Mr. George cu tot și, potrivit Înțelegerii, i s-au Înfățișat lui Bailey. Acesta a făcut cum a făcut de i-a ferit de orice căutătură mai curioasă, de la amiază pînă seara. Pe la ora opt, și-a umplut restaurantul de prieteni și de clienți mai de seamă, vestindu-i că vor lua parte la o Întîmplare nemaivăzută și nemaiauzită pe Întinsul Americii, din
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
vreme Încet. În sanie se tăcea mîlc de frica, iar dintr-odată, omul dădea bici, iar caii țîșneau Înainte ieșind din pădure În latura dinspre Ghirișa. De aici pînă la Pișcari, nu ne mai pîndea nici o primejdie. Dar să te ferească Dumnezeu să fi ajuns la Pișcari vara, după ploaie! Te Înfundai Într-un noroi preistoric, galben și lipicios, care nu te-ar fi lăsat să răzbați mai departe nici În ruptul capului. Erai al lui, numai al lui. Tocmai de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de trei ani cînd mi s-o născut un prunc. Tare era mîndru, da’ n-o avut zile și l-am Îngropat acolo. Apoi, cînd o fost odată Într-o noapte, o dat hoții. Atîta am bătut În obloanele de la ferești și io, și Gyuri, și moldovanu’ nost’, pînă s-o temut că-i plină casa de oameni și s-o dus. Cumpăraseră ferma cu gîndul de a se stabili pentru toată viața În Illinois. Hotărîrea le-o dăduse peste cap
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
combustibil, efecte militare. În țara lor, nemții recurgeau deja curent la transportul cu căruțele, ținte mai greu de nimerit de avioane. Primăvara lui ’45 l-a găsit mereu pe fugă. Alături de vreo doi-trei camarazi alerga dintr-un land Într altul, ferindu-se de bombe și de ruși. Prin aprilie, cînd se chinuiau să țină drumul spre vest, povestea că a dat peste o bă trînă Într-o fermă pustie. — Eu nu mă mișc de aici, a spus ea. Voi, băieți, fugiți
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
anume ar fi bun nepotul lui, nu al altora, și dacă va apuca vreodată să se poată mîndri că-l are. Mai zise: Că oamenii din sat știu că fata mea, Linca, are un prunc orb. Io nu m-am ferit, le-am spus de mult, de cînd umbla mă-ta cu tine pă la doctori, că-i și asta o cruce, musai s-o ducem, și dacă o picat În neamu’ nost’, la ce s-o ascundem, duce-o-om
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
condamnarea veșnică. Păcat veșnic, adică imposibilitate de a mai reveni asupra deciziei tale, de a te mai reconecta la sursa vieții. Se rupe circuitul economiei mântuirii: păcat-convertire-iertare-înviere. Păcatul face pereche doar cu damnarea, ambele fiind înscrise în veșnicia morții. Luca „Feriți-vă de aluatul fariseilor care este fățărnicia (hypokrisis)”, spune Isus. Luca nu acordă prea multă atenție logion-ului nostru. Acesta pare cumva lipit. Pasajul referitor la vindecarea mutului apare în capitolul 11, foarte departe. Luca trimite însă direct la episodul minunilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
-o și a copiat cele scrise acolo, dar în felul acesta s-a rătăcit: acolo se afla doctrina Veghetorilor, conform căreia aceștia practicau divinația cu ajutorul soarelui, al lunii și al stelelor” (8,3-4). El a copiat inscripția, dar s-a ferit să-i vorbească despre ea lui Noe, „pentru a nu-l mânia”. Prin această descoperire, Kaïnam a inaugurat o tradiție ezoterică paralelă celei transmise în mod deschis de bunicul său154. Philon și Flavius Josephus 3. Primul care încearcă să demitizeze
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se bazează pe un dualism radical, mergând până la mizantropie, viziunea lui Serenus este mult mai moderată. Ca reprezentant al elitei creștine (monahismul), interlocutorul lui Casian are tot dreptul să se reclame de la modelul de perfecțiune întruchipat de Seth, dar se ferește să transforme acest model într-un simbol al disprețului față de lumea „profană”. 8. Geneza 6,1-4 face, de asemenea, obiectul unui comentariu destul de amplu al lui Ioan Gură de Aur (Omilii la Geneză 22167). Pentru versetul „Fiii lui Dumnezeu au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
creadă că îngerii sfinți ai lui Dumnezeu „pot atinge un asemenea grad de decădere”. Nu exclude totuși posibilitatea ca anumite spirite venerate de păgâni, așa cum ar fi silvanii și faunii, să fie capabile de asemenea practici contra naturii. Dar se ferește să le judece. În ultimă instanță, în ochii săi, această chestiune de ordin teologic își găsește o soluție dintre cele mai rezonabile, dacă este abordată din punct de vedere filologic. Într-adevăr, spune el, numele de înger, în sensul său
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lăsat lănțișorul acolo că tot n-avea închizătoare, ba avea și niște pete ca de rugină pe el și frate-miu și-a pus-o la gât, pe sforicica de care avea legat săcușorul cu camfor vezi, dragă-Doamne, să ne ferească de răceală mirosul de camfor. Am început să râd când l-am văzut așa, cu cruce la gât "vezi să nu te faci popă !" i-am spus : doar nimeni nu purta cruce la gât decât popa satului, un bătrân venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
după ploaie, sau așa cum miroase apa depărtărilor și norii... Cei care respiră sunt oamenii. Dar oameni vedeam mai mereu și știam cum vorbesc, cum respiră, cum merg, știam foșnetul hainelor și cum arată urma pașilor (mai ales de asta mă feream cât puteam, ba chiar mă strângeam mai aproape de piatra asta pe care o vezi jos, la rădăcina mea, și care atunci mi se părea că e cine știe ce stâncă mare...), fiindcă oamenii pot să aducă moartea, și tremuram cu toate frunzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
în văzul tuturor, și-l lăsau acolo, mai mult mort decât viu, dar frica și furia tot nu le trecea... Și nu romanii erau cei mai răi. Nuuu, ai noștri se-ntreceau și cu frica, și cu răzbunarea: vorba ceea: ferească Dumnezeu de frate-tu dușman și de văru-tu prieten! Uite-așa mă tot socoteam și nici nu băgai de seamă că și ajunsesem la copac. Copacul ăsta era cam la un sfert de drum de oraș. Drumeții se mai opreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cade seara până ajung în sat, așa că mai bine să meargă mai departe, să nu-i prindă noaptea pe drum. I-am lăsat să se ducă înainte, pe urmă m-am luat după ei. Nu prea era nevoie să mă feresc. Bine, nu mergeam eu chiar în rând cu ei, dar mă apropiasem cam la o zvârlitură de băț și ei nu mă zăriseră. Mergeau cu capul în jos, uitându-se parcă la umbra care se desena în drumul din fața lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mare cât tot pământul. Atunci, cu ce vrei să acopăr eu tot pământul ?! Se ridică deodată și se duse în colibă. Se întoarse cu o scoică mare și întortocheată și mi-o puse la ureche: Ia ascultă tu aici ! Am ferit capul. Nu mă interesa. Orice copil știa asta : pui scoica la ureche și auzi marea. Mare scofală ! Da, auzi marea ! Într-o scoică mică încape tot vuietul mării. Tot așa, în inima ta, încape atâta iubire cât să acoperi tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și lumea o să te admire și nimeni n-o să fie mai învățat decât tine, oameni de peste mări și țări or să vină la tine să te asculte și să-ți ceară sfatul... Dă-mi mâna și hai să mergem. Copilul (ferindu-se): Un singur lucru vreau : să fie sănătos fratele meu. Acuma ! Nimic altceva nu vreau să știu, auzi tu ?! E frumos ce spui, dar nu-mi folosește. Și fratele meu nu e singurul bolnav ! Cum să-l ajut, ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]