KorAP: Find »[drukola/base=fetiță & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...67 68 69 ...498 >

12,434 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846

fusese niciodată bătută. Coborî înfrântă și se încuie în camera ei. Așezată pe covor, cu genunchii la gură, plânse în voie până când se întoarse mama acasă. În momentul în care aceasta o luă în brațe și-o copleși cu mângâieri, fetița constată, uimită, că nu simțea nici un resentiment față de femeia care o lovise. Dimpotrivă. O admira pe bunica. Cum fugise ea, cu toată bătrânețea, s-o ajungă din urmă, cu ce hotărâre o lovise și cu ce inimă de piatră o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
și unchiul Dali au venit acasă cu două biciclete. Noi nouțe, frumusețile luceau în soare aruncând străluciri de globuri argintii. Bărbații au lăsat servietele lângă perete și emoționați la gândul surprizei pe care o făceau și-au strigat odraslele. Emanuela, fetița unchiului Dali, era un copil mai mult decât grăsuț. Înceată, greoaie și fricoasă, ea privi bicicleta cu spaimă. Nici nu-i trecea prin cap să-și urce trupul mare pe șaua mică ce se legăna înfiorător. Tatăl ei o convinse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
când o zări ivindu-se în depărtare. O luă la goană spre ea și femeia încremeni văzându-i lacrimile șiroind pe obraji. Trecu prin toate spaimele până se lămuri care era motivul acestei suferinți. Porniră spre casă și tot drumul fetița o imploră să-i cumpere și ei o bicicletă. Pentru Sanda Leon această cheltuială era un efort financiar pe care cu greu și-l putea permite. Luana auzise de prea multe ori că mămica ei nu are la fel de mulți bani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
anonimatul și sărăcia de care se loveau la fiecare pas. Nici Bica nu era bogată dar Luana vedea poștașul aducându-i pensia și grămăjoara de bani pe care acesta i-o înmâna i se părea destul de consistentă. Inspirată și perseverentă, fetița apelă la ajutorul bunicii în "afacerea bicicleta". Întotdeauna găsea la ea rezerva necesară. Ca și altă dată, pe bătrână n-o lăsă inima s-o refuze. Întinse Luanei pumnul de bani și aceasta alergă fericită să ducă mamei averea. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
zburat de pe ea săculețele umplute cu puf sub care se ascunsese. Încadrat de cei doi copii, un coleg al mamei ținea sub braț minunea de fier. Luana chiui atât de tare, încât acesta o privi paralizat. Bucuria de neimaginat a fetiței îl lăsă fără grai. Ea se năpusti asupra bărbatului și-i smulse bicicleta din mână. Încercă să încalece dar aceasta refuza, cu îndărătnicie, să stea dreaptă. Ceru ajutor omului dar el trebui să se întoarcă la muncă. Rămasă fără sprijin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
și în unele situații chiar îl lăuda, Luana nu se bucurase vreodată de astfel de favoruri. Mătușa Sanda "beneficia" cam de același tratament. Când mergeau, duminica, la țară sau la pădure, părinții ei invitau doar familia lui Dan. Sanda și fetița ei rămâneau, mai întotdeauna, acasă. Într-o seară, Dali se întoarse târziu de la birou. Roșu la față și de o veselie gălăgioasă, Ema înțelese că tatăl ei băuse. Nu se întâmpla pentru prima oară dar Vanda îl apostrofa, de fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Roșu la față și de o veselie gălăgioasă, Ema înțelese că tatăl ei băuse. Nu se întâmpla pentru prima oară dar Vanda îl apostrofa, de fiecare dată, turnând gaz pe foc cu glasul pițigăiat și mustrările vehemente. Trimisă la culcare, fetița ascultă cu urechile ciulite. Prefer o viață grea și plină de nevoi ca a Sandei, decât una lângă un bărbat ca tine, o auzi pe maică-sa spunând într-un moment oarecare. Ea, cel puțin, e văduvă, n-are cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
i-ai spus dumneata atât de frumos, nu știu câte haine are, dar știu că le face pe toate cu o naturalețe și pricepere care, hai să recunoaștem, ne umplu sufletele de invidie. Dacă am înceta să le comparăm pe cele două fetițe din ograda asta, probabil că ne-am simți și noi ceva mai fericiți. Nu e vina Luanei că poate să alerge de dimineață până în seară, fără să se îmbolnăvească sau măcar să-i curgă nasul. Nici biata noastră copilă nu poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
asemenea zi când mama intrase pe poartă îmbrăcată într-o haină de piele neagră, la o palmă deasupra genunchiului, garnisită la guler și manșete cu blăniță albă. Părul ei lung și negru se încâlcise în puful moale al blănii și fetița se emoționase la gândul că această frumusețe îi dăduse viață. În ce-o privea pe Luana, nici un sacrificiu nu era suficient pentru a o îmbrăca mai elegant ca nimeni alta. Ar fi fost în stare să-i așeze coroniță pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
ce-o privea pe Luana, nici un sacrificiu nu era suficient pentru a o îmbrăca mai elegant ca nimeni alta. Ar fi fost în stare să-i așeze coroniță pe cap și s-o scoată astfel la plimbare. Pierdută în amintiri, fetița nu simți aproprierea bunicii. Îi auzi doar glasul, plin de reproș: Ce cauți aici? Fugi afară și te joacă! Își găsi verii, împreună cu doi vecini, pregătiți pentru "Ascunsa". Soarta ingrată a celui să mijească se abătu asupra lui Dan. El

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
inima micuței curajoase își grăbea ritmul iar răbdarea îi era pusă la grea încercare. Amorțise dar nu îndrăznea să-și schimbe poziția. Își ținea ochii ațintiți în întuneric, fixați într-un loc anume și, în ciuda faptului că-și vorbea încontinuu, fetița nu putea să nu și-o închipuie pe Baba-Cloanța stând ascunsă în spatele ei, pândind-o dintr-un ungher numai de ea știut. Îi simțea, parcă, ochii înfipți, ca un cuțit, în spate și o fracțiune de secundă avu senzația că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
bănuți de aur, până și troaca porcilor, toate își pierdeau semnificațiile și deveneau, în exaltarea Luanei, paradisul jocului neobosit. Dar o așa fericire se întâmpla foarte rar. De cele mai multe ori mașinile plecau lăsând-o în urmă. O parte din inima fetiței se frângea iremediabil. Ziua se scurgea într-o mohorâre morbidă. Nu-și putea înfrâna puzderia de întrebări: Mamă, de ce surorile tale nu ne invită în plimbările lor? Ce le-am făcut? Ce nu le place? Noi, atunci când mergem în parc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
anumit raion, le făcu să se apropie. Din spatele draperiilor de pluș, ce mascau intrarea în magazii, vânzătoarele dădeau la iveală covoare persane. Oamenii se repezeau călcându-se în picioare, stârnind un vacarm și o înghesuială de proporții alarmante. Sanda trase fetițele spre ea și le ordonă în grabă: Stați cuminți aici, mă duc să prind un covor. Luana o privi nedumerită, întrebându-se de ce trebuia mama să alerge după un obiect nemișcător, lipsit de picioare. O văzu străduindu-se să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Sanda apăru triumfătoare. Luana, vă așezați pe covor și nu vă mișcați de aici. Nu am suficienți bani la mine și trebuie să merg să scot de la C.E.C. Nu vă ridicați, indiferent ce se întâmplă, ai înțeles? Luată pe nepregătite, fetița întrebă speriată: E departe? Micuța mea, am încredere în tine. Vin cât de repede pot. Hai, așezați-vă aici! Făcut sul, covorul arăta ca un șarpe uriaș. Sanda le așeză călare la cele două capete și dispăru. În lipsa agitației din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
speriată: E departe? Micuța mea, am încredere în tine. Vin cât de repede pot. Hai, așezați-vă aici! Făcut sul, covorul arăta ca un șarpe uriaș. Sanda le așeză călare la cele două capete și dispăru. În lipsa agitației din magazin fetițele ar fi putut găsi, lesne, un mod de joacă dar haosul din jur le făcu să se încleșteze de obiectul de sub ele și să aștepte, nerăbdătoare, întoarcerea mamei. Li se păru că trec ore, zile, ani, că Sanda nu va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Sanda nu va mai reveni vreodată și ele vor rămâne încremenite pe locul datoriei pentru vecie. Când raionul începu să se golească, prin plecarea fericiților câștigători de "trofee", cei mai puțin norocoși căutară disperați în jur. Unul dintre ei văzu fetițele. Ce faceți aici? O așteptăm pe mama. Și unde e mama voastră? La C.E.C., să scoată bani. O fracțiune de secundă, ochii bărbatului priviră adânc în cei ai Luanei apoi ordonă: Dați-vă la o parte. Covorul acesta e al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Cu doar o săptămână înainte de începerea școlii, într-o zi de sâmbătă, Luana sesiză o agitație ieșită din comun în rândul părinților. Mătușile, plecate de dimineață, se întoarseră spre prânz coafate, cu acele frizuri crețe și țepene al căror farmec fetița nu reușea să-l priceapă. Sanda renunțase și ea la amorțeala obișnuită, întinsese pe pat costumașul nou adus de la croitoreasă și se foia prin casă căutând pantoful și poșeta care se potriveau cel mai bine. Bica mătura curtea, aranja straturile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
pe mama care se gătea în oglindă. Era superbă în costumul de catifea grena, a cărui fustă dreaptă îi punea în valoare picioarele lungi, încălțate în pantofi cu toc înalt. Cum poți să mergi pe astfel de tocuri? se miră fetița. Crezi că ai să poți dansa încălțată astfel? Sanda zâmbi amar. Nu-ți face probleme, nu mă va invita nimeni la dans. Glumești...Nu vezi ce frumoasă ești? Femeia o mângâie, cu vădită tristețe. Ce ai, mamă, de ce ești amărâtă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Luana îl aflase de la bunica. Nu ezitase să-i spună cât de mult îl iubise, că fusese ginerele preferat, că veselia debordantă și puternicul simț al umorului îi făcuseră prezența plăcută oriunde. Bătrâna se strădui să-și adune puterile. Ridică fetița pe genunchi și încercă să-i lămurească, simplu și pe înțeles, o parte din neajunsurile materiale și sufletești ale vieții unei femei văduve. Cu privirea înfiptă în irisul bunicii, fetița transforma în imagini fiecare cuvânt al ei. Se vedea mică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
plăcută oriunde. Bătrâna se strădui să-și adune puterile. Ridică fetița pe genunchi și încercă să-i lămurească, simplu și pe înțeles, o parte din neajunsurile materiale și sufletești ale vieții unei femei văduve. Cu privirea înfiptă în irisul bunicii, fetița transforma în imagini fiecare cuvânt al ei. Se vedea mică și neputincioasă în lupta cu nefericirea mamei. Bunico, tare mărunțică mai sunt eu! Cum să alin suferința mamei mele dacă m-a făcut așa de plăpândă?! Femeia îi mângâie părul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-l iubești pe Dumnezeu. El este singura speranță. Ei, Bico, acum chiar că n-am priceput, dar nu mai am vreme să mă gândesc la asta. Am alte treburi de făcut. Să mă gătesc și să fiu cea mai frumoasă fetiță care participă la prima nuntă din viața ei! S-a grăbit să îmbrace rochița albastră cu jupon din voal roz, și-a legat mândră fundele rozii iar buclele "de aur" și le-a pieptănat cu mare grijă. Se privi în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
sunetelor cu sufletul. Mișcarea pașilor împlinea bătăile inimii. Confundată cu această trăire melodioasă, Luana se simțea fericită. Dansatorii se uitau la ea plini de admirație. Unii dintre ei, mai șugubeți, îi imitau mișcările. Unchiul Dali o prinse de mână și fetița se roti, de câteva ori, pe sub brațul lui. Nuntașii aplaudară iar unchiul nu-și mai încăpu în pene de mândrie. Se afla în mijlocul atenției, partenera se bucura de o sinceră apreciere. De mică își corectase mișcările și gesturile în fața oglinzii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
mai amintea de unde-l învățase și căruia îi dădea o interpretare unică, din ce în ce mai reușită o dată cu maturizarea vocii. Așa cum stăpânea mișcările dansului, atunci când cânta avea grijă ca vocea să n-o ia razna și ondula sunetele cu talentul înnăscut. Moldoveancă get-beget, fetița cânta cam așa: "Pi o mari-nspumatîtîtî Vaporiu se scufunda. Coana Chirița spărietî Strâgaaa cât o țânea gugura: Vai, vai, vai ci durieri, Iotiti, bre, vaporiu cum chieri Șî marinarii cum plânji: Îh! Îh! Cum plânji cu lacrimi di sânji!" Făcea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
simtă mai năpăstuită decât Cenușăreasa. O văzu pe Sanda stând singură într-un colț, superbă în costumașul pe care îl îmbrăcase, siluetă de păpușă de porțelan cu plete lungi, ireal de negre. De ce nu o invită nimeni la dans? șopti fetița cu nasul în scânduri. E așa de frumoasă! Remarcă o femeie corpolentă ce dansa cu un bărbat scund și chel. Gâfâia, sărmanul și asuda din greu, încercând să învârtă masa compactă ce n-o putea cuprinde cu brațele. "Cu mama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
că trebuie să meargă la școală doar pentru că aceasta era singura modalitate de a învăța să citească. Se trezi dimineață devreme, mama o găti cu uniforma apretată, "Doamne, iar apret!" -, îi prinse buclele în enorme funde albe, "Așa se poartă." -, fetița se încălță pentru prima dată cu pantofiorii de lac și cu șosețelele trei sferturi nepurtate până atunci. Sanda o privi în extaz, necontenind să se mire: Ce mare ai crescut, Luana! Ești aproape o domnișoară. Când s-a întâmplat asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]