2,319 matches
-
sau denotația nulă. Pentru unii autori (Goodman, Ricoeur) ele ar avea doar denotația literală nulă, în cazul lor fiind valabilă o „denotație metaforică”. În teoria lumilor posibile, enunțurile ficționale ar avea rol referențial, în sensul că „funcția denotativă a enunțurilor ficționale referă la lumile ficționale create de autor și (re) construite de cititori.” (Ducrot, 1996:243). P. Ricoeur va vorbi de un „nou efect de referință”, care „nu este altceva decât puterea ficțiunii de a descrie din nou realitatea.” (P. Ricoeur
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
unii autori (Goodman, Ricoeur) ele ar avea doar denotația literală nulă, în cazul lor fiind valabilă o „denotație metaforică”. În teoria lumilor posibile, enunțurile ficționale ar avea rol referențial, în sensul că „funcția denotativă a enunțurilor ficționale referă la lumile ficționale create de autor și (re) construite de cititori.” (Ducrot, 1996:243). P. Ricoeur va vorbi de un „nou efect de referință”, care „nu este altceva decât puterea ficțiunii de a descrie din nou realitatea.” (P. Ricoeur, 1999:207). În acest
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
îi corespunde o anumită funcție a limbii. Structura mesajului este dată de funcția limbii care domină acel mesaj. Așa se explică diferențele dintre un text oral (o convorbire) și un text scris, dintre un text științific și unul artistic sau ficțional. După ce se vor nota funcțiile limbii pe un flip chart, în mod aleatoriu, elevii vor avea de identificat, în imaginile ce urmează, funcția predominantă. În cazul în care elevilor le este greu să identifice o funcție a limbii, imaginea respectivă
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
îi corespunde o anumită funcție a limbii. Structura mesajului este dată de funcția limbii care domină acel mesaj. Așa se explică diferențele dintre un text oral (o convorbire) și un text scris, dintre un text științific și unul artistic sau ficțional. Majoritatea textelor îndeplinesc mai multe funcții, dar hotărâtor pentru includerea într-un stil sau altul este funcția dominantă. În textul dramatic se întâlnesc cele mai multe funcții ale limbii, care pot coexista sau înlănțui. 4. FUNCȚIA EMOTIVĂ/ PERSONALĂ (axată pe EMIȚĂTOR) *Centrează
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
foarte di‑ ferită de cea a florentinilor. 35 Muzeul Muzeelor, Editura Litera, București 2009, 30‑31. Întoarcerea fiului risipitor 5. Obiectivitatea frumosului și definiții noi ale artei secolului al XI‑lea Estetica modernă susține că frumosul este o creație liberă, ficțională și subiectivă. Împotriva acestor determinări false se poate arăta că frumosul în sensul său autentic: ‑ nu este propriu‑zis o creație, ci o descoperire; ‑ nu apare prin libertate, ci prin necesitate; ‑ nu este o ficțiune, ci o formă a adevărului
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
pentru opera de artă. Eu însă cred că, și în viața reală, numele are o însemnătate deseori hotărâtoare asupra soartei celui ce îl poartă”. Titlurile capitolelor romanului Ion au rolul de a l determina pe cititor să intre în lumea ficțională a textului, pentru a evidenția arhitectura textului. Astfel, romanul lui Rebreanu e alcătuit din două părți, ale căror titluri rezumă soarta lui Ion: ”Glasul pământului”, ”Glasul iubirii”, prima parte având mai multe capitole intitulate laconic: I - Începutul, II - Zvârcolirea, III
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
șapte scene izolate în capitole separate istoriile unor scenarii picturale ce surprind femei în compania cărților. Printre ele, și pictura lui Pieter Janssens Elinga, Femeie citind, care generează a doua povestire. Katie Ward imaginează aici o narațiune pentru a explica ficțional identitatea figurativă a tabloului. După moartea primei soții, pictorul Pieter Janssens Elinga se căsătorește cu Jurina Bos și trăiește în Amsterdam în speranța unei recunoașteri imediate a talentului său artistic. Pentru că bugetul familial este restrâns, artistul o angajează ca servitoare
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
The University of Chicago Press, Chicago, 1986. Mitchell, W.J.Thomas, Picture Theory: Essays on Verbal and Visual Representation Chicago, The University of Chicago Press, 1994. Negrici, Eugen, Literatura română sub comunism, Editura Fundației PRO, București, 2002. Nistor,Viorel, Pactul ficțional și istoria: repere ale romanului politic românesc postbelic, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2012. Odangiu, Marian, Romanul politic, Editura Facla, Timișoara, 1984. Oroveanu, Anca, Rememorare și uitare: scrieri de istorie a artei, Editura Humanitas, București, 2005. Papahagi, Marian, "Imposibilitatea
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
București, 1983, p. 21. 10 Idem, p. 23. 11 Marian Odangiu, Romanul politic, Editura Facla, Timișoara, 1984, p. 41. 12 Marcel Corniș Pop, "Romanul politic - forme și etape", în revista Orizont, nr. 45/1979, p. 3. 13 Viorel Nistor, Pactul ficțional și istoria: repere ale romanului politic românesc postbelic, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2012, pp. 114-115. 14 Idem, p. 228. 15 "În concluzie, două vor fi după 1964, chestiunile capitale ale prozei românești: problema literarității (a literaturii ca literatură
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
o școală de pictură românească sau despre muzee de artă târziu; critica de artă sau istoria artei apar abia în perioada modernă în cultura română. Descrierile operelor de artă, fie din domeniul specilizat al discursului despre artă, fie din domeniu ficțional sunt deci rare", Idem, p. 5. 21 Alexandra Vrânceanu, Interferențe, hibridări, tehnci mixte. Studii ale expresiei contemporane, Editura Universității București, 2007, p. 37. Exemplele sale sunt Terasă la Roma (Pascal Quinard), Fata cu cercelul de perlă sau Doamna cu licorna
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
lor. Dimensiunea simbolică a imaginilor dobândește marca unică a coincidentiei oppositorum, când imago și simbolul devin un modus vivendi pentru diverse teologii și metafizici. Percepția simbolică a imaginilor nu este decât o operație subiectivă, iar configurația simbolică decât o supraabundență ficțională. Dacă plecăm de la presupoziția că simbolizarea este o manifestare primordială a psihismului, atunci semnificația profunzimii simbolice este o aptitudine de ordin subiectiv, o imagine fecundă în raport cu celelalte. Profunzimea de sens a imaginii se ilustrează în natura echivocă și ambivalentă a
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
polii ordinii și dezordinii, perioada actuală privilegiază mai degrabă a doua stare, după cum valorizează îndoiala mai degrabă decât certitudinea, particularul mai mult decât generalul. Criticii constată caracterul haotic al lumii și implozia marilor povestiri. Publicațiile recente subliniază până la saturație natura "ficțională" a noțiunilor globale ale antropologilor evoluționiști, difuzioniști, funcționaliști, structuraliști și ale celor care le-au urmat. Fără a intra în certuri infinite asupra cuvintelor, să remarcăm că nu este foarte interesant de declarat că totul este ficțiune și că ficțiunea
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
sincronie; și nu doar ca fenomene izolate, ci ca martori și actori ai istoriei și ai contextelor, ai identității sau ai procesului de configurare a imaginarului. Urmărim în consecință nu un imaginar în sens literar mai larg sau mai restrâns, "ficțional", redat doar de text, ci imaginarul colectiv, hrănit de acțiunea și de discursul puterii, dar îmbogățit și de interpretările comunității; coerent, deși păstrat în forme culturale orale, dar având și rol politico-religios și simbolic. Textul și imaginea rămân de aceea
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
narative sau în relații și sub-sisteme de putere semnificante. În al doilea rând, noțiunea de fantezie pare a fi folosită ea însăși ambiguu de Le Goff. Dacă reprezentarea e supusă acțiunii acesteia și e transformată într-o unitate simbolică sau "ficțională", pentru sistemul imaginarului fantezia nu e singura funcție imaginativă care stă în relație cu realitatea; ambele joacă un rol în configurarea substanței imaginarului, care este reflectat și de reprezentările din textul istoriografic, și de cele conotate din literatura fantastică. Corelând
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
hibridizării lumilor și a planurilor creației, este cea care redă insurgența gândirii și a credinței, dar și lumea necunoscută sau "lumea de dincolo". Fantezia generează mai curând corpusul imaginilor numite fantastice, fabuloase, magia, iluzia și chipul maleficului sau "literatura" livrescă ficțională (în formele ei medievale), în timp ce imaginația este cotată drept o funcție de reprezentare a fenomenelor puterii laice sau religioase (istoriografie, pravile sau morala creștină). Urmând acest traseu științific, se poate realiza joncțiunea dintre viziunea antropologică asupra puterii și matricea de organizare
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
al tablourilor, ca să îl macine în jocul de perspective încrucișate. Lizibilitatea lumii medievale, așa cum apare în cărțile de analiză a textului semnate de Dan Horia Mazilu, este convertită în vizibilitatea pe care acesta o dă schemei unei u-topii, unei forme ficționale, în care replicile contrapuse ale personajelor sale, enunțuri fragmentare în spațiul enunțării, recodifică sensul, destructurând totodată discursul totalizant. * Știm că există pereții de sticlă ai acestei lumi medievale, ca și cum ar fi coperți transparente ale cărților care o descriu, dar ceea ce
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
revelat prin relațiile dintre individualii artei. 1. Tema cercetării și modul în care va fi tratată Opera de artă poate fi înțeleasă ca obiect auto-suficient. Ea prezintă și o fenomenalitate interpretată în virtutea stabilirii statutului operei ca obiect creator de lumi ficționale. În acest sens, putem vorbi de o lume secundară-reală1. Însă problema ontologică trebuie să stabilească și să explice existența operei de artă ca existență individuală auto-suficientă. Prin urmare, ontologia are ca obiect de studiu entitatea ce face posibilă existența operei
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
este posibil datorită unei structuri logice de funcționare a elementelor operei. Astfel, prin intermediul reprezentării comune opera de artă este un existent dedublat: pe de o parte, e un existent dependent de conștiința subiectivă sau colectivă ca reprezentare a unei lumi ficționale sau imaginare - în acest caz avem de-a face cu obiecte imaginare sau ideale; pe de altă parte, este un existent cu o fundamentare ontologică spațio-temporală ce oferă persistență obiectului artistic și, prin urmare, realității sale. Opera de artă este
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
o finalitate, duc la un nou tip de obiect al artei și nu la eliminarea finalității lor. Noile forme de artă au dus la o existență iluzorie a lor și, prin urmare, opera de artă nu există decât ca formă ficțională dependentă de percepția și imaginația subiective. Acest lucru este posibil prin intermediul fenomenalității operei. Opera de artă se prezintă ca o formă materială prin intermediul materiei ei și ca o formă spirituală prin puterea și imaginea sa. Pornind de la tipul dublu de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
iar obiectul său o simplă imitație a modelului - o ființă imuabilă și eternă. Prin urmare, mitul definește verosimilul și credința în opoziție cu certitudinea științei. Mitul rămâne activ în domeniul imaginației sub forma ideii însă cu forța redării unei realități ficționale care depășește condiția umană. De aceea mitologia este de tip simbolic și evhemerist; iar cu ajutorul creației se poate ajunge la apoteoză. Înțelegerea mitologiei înseamnă descifrarea semnificațiilor operelor de artă în timp ce simbolisticul mitologic devine un trop al artei în cadrul cercetării ontologice
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ale sale pot fi subiective. 5. Principiile unei structuri interioare O structură ontologică interioară duce la lămurirea modului de existență a obiectelor de artă. Pentru Ingardern, pe lângă categoriile de entități, arta presupune obiecte particulare, reale, lucruri concrete, idei sau obiecte ficționale. Orice explicare ontologică a operei de artă va porni de la presupoziția că lumea este dependentă de conștiință, lucru ce se vede cel mai bine în cadrul obiectelor ficționale. Dar orice explicare a manifestării existențiale a operei de artă nu neagă existența
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
categoriile de entități, arta presupune obiecte particulare, reale, lucruri concrete, idei sau obiecte ficționale. Orice explicare ontologică a operei de artă va porni de la presupoziția că lumea este dependentă de conștiință, lucru ce se vede cel mai bine în cadrul obiectelor ficționale. Dar orice explicare a manifestării existențiale a operei de artă nu neagă existența independentă a anumitor obiecte de artă. Stratificarea operei de artă aduce anumite complicații în cadrul relației dintre obiectul artistic și obiectul estetic. Obiectul de artă autonom ce nu
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Ingarden prin obiect pur intențional. În Streit II/1, cap. 9, Ingarden vobește de obiectul pur intențional ca acela care își are fundamentul ființei în evenimente mentale intenționale (intentionale Bewuβtseinserlebnisse), ceea ce alți teoreticieni, Sartre sau Collingwood, de exemplu, numesc obiecte ficționale. Existența acestor obiecte este specială și se deosebește de obiectele autonome prin structura lor ontologică. Cu alte cuvinte, astfel de obiecte își au fundamentul ființei în evenimentul mental al autorului, pictorului sau al sculptorului (al creatorului, în general). Obiectul pur
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
simbolurilor mitologice. Prin intermediul hiperbolei, aplicabilă atât în arta vizuală, cât și în arta scrisă, se produce o schimbare de dimensiune. Utilizarea hiperbolei are ca scop accentuarea impresiilor și oferirea unei scene terifiante, apocaliptice. Simbolizează trecerea de la spațiul real la spațiul ficțional. Totodată hiperbola ajută prin intermediul analogiei vizuale la întărirea sau slăbirea pasiunilor, adică la lărgirea impresiilor sensibile survenite în urma contemplării unei opere de artă. În cadrul picturii hiperbola poate fi întâlnită la Hieronymos Bosch - Grădina plăcerilor lumești sau la G.G. Marquez - Un
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ce apare hiperbolată. O lucrare care exprimă mai bine conlucrarea dintre hiperbolă și litotă sunt desenele lui Pieter Bruegel cel Bătrân ce reprezintă cele șapte păcate capitale: personajele minuscule sunt simboluri ale unui păcat. Trecerea de la lumea reală la lumea ficțională are loc prin intermediul simbolului redus și izolat ce ia ființare cu ajutorul hiperbolei și al litotei. În cadrul operelor literare putem întâlni astfel de colaborări între tropii ontologici la F.M. Dostoievki, la Luis Caroll sau F. Kafka. Prin intermediul personificării, imaginile artistice ale
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]