5,250 matches
-
despre viziunea Iadului și a Raiului, punctul de pornire se află, iarăși, într-un text consacrat, Mântuirea păcătoșilor, iar în rostirile lui Paisie sunt preluate fraze aparținând Sfinților Părinți Augustin, Ioan Gură de Aur, Clement Alexandrinul ș.a. În sensul acestei fidelități neștirbite față de scriptură (asupra virtuților căreia insistă cântul XXV, intitulat Lauda predaniei), limba din Războiul nevăzut are savori arhaice atât cât să nu facă dificilă înțelegerea. Poetul apelează la un lexic mai mult popular („odihnă”, „zintâi”, „mădular”, „tain”, „a se
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
privitor la cărțile care trebuie acceptate și la cele care trebuie respinse, recomandă cu căldură opera lui Sedulius, a cărui faimă a crescut în secolele următoare, devenind în Evul Mediu un exemplu de poezie creștină. Opera în proză respectă cu fidelitate împărțirea în cărți a celei poetice, însă, după cum spune Sedulius însuși în prefață, adaugă lucruri care acolo fuseseră omise din necesități metrice. Sedulius a scris și două imnuri. Primul, compus în distihuri elegiace (intitulat și Elegia), este o laudă adusă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mai precis să-i determine pe antiohieni să-l abandoneze pe Nestorie; distribuind daruri nenumărate, el a reușit să manipuleze curtea imperială în această direcție. S-a ajuns astfel la formula de unificare promulgată la 23 aprilie 433; la reafirmata fidelitate față de Crezul de la Niceea, se adăuga o declarație cristologică prin care Cristos era recunoscut ca Dumnezeu desăvîrșit și om desăvîrșit, constituit dintr-un suflet rațional și un corp, generat veșnic de Dumnezeu potrivit cu natura divină și, în ultimele zile, de către
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
bună măsură o chestiune legată de formule, născută din oroarea lui față de ceea ce i se părea o poziție nestoriană sau potențial nestoriană. De fapt, așa cum se vede din scrierile sale și ale celorlalți polemiști din epocă, fiecare grupare își declara fidelitatea față de moștenirea lăsată de Chiril al Alexandriei, a cărui perspectivă fundamentală pare, de altfel, mai apropiată de cea a monofiziților, fiind axată pe centralitatea absolută a Logosului divin. Oricum, în prima jumătate a secolului al VI-lea, calcedonienilor li se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sînt foarte scurte, pentru că existau deja panegirice dedicate lor, compuse de Teodor, un călugăr din mănăstirea lui Teodosie, și, respectiv, de Pavel Elinul; confruntînd aceste două opere, ajunse pînă la noi, cu textele lui Chiril, putem aprecia sobrietatea acestuia și fidelitatea mai mare față de datele istorice. Firește, nu trebuie să uităm tendința de a sublinia elementul miraculos care se dezvoltase în relatările tradiționale privitoare la aceste personaje. Totuși, Chiril a vrut și a știut să scrie ca un biograf fidel, și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nu e limpede, fiindcă textul lor coincide, se poate spune, cu acela al comentariilor cu conținut analog scrise de episcopul Teofilact din Ohrida (oraș din Bulgaria), care a trăit în secolul al XI-lea. Probabil că acesta a copiat cu fidelitate comentariul scris mai înainte de Ecumenius. Bibliografie. Ediții: Pentru Comentariul la Apocalipsă, cf. The Complete Commentary of Oecumenius on the Apocalypse, ed. with notes by H.C.G. Hoskier, University of Michigan Studies, Ann Arbor, Michigan, 1928; pentru comentariul la epistolele lui Pavel
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
face confuzii Între acestea. Gândirea: tempoul activității intelectuale destul de scăzut (influențează negativ randamentul școlar); nu stabilește Întotdeauna relații logice și cauzale Între fenomene; nu identifică soluțiile de rezolvare a problemelor. Memoria: memorează mecanic; memorează cu dificultate informații prezentate În scris; fidelitate scăzută, informația este reactualizată lent. Imaginația: are o intuiție manifestată mai ales În situații concrete, practice; imaginația creatoare slab dezvoltată, manifestată mai ales În creațiile plastice și mai puțin În cele literare. Limbajul: vocabular sărac, exprimare lacunară; construiește enunțuri simple
ŞI EA ESTE COLEGA NOASTRĂ… Studiu de caz. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Carmen CANĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2171]
-
Marile vicii ale unei cărți care ne înșeală de două ori (o dată, prefăcîndu-se că a mers la surse, cînd, în realitate, a preferat moda "second hand", și a doua oară, interpretînd abuziv și excesiv datele) tind să fie umbrite de fidelitatea suspectă cu care ea o copiază pe aceea a d-nei Petreu. Dar problema Uitării fascismului nu este că reprezintă o clonă nefericită a cărții d-nei Petreu, ci că păcătuiește grav împotriva adevărului istoric și că are o metodă neștiințifică. O
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14963_a_16288]
-
p. 442). în aceste condiții, autoarea introduce conceptul sociolingvistic de alteritate, factor esențial cunoscut în cercetările privind identitatea comunităților lingvistice izolate (Sprachinseln). Vorbind altă limbă decât cea din jur și, mai ales, voind a o păstra (language maintenance), alteritatea garantează fidelitatea lingvistică diacronică. (în Peninsula Balcanică, fiecare etnie avea o limbă proprie, ceea ce, arată Matilda Caragiu Marioțeanu, făcea pe �orice Aromân... să se simtă un altul"!) VIII. Problemele identitare au început să se complice începând cu secolul al XVIII-lea, atunci când
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
copiii tineri carte romano-vlahă. Pentru prima oară, de la Constantin VI Porfirogenetul, împăratul cultivat, se alătură numele �Vlahilor" de romanitate: Aromânii devin Romano-Vlahi! Conștiința originilor romane își face apariția, în cultura Aromânilor, datorită culturii germano-austriece. începe un nou proces de culturalizare: fidelitatea față de cultura originară (Niculescu 1975). Această orientare europeană pro-latină se face evidentă la Viena. în capitala Imperiului austriac ajung intelectuali aromâni care, acolo sau la Budapesta, iau contact cu ideile naționale care se vehiculau în mediile culturale maghiare și românești
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
romanității românești. XIV. Nu este semnificativ faptul că dinamica acestor idei identitare național-istorice s-a declanșat într-un mediu multicultural favorabil, prin contacte ideologice austro-ungaro-transilvănene care au reunit pe toți cei care militau pentru autonomia propriei alterități? în termeni sociolingvistici, fidelitatea lingvistică (language loyalty) s-a completat cu o culture loyalty, istorică, spre a construi ceea ce a fost numit national identity (Niculescu 1973). încercăm, în rândurile noastre de față, să arătăm cât de strâns legate, în aspirații naționale și realizări, au
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
perspectivă este înțeleasă și poezia, considerată în Poezia, mod de existență ca o expresie integrală a ființei umane, în atitudinile sale fundamentale: cunoașterea și acțiunea. Poezia nefiind reductibilă la vers, proza o întrupează adesea mai convingător și cu mai multă fidelitate, precum la Cervantes, Hugo, Eminescu. O pronunțată tendință de modelare formală se manifestă, în schimb, în eseul Estetica romanului, cumulând texte redactate și publicate în diferite etape. B. se apropie de înțelegerea morfologic-structurală a speciei; doar că invariantele, „structuri de
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
restituirea în românește a poeziei clasice persane (Omar Khayyam, Saadi, Hafez și Rumi). O face cu acribie, respectând formele tehnice ale liricii persane (robaiul, gazelul) până la subtilități de rimă precum păstrarea radifului (cuvânt ce se repetă după rimă), redând cu fidelitate prozodia originalului. În prefețe și glose, literatul atrage atenția asupra deosebirilor dintre poezia arabă și cea persana a marilor clasici, aceasta din urmă înclinând spre trăirea sceptic-hedonistă a vieții, si evidențiază motive orientale care vor pătrunde ulterior în lirica europeană
STARCK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289883_a_291212]
-
lucrării în colecția „Teologie istorică”. În ce privește versiunea românească, țin să îi mulțumesc lui Bogdan TătaruCazaban pentru propunerea unui traducător valoros și cooperant, în persoana Teodorei Ioniță. Numeroasele îndatoriri nu mi-au îngăduit să verific această versiune, dar sunt convins de fidelitatea ei, cel puțin la nivelul literei, față de cea franceză. Monografia de față a fost redactată în același timp cu Manualul de anticristologie, apărut în 2002, la Editura Polirom. Cele două cărți formează un tot, dar fiecare își păstrează individualitatea. Cuvânt
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
2γΗ („zeu”) pe moneda bătută în timpul său, iar supranumele ƒΒ4ν∀<ΖΗ trimite de asemenea la manifestarea divinității. În fiecare lună, evreii erau obligați să celebreze la templu aniversarea regelui și să participe la sărbătorile dionisiace. 3) Corupție. Antiochos cumpără fidelitatea supușilor săi cu daruri și titluri nobiliare (cf. 1Mac. 3,36). Ultimele versete ale capitolului proiectează în viitor episodul morții tiranului, la capătul unei campanii victorioase duse împotriva Egiptului, Libiei și Etiopiei. Acestea sunt regatele care apar în scrierile Sfinților
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
eshatonului, situația va fi atât de gravă, încât, prin comparație, prezentul, în care malitia usque ad summum gradum creuit, va părea o „perioadă de aur” (tempora aurea). Bogăția și caracterul dramatic al textului, imposibil de rezumat și de redat cu fidelitate, ne obligă, încă o dată, să cităm: „Dreptatea va fi atât de rară, nelegiuirea, avariția, cupiditatea, pofta vor ajunge atât de mari, încât cei buni, dacă din întâmplare vor mai exista, vor ajunge pradă nebunilor și vor fi pretutindeni chinuiți de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
neîndoielnic la a doua parusie (și implicit la sfârșitul lumii). Dar acestea sunt mai degrabă excepții, dat fiind că cea mai mare parte a versetelor nu posedă nici un indiciu intrinsec clar. În cazul acestora, se impune găsit un „indiciu de fidelitate”. Recitind atent fragmentele sinoptice, Augustin ajunge la concluzia că versiunea cea mai clară, cea mai exactă și mai coerentă ar fi cea relatată de Luca. Acesta din urmă este deci singurul care poate oferi posibilitatea identificării referentului legitim, în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Ierusalimului! Tradiția preaugustiniană vede în ∃∗Ξ8Λ(:∀ ϑ↑Η ƒΔ0: φΦγΤΗ (lat. abominatio desolationis) din Cartea lui Daniel unul dintre simbolurile Anticristului. Augustin însă, după ce recitește și compară cu atenție cele trei variante, considerând‑o pe cea de la Luca „indiciu de fidelitate”, ajunge la concluzia - relativă, mărturisește el - că sintagma trebuie atribuită mai degrabă unui personaj istoric implicat în distrugerea templului. Fragmentul referitor la abominatio desolationis nu se referă deci la un moment eshatologic, ci la un moment deja consumat, cucerirea Ierusalimului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
un moment deja consumat, cucerirea Ierusalimului de către armatele lui Titus, în 70. Un alt signum, atribuit de tradiție momentului eshatologic - scurtarea zilelor persecuției datorită sfinților -, este și el resituat în context și în cele din urmă, grație aceluiași „indiciu de fidelitate”, raportat la distrugerea templului. În sprijinul tezei sale, Augustin aduce două argumente principale: 1) profeția se referă la iudei; istoria iudeilor nu a cunoscut și nu va cunoaște vreodată o persecuție atât de aspră ca cea declanșată de armatele lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Isus și nu a primit de la el pe Maria de mamă. Mai este oare nevoie să spunem câtă pricepere ne trebuie pentru a tălmăci cu vrednicie cuvântul așezat în vistieria tablelor de lut? [...] Ca să putem tălmăci această evanghelie cu fidelitate, ar trebui să putem spune într‑adevăr: Noi avem gândul lui Cristos” (SC 120, trad. fr. C. Blanc). . Vezi A. le Boulluec, La notion d’hérésie dans la littérature greque, IIe‑IIIe siècles, Paris, 1985, t. II, mai ales pp.
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mit al confruntării primordiale între cele două principii majore antagoniste. Se pare că acest mit cosmologic în care Bousset vedea, pe bună dreptate, unul din strămoșii îndepărtați ai „legendei Anticristului”, s‑a păstrat foarte bine și s‑a transmis cu fidelitate în provincia Asia Mică, așa cum o dovedesc, printre altele, metamorfozele sale creștine. Într‑adevăr, atât Urcarea la cer a lui Isaia, cât și cateheza a cincisprezecea a lui Chiril și omilia lui Pseudo‑Hipolit, altfel spus, principalele trei mărturii ale
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pe fostul Voievod în Polonia, dar, din ordinul regelui leah, a fost ucis la Lvov în luna mai 1564. Soția lui, Marica (poate o fiică a logofătului Mateiaș), a rămas văduvă 167. Nu o dată izvoarele scot în evidență actele de fidelitate. Radu Craiovescu (frate cu Barbu, Pârvu și Danciu), căsătorit cu Velica din Șitoaia, fiică a marelui vornic Vintilă Florescu, a murit în 1508 în lupta de la Tinoasa „în oastea răposatului Radu voevod cel Bun, fiul lui Vlad voevod Călugărul”168
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cel Tânăr s-a aflat și marele postelnic Marcu, patron de carte, însurat cu jupâneasa Marga - „Marga cea bătrână” din care vor coborî Brâncovenii -, sora lui Neagoe Basarab; el a căzut în războiul cu Petru Vodă de la Boian în 1559173). Fidelitatea presupunea sacrificiul. Boierii care au înțeles ideea politică a lui Radu de la Afumați nu au refuzat jertfa supremă. Marele vornic Udrea din Boldești (căsătorit, căci a avut mai mulți fii) a murit în luptele cu turcii 174. La fel marele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dat viața în lupta de la Cornul-lui-Sas pentru a-i sluji pe cei din neamul Movilă 179. Actele emise de Mihai Viteazul îi pomenesc deseori pe cei care l-au slujit cu credință și „vărsare de sânge” pe războinicul Domn (evidențierea fidelității este însoțită de recompense). „Cu sânge vărsat prin țări străine” - zic hrisoavele - l-a slujit pe Mihai Viteazul marele portar Anghelache (însurat cu Stana), cel pe care îl vor omorî tătarii când pe tron se afla Radu Șerban, alt mare
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
din datorii. Că acum, la primejdia ce am ajuns, ca cum ni i-ați dărui de la dumneavoastră...” 350). Aveau, deci, aceste văduve - mari boieroaice sau foste Doamne - și „secretarii” lor particulari. Un soi de „logofăt particular” al Cantacuzinilor, de o fidelitate ireproșabilă („slugă bătrână la casa răposatului Constantin Postelnicul”), a fost și Stoica Ludescu (fiu al logofătului Șerban și nepot al unui Semion), cel pe care Iorga îl bănuia a fi fost și autor al Istoriei țărăi Rumânești de când au descălecat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]