1,925 matches
-
prin chemarea trecutului și survenirea viitorului. Celălalt mă constituie pe "mine" prin aceleași acte prin care "eu" îl constitui pe "el". Un asemenea fenomen, care desăvârșește, de fapt, tot ce se află în acest orizont: timp și timporizare, în-ființare și ființare, ființa ființării și ființa însăși, fenomen al reciprocității, îi este propriu ființării conștiente deschise către Celălalt. Modelul ei nu este total judicativ; el anunță relația desăvârșită dintre om și lume, relație care va putea ieși la iveală ca atare prin
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
trecutului și survenirea viitorului. Celălalt mă constituie pe "mine" prin aceleași acte prin care "eu" îl constitui pe "el". Un asemenea fenomen, care desăvârșește, de fapt, tot ce se află în acest orizont: timp și timporizare, în-ființare și ființare, ființa ființării și ființa însăși, fenomen al reciprocității, îi este propriu ființării conștiente deschise către Celălalt. Modelul ei nu este total judicativ; el anunță relația desăvârșită dintre om și lume, relație care va putea ieși la iveală ca atare prin "acte" puse
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aceleași acte prin care "eu" îl constitui pe "el". Un asemenea fenomen, care desăvârșește, de fapt, tot ce se află în acest orizont: timp și timporizare, în-ființare și ființare, ființa ființării și ființa însăși, fenomen al reciprocității, îi este propriu ființării conștiente deschise către Celălalt. Modelul ei nu este total judicativ; el anunță relația desăvârșită dintre om și lume, relație care va putea ieși la iveală ca atare prin "acte" puse în joc de reducția non-judicativă a dictaturii judicativului (prin care
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ontologiei libertății". Nu este vorba trebuie întărită ideea despre acte strict judicative de constituire a Celuilalt. Problema reciprocității este prezentă, desigur, în toată istoria filosofiei, însă filosofii tocmai amintiți trec destul de mult în orizontul unei reducții non-judicative atunci când reconstruiesc filosofic. Ființarea deschisă către Celălalt este ființarea conștientă timporizată reflexiv și transcendent, adică în reciprocitate. Toate sensurile ființării conștiente pe care ni le-a scos la iveală reducția nu se pot desprinde de unitatea acestei ființări, care se află sub semnul timpului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
trebuie întărită ideea despre acte strict judicative de constituire a Celuilalt. Problema reciprocității este prezentă, desigur, în toată istoria filosofiei, însă filosofii tocmai amintiți trec destul de mult în orizontul unei reducții non-judicative atunci când reconstruiesc filosofic. Ființarea deschisă către Celălalt este ființarea conștientă timporizată reflexiv și transcendent, adică în reciprocitate. Toate sensurile ființării conștiente pe care ni le-a scos la iveală reducția nu se pot desprinde de unitatea acestei ființări, care se află sub semnul timpului complet timporizat și al ființei
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Problema reciprocității este prezentă, desigur, în toată istoria filosofiei, însă filosofii tocmai amintiți trec destul de mult în orizontul unei reducții non-judicative atunci când reconstruiesc filosofic. Ființarea deschisă către Celălalt este ființarea conștientă timporizată reflexiv și transcendent, adică în reciprocitate. Toate sensurile ființării conștiente pe care ni le-a scos la iveală reducția nu se pot desprinde de unitatea acestei ființări, care se află sub semnul timpului complet timporizat și al ființei înseși. Și aceasta din urmă se află în ființarea conștientă, așa încât
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unei reducții non-judicative atunci când reconstruiesc filosofic. Ființarea deschisă către Celălalt este ființarea conștientă timporizată reflexiv și transcendent, adică în reciprocitate. Toate sensurile ființării conștiente pe care ni le-a scos la iveală reducția nu se pot desprinde de unitatea acestei ființări, care se află sub semnul timpului complet timporizat și al ființei înseși. Și aceasta din urmă se află în ființarea conștientă, așa încât timpul lucrează ca agent al în-ființării în absența oricărui semn al timpului (obișnuit). Reciprocitatea ființării conștiente (reflexive și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Toate sensurile ființării conștiente pe care ni le-a scos la iveală reducția nu se pot desprinde de unitatea acestei ființări, care se află sub semnul timpului complet timporizat și al ființei înseși. Și aceasta din urmă se află în ființarea conștientă, așa încât timpul lucrează ca agent al în-ființării în absența oricărui semn al timpului (obișnuit). Reciprocitatea ființării conștiente (reflexive și deschise), care face necesară prezența Celuilalt, el însuși ca o ființare reflexivă și deschisă, face de asemenea ca timpul să
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de unitatea acestei ființări, care se află sub semnul timpului complet timporizat și al ființei înseși. Și aceasta din urmă se află în ființarea conștientă, așa încât timpul lucrează ca agent al în-ființării în absența oricărui semn al timpului (obișnuit). Reciprocitatea ființării conștiente (reflexive și deschise), care face necesară prezența Celuilalt, el însuși ca o ființare reflexivă și deschisă, face de asemenea ca timpul să primească sensul unei despicări de sine, adică al separației între timpul care în-ființează și care, astfel, este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ființei înseși. Și aceasta din urmă se află în ființarea conștientă, așa încât timpul lucrează ca agent al în-ființării în absența oricărui semn al timpului (obișnuit). Reciprocitatea ființării conștiente (reflexive și deschise), care face necesară prezența Celuilalt, el însuși ca o ființare reflexivă și deschisă, face de asemenea ca timpul să primească sensul unei despicări de sine, adică al separației între timpul care în-ființează și care, astfel, este ființare (timporizând prin prezentuirea care îngăduie și chemarea trecutului și survenirea viitorului, el este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
conștiente (reflexive și deschise), care face necesară prezența Celuilalt, el însuși ca o ființare reflexivă și deschisă, face de asemenea ca timpul să primească sensul unei despicări de sine, adică al separației între timpul care în-ființează și care, astfel, este ființare (timporizând prin prezentuirea care îngăduie și chemarea trecutului și survenirea viitorului, el este ființarea conștientă), și timpul ca măsură a mișcării constante a lucrurilor. Fără îndoială, există anumite corespondențe între aceste două sensuri de timp. Totuși, reciprocitatea (ființării conștiente), precum și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
reflexivă și deschisă, face de asemenea ca timpul să primească sensul unei despicări de sine, adică al separației între timpul care în-ființează și care, astfel, este ființare (timporizând prin prezentuirea care îngăduie și chemarea trecutului și survenirea viitorului, el este ființarea conștientă), și timpul ca măsură a mișcării constante a lucrurilor. Fără îndoială, există anumite corespondențe între aceste două sensuri de timp. Totuși, reciprocitatea (ființării conștiente), precum și sensurile originare ale acesteia reflexivitatea și deschiderea reprezintă fenomenul semnificativ în reducția judicativă. Câteva
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
astfel, este ființare (timporizând prin prezentuirea care îngăduie și chemarea trecutului și survenirea viitorului, el este ființarea conștientă), și timpul ca măsură a mișcării constante a lucrurilor. Fără îndoială, există anumite corespondențe între aceste două sensuri de timp. Totuși, reciprocitatea (ființării conștiente), precum și sensurile originare ale acesteia reflexivitatea și deschiderea reprezintă fenomenul semnificativ în reducția judicativă. Câteva dintre corespondențele dintre cele două sensuri de timp vor fi comentate mai departe. 4. De ce preeminența ființării reflexive și deschise este funcțională, nu și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aceste două sensuri de timp. Totuși, reciprocitatea (ființării conștiente), precum și sensurile originare ale acesteia reflexivitatea și deschiderea reprezintă fenomenul semnificativ în reducția judicativă. Câteva dintre corespondențele dintre cele două sensuri de timp vor fi comentate mai departe. 4. De ce preeminența ființării reflexive și deschise este funcțională, nu și ființială, sau de ce este judicativă, nu și non-judicativă? După cum s-a dovedit mai sus, timpul este ființarea determinată pe care el chiar, timpul însuși, o în-ființează (prefer acest vocabular "ontologic" dat fiind contextul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dintre corespondențele dintre cele două sensuri de timp vor fi comentate mai departe. 4. De ce preeminența ființării reflexive și deschise este funcțională, nu și ființială, sau de ce este judicativă, nu și non-judicativă? După cum s-a dovedit mai sus, timpul este ființarea determinată pe care el chiar, timpul însuși, o în-ființează (prefer acest vocabular "ontologic" dat fiind contextul tematic). Rezerva sa întru în-ființare reprezintă tocmai "puterea" ființei de a face ca timpul să fie agentul în-ființării. Date fiind acestea, timpul pare a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
vocabular "ontologic" dat fiind contextul tematic). Rezerva sa întru în-ființare reprezintă tocmai "puterea" ființei de a face ca timpul să fie agentul în-ființării. Date fiind acestea, timpul pare a fi mai mult un instrument al ființei și o formă a ființării; dar lucrurile nu stau așa, iar ceea ce pare a fi nu este, în fapt, astfel. Timpul nu reprezintă pur și simplu instrumentul ființei, ci este ființa însăși trecută în ființare; și nu constituie doar o formă a ființării, ci ființarea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mai mult un instrument al ființei și o formă a ființării; dar lucrurile nu stau așa, iar ceea ce pare a fi nu este, în fapt, astfel. Timpul nu reprezintă pur și simplu instrumentul ființei, ci este ființa însăși trecută în ființare; și nu constituie doar o formă a ființării, ci ființarea însăși pe care o în-ființează. Și tocmai datorită identității sale funcționate și ființiale el poate fi împlinit în timporizarea realizată ca prezentuire a ființării conștiente care îngăduie, totodată, chemarea trecutului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
formă a ființării; dar lucrurile nu stau așa, iar ceea ce pare a fi nu este, în fapt, astfel. Timpul nu reprezintă pur și simplu instrumentul ființei, ci este ființa însăși trecută în ființare; și nu constituie doar o formă a ființării, ci ființarea însăși pe care o în-ființează. Și tocmai datorită identității sale funcționate și ființiale el poate fi împlinit în timporizarea realizată ca prezentuire a ființării conștiente care îngăduie, totodată, chemarea trecutului și survenirea viitorului. Paradoxal, odată trecut în ființare
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ființării; dar lucrurile nu stau așa, iar ceea ce pare a fi nu este, în fapt, astfel. Timpul nu reprezintă pur și simplu instrumentul ființei, ci este ființa însăși trecută în ființare; și nu constituie doar o formă a ființării, ci ființarea însăși pe care o în-ființează. Și tocmai datorită identității sale funcționate și ființiale el poate fi împlinit în timporizarea realizată ca prezentuire a ființării conștiente care îngăduie, totodată, chemarea trecutului și survenirea viitorului. Paradoxal, odată trecut în ființare conștientă, desăvârșit
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ci este ființa însăși trecută în ființare; și nu constituie doar o formă a ființării, ci ființarea însăși pe care o în-ființează. Și tocmai datorită identității sale funcționate și ființiale el poate fi împlinit în timporizarea realizată ca prezentuire a ființării conștiente care îngăduie, totodată, chemarea trecutului și survenirea viitorului. Paradoxal, odată trecut în ființare conștientă, desăvârșit în propria sa ființă, timpul trece asupra ființării chiar și accentul ființial al cărui purtător era el, în virtutea identității sale constitutive cu ființa. Pe
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ființării, ci ființarea însăși pe care o în-ființează. Și tocmai datorită identității sale funcționate și ființiale el poate fi împlinit în timporizarea realizată ca prezentuire a ființării conștiente care îngăduie, totodată, chemarea trecutului și survenirea viitorului. Paradoxal, odată trecut în ființare conștientă, desăvârșit în propria sa ființă, timpul trece asupra ființării chiar și accentul ființial al cărui purtător era el, în virtutea identității sale constitutive cu ființa. Pe această cale, ființarea conștientă pre-ia funcția (sensul) de ființă de aici și faptul că
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
datorită identității sale funcționate și ființiale el poate fi împlinit în timporizarea realizată ca prezentuire a ființării conștiente care îngăduie, totodată, chemarea trecutului și survenirea viitorului. Paradoxal, odată trecut în ființare conștientă, desăvârșit în propria sa ființă, timpul trece asupra ființării chiar și accentul ființial al cărui purtător era el, în virtutea identității sale constitutive cu ființa. Pe această cale, ființarea conștientă pre-ia funcția (sensul) de ființă de aici și faptul că ea are ființă: ființa ființării -, adică își întărește caracterul său
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
îngăduie, totodată, chemarea trecutului și survenirea viitorului. Paradoxal, odată trecut în ființare conștientă, desăvârșit în propria sa ființă, timpul trece asupra ființării chiar și accentul ființial al cărui purtător era el, în virtutea identității sale constitutive cu ființa. Pe această cale, ființarea conștientă pre-ia funcția (sensul) de ființă de aici și faptul că ea are ființă: ființa ființării -, adică își întărește caracterul său funcțional; desigur, nu îl pierde pe cel ființial, dar acesta este susținut mai degrabă de timp, ființarea în cauză
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sa ființă, timpul trece asupra ființării chiar și accentul ființial al cărui purtător era el, în virtutea identității sale constitutive cu ființa. Pe această cale, ființarea conștientă pre-ia funcția (sensul) de ființă de aici și faptul că ea are ființă: ființa ființării -, adică își întărește caracterul său funcțional; desigur, nu îl pierde pe cel ființial, dar acesta este susținut mai degrabă de timp, ființarea în cauză fiind timpul, anume acel timp care timporizează prin prezentuirea ființării conștiente, care îngăduie și chemarea trecutului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
această cale, ființarea conștientă pre-ia funcția (sensul) de ființă de aici și faptul că ea are ființă: ființa ființării -, adică își întărește caracterul său funcțional; desigur, nu îl pierde pe cel ființial, dar acesta este susținut mai degrabă de timp, ființarea în cauză fiind timpul, anume acel timp care timporizează prin prezentuirea ființării conștiente, care îngăduie și chemarea trecutului și survenirea viitorului. Tocmai de aici decurge faptul că preeminența ființării conștiente este doar funcțională ea preluând funcțiunea de ființă, pentru sine
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]