1,924 matches
-
daimoni și alte oglinzi, pentru a resuscita deopotrivă disponibilități latente ale dotației native și coagulări colective ale unei năzuințe generale spre progres. Ea este centrul autoritar al unei interacțiuni complex participative, care unifică acoperitor voințele individuale și care dă sens ființării în comuniune, precizând prin conceptualizare sintetizatoare tot ce ia înfățișarea amalgamului inform, tot ce întârzie în stază dezorganizată pasul către expresie mutual- împărtășită. Astfel, sistemul cerințelor situaționale care vizează un singur individ este integrabil unui sistem mai larg ce poate
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
colectiv și cu cât acumulăm mai mult din spiritul epocii noastre vom fi mai în acord cu cele mai intime înclinații spirituale. Acesta este un postulat al "animalului social" care definește condiția umană poate în cea mai înaltă expresie a ființării sale conștiente (cea care sfârșește în dedicarea generoasă și fără rest către celălalt). Îndreptată către posibil, conștiința de sine sporește apoi în responsabilitate cu atât mai mult cu cât sunt implicate mai multe personalități candidate la un destin comun. Deși
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
de inserție și legat de necesități colective cu semnificație etică. Conștiința de sine înseamnă disciplină exersată (pe latura moralității) și funcționează ca bază pentru evoluția socială a individului. Oriunde în câmpul comunitar se regăsesc urme ale codurilor etice care legiferează ființarea în interacțiune interpersonală și care construiesc scenariul întâlnirii între conștiințe. Iar din dialogul cu norma se desprinde formula tipică a oricărei practici etice, formulă care este asumată și mânuită reflexiv de către fiecare actor social în parte. Funcția socială a minții
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
lumea nu există pentru că, așa cum sublinia Coșeriu, postulînd "un logocentrism radical"52, "Limbajul e cel care conferă existența lucrurilor: el nu este o nomenclatura pentru clase de lucruri recunoscute dinainte ca atare. Bineînțeles, limbajul nu creează entitățile, ci le creează ființarea: le face să fie într-un fel sau altul, le face să fie acesta sau acela. Astfel, limbajul nu creează arborii, ci îl creează pe a fi arbore (și nu, de exemplu, plante în general sau reprezentînd o altă specie
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
de lună este departe de a constitui doar un motiv drag și universal răspîndit al romantismului. Putem identifica la Eminescu o adevărată mitologie a luminii, activînd profunzimi nebănuite și vaste cîmpuri simbolice, ordonate la nivelul imaginarului în funcție de propria tensiune a ființării întru sacralitate. Lumina eminesciană reliefează drama cosmică prin dificila și subtila experiență poetic-demiurgică închisă în simbol (așa cum îl definește Eliade). Iar luna este prin excelență proiecție a destinului uman, atît în rotunjimea armoniei absolute, cît și în contondenta absență a
Despre sacralitatea sacrificială a lunii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
al existenței și generării locurilor de muncă; 4 ) mijlocul principal al acțiunii noilor actori sociali ai dezvoltării; 5) zona principală a noilor tipuri de conflicte sociale; 6 ) baza tipurilor de decizie bazate pe cunoaștere (guvernanța și antreprenoriatul); 7) modul de ființare a competiției pe noile piețe globalizate; 8) axul principal al noii structuri sectoriale a economiilor; 9) baza noilor inegalități sociale și interstatale și a noilor conflicte pe piețele mondiale; 10) axul noului sistem instituțional al societății etc. Într-o primă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
nervoasă, cu filosofia și, nu în ultimul rând, cu teologia. Erau legături de păstrare a tradițiilor și moștenirilor culturale și spirituale strămoșești, indispensabile definirii identității unei anume psihologii. Psihologia a fost și rămâne un domeniu de cunoaștere științifică, a cărei ființare, însă, a fost posibilă, atunci și acum, doar prin oameni, prin cei pătrunși de fiorul moral al credinței creștine. În general, domeniul de cunoaștere al psihologiei a fost și este dificil, și a pus la grea încercare pe toți cei
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
monadă, în întreaga sa simplitate indivizibilă, își găsește originea orice gând. Monada este "Eu"-ul însuși, cu poziție centrală și manifestată prin cele mai diverse stări subiective, cu identitate individuală. În monadă, reflecția își dovedește suficiența, ca substanță spirituală de ființare prin care noi înșine suntem și existăm. Un "Eu" introspectiv al conștiinței asigură unitatea funcțională a monadelor, controlul și autocontrolul exercitat de aceasta se dobândește progresiv, fiind atins pe treptele superioare ale dezvoltării sociale. Monadele se clădesc după chipul sau
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
general sens al cuvântului, de percepție și de impuls al activității. Proprietatea principală a monadei rezultă din momentul luării unei decizii de a declanșa o acțiune. Aceasta diferă după cum acțiunea are ca scop o activitate perceptivă sau una gândită. Adevărata ființare a monadelor este dată de o neîntreruptă dezvoltare a acțiunilor perceptive, de fapt, a unor acțiuni pre-existente experienței psihice. În completarea acestora se înscriu cele proprii acțiunilor gândite. Ambele reprezintă elemente conceptuale distincte, care au avut o influență decisivă în
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
amprenta asupra psihologiei, cu deosebire asupra posibilităților ei de dezvoltare. Este interesant de menționat cum aceeași soluție a înmânării forței și puterii dumnezeiești atotputernice, coborâte din Cer, statului național și reprezentanților acestuia pe Pământ a fost instrumentul de bază al ființării ideologiei fasciste din Germania, din Italia și din alte țări. O ideologie care s-a răspândit cu un succes de masă întru totul comparabil ideologiei marxiste, prin care, în locul idealului comunist utopic al unei echități economice a oamenilor de pe Pământ
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
cu care a pretins să pună în evidență existența unor forme și structuri esențiale ale ființei, ale vieții sufletești. Suflul unei asemenea perspective filosofice a pătruns în laboratorul de psihologie al lui G.E. Müller (1850-1934), unde a influențat modul de ființare a proiectelor de investigație experimentală a unor psihologi ca E.R. Jansch (1883-1940), D. Katz (1884-1953), E. Rubin (1886-1951) ș.a. Ei și-au propus să descrie formele sau structurile primare ale conștiinței, de suporturi ale stărilor subiective, din această nouă perspectivă
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
analizată. Analizând specificul limbajului filosofic, Ludwig Wittgenstein 90 subliniază că, spre deosebire de alte tipuri de limbaj, acesta nu are nimic de explicat, ci numai de descris. În vreme ce limbajul politic are sarcina explicitării, justificării actelor politice, limbajul filosofic se apleacă reflexiv asupra ființării. Filosofia nu este o cunoaștere a realității (ca știința); rolul filosofiei nu este acela de a oferi tablouri ale lumii, nici acela de a descifra misterele lumii. Îndoielile lui Wittgenstein privind valoarea cognitivă a filosofiei au la bază critica acestuia
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în orizontul operei eminesciene, pentru a putea identifica întrebările la care răspunde creația poetului, pentru a găsi căile de apropriere a lumii de sensuri pe care o construiește aceasta. Întrebări ale ființei în fața lumii, întemeieri de lumi alternative, dezlegări ale ființării sunt dimensiuni ale scrisului eminescian care așteaptă încă să fie relevate. Apropierea de publicistica lui Mihai Eminescu din interiorul ei este asigurată de lectura retrospectivă a articolelor, dinspre prezent spre trecut, și prin așezarea în orizontul întregului scris eminescian, pentru
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
miturile unui umanism laic sau, mai grav, au fost deviate, inversate, contrafăcute de ideologii totalitare ucigașe. Față de umanitățile tradiționale, organizate de principii transcendente, omul modern le pare o tulburătoare excepție. Fie că trăiește heideggerian în uitarea Ființei, absorbit de lumea ființărilor maniabile, fie că nu mai are acces decît la un sacru adumbrit, camuflat în profan, fie că a devenit o ființă provincială, autoexilată într-un domeniu periferic al realului, omul modern pare să fie într-o situație proastă, în criză
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Principiul suprem. Abia cînd Unul e conceput în retragerea sa, cînd tautologia principială Unul care este Unu se deschide către predicația Unul este, abia atunci apare în chiar interiorul Unului plaja ființei, abia atunci se ivesc categoriile contrare, pluralitatea, posibilitatea ființărilor. în mistica ebraică, o linie care culminează cu doctrina lurianică a contracției (țimțum) susține că spațiul creației se ivește ca efect al concentrării, restrîngerii sau interiorizării lui Dumnezeu, absorbit de Infinitul lui radical. în termenii lui Meister Eckhart, creatura apare
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
sunt"61. Anselm arată în "Monologion" că întrucât Dumnezeu există prin sine, esența și ființa se confundă așa cum lumina nu se desparte de luminare, tot așa esența divină nu se desparte de ființa pe care o posedă: Esența, ființa și ființarea supremă, adică ceea ce există sau subzistă în sens suprem nu se raportează una la alta altfel decât lumina, luminarea și luminătorul. Ontologia Sfântului Anselm este exprimată sub forma unei corespondențe dintre ființă și lumină, în sensul că relația esență existență
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
MATEMATICĂ a Institutului Politehnic Iași, acum Universitatea Tehnică “Gh. Asachi” Iași, are o istorie bogată. Că discipline fundamentale dar strict necesare pregătirii temeinice a viitorilor ingineri, disciplinele matematice au fost predate - așa cum era și firesc - inca din primii ani ai ființării învățământul tehnic superior la Iași, deci imediat dupa 1937. Decizia înființării Școlii Politehnice de la Iași a fost luată de Parlamentul României la 20 martie 1937, dar aceasta a început să funcționeze efectiv la 1 octombrie 1938. Acești ani ai începuturilor
Volum memorial dedicat foştilor profesori şi colegi by Alexandru Cărăuşu, Georgeta Teodoru () [Corola-publishinghouse/Science/91776_a_92841]
-
ei de diferențiere constă în aceea că ea nu poate fi"82. Clasificare realizată de Eriugena, folosind metoda reprezentării pătratului lui Boethius, are drept criteriu posibilitatea de a crea și ca urmare a acesteia apare și a patra formă a ființării care va fi dezvoltată de către mistică ajungându-se la conceptualizarea neființei așa cum va fi ea percepută de către Hegel. Ideea principală care domină gândirea filosofului scoțian constă în faptul că ceea ce poate fi conceptualizat există într-o formă sau alta există
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
este, din perspectivă teologică, cea mai cruntă erezie, iar din perspectiva modificării structurilor imaginare, cea mai complexă reformă. Universul se deschide prin om, el este creator și, astfel, universul său subiectiv devine realitate. Ceea ce cunoaștem devine ceea ce există. Gnosis-ul devine ființare și universul ce se naște prin om nu este unul teoretic sau de imagine, ci un univers real. Dincolo de reforma metodică, pe care a realizat-o Descartes, s-a mai adăugat și una metafizică. Dacă ar trebui să identificăm elementul
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
ale incertitudinii. Dintre necogitatele principale este adusă în sfera îndoielii ideea de Dumnezeu. Odată cu trecerea acestei idei între cogitate apare un nou element al creației: Dumnezeu - simbolizând pământul din Geneză. În jurul acestei idei se vor manifesta celelalte cogitate care sunt ființări și trebuie să se manifeste ca certitudini. Prin creația ideii de Dumnezeu care reprezintă certitudinea se realizează separarea cu geniul rău subliniază ca simbol al incertitudinea: "(...) să cercetez dacă există Dumnezeu și, în cazul în care există dacă poate fi
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
în care se manifestă celelalte cogitate este unul al cunoașterii prin manifestarea sa dihotomică bine-rău, adevăr-falsitate. Trecând prin ideea de Dumnezeu, ideile se pot manifesta în universul logos-ului implicit al cogito-ului. Noile idei prezentate ca generalitate idei ce sunt ființări ale lumii cogito-ului și au un statut asemănător plantelor din Geneză. Cum pământul este locul în care platele cresc, la fel și în cazul ideilor ele se manifestă în jurul ideii de Dumnezeu. Ideea de Dumnezeu este tratată în mod special
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
existe și pentru Dumnezeu, dar cu anumite limite. Limitele lui Dumnezeu "sunt acelea că El este ceea ce este și nu poate fi ceea ce nu este. Mai pe scurt: El este și nu poate să nu fie. Limitele lui Dumnezeu sunt ființarea Lui permanentă. Înlăuntrul acestei ființări permanente există, pentru El, libertatea absolută, pentru simplul motiv că tot ceea ce există, există în El; și, totuși existând în El și prin El, El este tot, tot ceea ce face El nu are nici un fel
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
cu anumite limite. Limitele lui Dumnezeu "sunt acelea că El este ceea ce este și nu poate fi ceea ce nu este. Mai pe scurt: El este și nu poate să nu fie. Limitele lui Dumnezeu sunt ființarea Lui permanentă. Înlăuntrul acestei ființări permanente există, pentru El, libertatea absolută, pentru simplul motiv că tot ceea ce există, există în El; și, totuși existând în El și prin El, El este tot, tot ceea ce face El nu are nici un fel de limite"7. Conform gândirii
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
-o Dumnezeu și a coborât-o peste inimile lor curate" (pp. 138-139). În ceea ce privește problema înnoirii în Biserică, a metanoiei autentice, Părintele Arsenie Papacioc oferă o soluție, în sensul în care vorbim despre o schimbare reală la nivelul trăirii interioare, al ființării în Duhul lui Dumnezeu: Toate problemele și neregulile din Biserică le va judeca și rezolva Biserica cu harul ei, după rânduielile ei canonice și după îndemnul Sfântului Duh. Nu proces de înnoire în scaune, ci un proces de conștiinciozitate adevărată
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
sînt maximum de gînd în minimum de cuprindere. Direcții de cercetare în matematicile contemporane ("Tribuna", 17 mai 1958) îi oferă, nu pentru prima oară, posibilitatea de a situa literatura și matematica într-o paralelă care le suprapune ca modalitate de ființare: "Dezvoltarea expresiei artistice nu e unitară. Ea comportă întîi stadiul naiv al creației literare nereflexive, a cărui ilustrare o găsim în folclor. Creația literară critică, opusă creației naive, beneficiară a tuturor cercetărilor aride de mai sus, e termenul evoluției expresiei
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]