5,981 matches
-
Octavian Chisăliță; 17.II.1950, Doclin, j. Caraș-Severin), poet. Este fiul Mariei (n. Olariu) și la lui Ion Chisăliță, țărani. Școala primară și gimnaziul le urmează în comuna natală (1957-1965), liceul în comuna Grădinari (1965-1969). Este absolvent al Facultății de Filologie a Institutului Pedagogic din Oradea (1972). Predă limbile și literaturile română și franceză la Bixad, județul Satu Mare (1972-1977). Începând din 1977, e referent de specialitate (literatură, teatru) la Centrul Județean de Creație Populară Caraș-Severin. Este președintele Fundației „Octavian Doclin” din
DOCLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286808_a_288137]
-
DOMOKOS, Sámuel (16.III.1913, Ciugudul de Jos, j. Alba), istoric literar, folclorist și bibliograf ungar. Absolvent al Facultății de Filologie de la Universitatea din Cluj, este profesor de liceu la Năsăud (1940-1944) și la Budapesta (1945-1947); din 1948 - asistent, lector, apoi conferențiar, șef de catedră, profesor la Catedra de limba și literatura română a Universității „Eötvös Loránd” din Budapesta. De aici
DOMOKOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286822_a_288151]
-
Iași), poet. Născut în familia Filofteii (n. Rudeanu) și a preotului Nicolae Donescu, D. a urmat școala primară și gimnaziul în comuna natală, apoi Liceul „N. Bălcescu” din Pitești (1953- 1956). Între 1961 și 1966, este student al Facultății de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași. După absolvire, funcționează ca profesor de limba română la liceele „Cuza-Vodă” din Huși (1966-1974) și „Cuza-Vodă” din Iași (1974-1990). Din 1990, a fost inspector de specialitate la Inspectoratul Școlar al județului Iași. D.
DONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286825_a_288154]
-
, Alexandru (5.IX.1947, Botoșani), critic și istoric literar. Este fiul Anei (n. Bucur) și al lui Tache Dobrescu, pictor și scenograf. Urmează Liceul „August Treboniu Laurian” din Botoșani (1960-1965) și Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1965-1970). În anul 2001 a obținut titlul de doctor în filologie cu teza Maiorescianismul în cultura română. A funcționat ca redactor la „Cronica” (1970-1971), la „Convorbiri literare” (1971-1990), apoi redactor-șef la aceeași
DOBRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286800_a_288129]
-
Anei (n. Bucur) și al lui Tache Dobrescu, pictor și scenograf. Urmează Liceul „August Treboniu Laurian” din Botoșani (1960-1965) și Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1965-1970). În anul 2001 a obținut titlul de doctor în filologie cu teza Maiorescianismul în cultura română. A funcționat ca redactor la „Cronica” (1970-1971), la „Convorbiri literare” (1971-1990), apoi redactor-șef la aceeași revistă (1990-1995), ca profesor la Liceul „Mihai Eminescu” din Iași (1985-1990). Între 1993 și 1997 este director al
DOBRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286800_a_288129]
-
prozatoare și eseistă. Este fiica actriței Ioana Drăgan și a regizorului de film Mircea Drăgan. A absolvit Liceul de filologie-istorie „Zoia Kosmodemianskaia” (1987) și este licențiată a Facultății de Litere a Universității din București (1993). Și-a luat doctoratul în filologie cu teza Romanul popular în România în secolul al XIX-lea (2001). A lucrat ca bibliotecară la Academia de Teatru și Film (1988-1991), redactor la revista „Moftul român” (1991-1993), profesoară de limba și literatura franceză la Școala Centrală din București
DRAGAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286842_a_288171]
-
Stoian) și al lui Neculai Drăgan, țărani, și frate cu Gheorghe Drăgan. A urmat școala primară în satul natal și gimnaziul în Târgu Ocna. Tot aici, între 1952 și 1955, frecventează liceul, după terminarea căruia se înscrie la Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, absolvind în 1960. În același an este șef de cabinet la Catedra de literatură română a acestei facultăți, devenind apoi asistent (1961-1970), lector (1970-1975), conferențiar (1975- 1991), profesor (1991-1993). A fost membru în
DRAGAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286843_a_288172]
-
, Dan (15.VI.1941, Sulina), critic literar. Este fiul Ersiliei (n. Guțu) și al lui Alexandru Culcer, profesor. După studii elementare la Sighișoara și liceale la Cluj (Liceul „Emil Racoviță”), urmează cursurile Facultății de Filologie, secția română, a Universității din Cluj (1957-1963). Va lucra, mai întâi, ca asistent la Institutul de Teatru din Târgu Mureș, va fi și cercetător în cadrul Centrului de Cercetări al Academiei, din același oraș. Debutează în 1961, în „Luceafărul”, colaborând la
CULCER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286566_a_287895]
-
, Marco (25. IV.1939, Avigliana, Italia), istoric și critic literar, traducător italian. Licențiat în litere al Universității din Torino, C. a fost între 1965 și 1969 lector de limbă italiană în cadrul Facultății de Filologie de la Universitatea din București. După reîntoarcerea în țară, i se încredințează predarea limbii și literaturii române la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității torineze. În 1984 devine profesor asociat, iar din 1997 funcționează la Facultatea de Limbi și Literaturi
CUGNO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286563_a_287892]
-
în câteva localități din zona Munților Apuseni, unde se mută odată cu părinții, apoi liceul la Huedin și la Cluj, terminată în 1955, unde îl are profesor de limba și literatura română pe I. D. Sârbu. În 1959 va absolvi Facultatea de Filologie a Universității din Cluj, secția română-rusă. Frecventează Cenaclul Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor, condus de A. E. Baconsky, și debutează în 1956, cu poezia Fluviul, în ziarul local „Făclia”. Semnează apoi mai ales articole de critică literară în „Tribuna”, „Steaua
CUBLESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286544_a_287873]
-
Cluj-Napoca (1980-1988), redactor-șef adjunct al revistei „Steaua” (1988-1999). Din 1991 este și profesor-asociat la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca, secția teatru, precum și profesor la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. În 1982 a obținut titlul de doctor în filologie, cu teza Opera literară a lui Delavrancea. C. debutează editorial cu volumul de povestiri științifico-fantastice Nepăsătoarele stele (1968), gen în care va continua să scrie, obținând în 1974 Premiul Uniunii Scriitorilor pentru romanul Iarba cerului, interesant nu prin înfruntarea maniheică
CUBLESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286544_a_287873]
-
din București, întrerupându-și studiile în timpul războiului. Obține diploma de inginer în 1947. Nu își va folosi niciodată această diplomă, dar va păstra toată viața rigoarea, precizia, aplicarea la obiect a gândirii inginerești. În 1970 obține titlul de doctor în filologie al Universității din București, cu teza Literatura română și expresionismul (publicată în 1971; Premiul Uniunii Scriitorilor). La această dată era de peste două decenii profesor la Facultatea de Limba și Literatura Română (unde a predat între 1948 și 1991, până la pensionare
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
lui Petru Cuțitaru, C. urmează școala primară în satul natal, după care, din 1951 și până în 1955, este elev al Școlii Normale „Vasile Lupu” din Iași. Timp de patru ani lucrează ca învățător. În 1959 devine student al Facultății de Filologie a Universității „Al.I. Cuza” din Iași, pe care o va absolvi în 1964. Este angajat ca ziarist la „Flacăra Iașului”, unde lucrează până în 1968, când preia direcția Centrului Județean de Îndrumare a Creației Populare. Între 1970 și 1990 este
CUŢITARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286612_a_287941]
-
, Adi [Adolf] (26.I.1941, Gliwice, Polonia), poet. Este fiul Aureliei (n. Cobilanschi) și al lui Ion Cusin, grafician la CFR. După absolvirea liceului în 1960 și a Facultății de Filologie în 1967 la Iași, a fost redactor la publicațiile Agerpres pentru străinătate. A colaborat la „Luceafărul”, „Convorbiri literare”, „Amfiteatru”, „Cronica” ș.a. Debutează în 1957 în revista „Iașul literar”, și în 1968 editorial, cu volumul A fi, urmat de Umbra punților
CUSIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286609_a_287938]
-
, Leonid (1.III.1930, Talmaza, j. Tighina), istoric literar și folclorist. Este fiul Pelaghiei (n. Gonciarov) și al lui Ilie Curuci, țărani. Și-a făcut studiile superioare la Institutul de Învățători din Tiraspol (1949-1951) și la Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău (1952- 1954), luîndu-și doctoratul în filologie în 1986. Din 1961 a fost colaborator științific la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Știință din Chișinău. C. a scris mai ales lucrări de
CURUCI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286607_a_287936]
-
Este fiul Pelaghiei (n. Gonciarov) și al lui Ilie Curuci, țărani. Și-a făcut studiile superioare la Institutul de Învățători din Tiraspol (1949-1951) și la Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău (1952- 1954), luîndu-și doctoratul în filologie în 1986. Din 1961 a fost colaborator științific la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Știință din Chișinău. C. a scris mai ales lucrări de teorie literară cu caracter aplicativ-didactic: Elemente de poetică (limbaj, versificație, specii) (1970), Busola
CURUCI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286607_a_287936]
-
CRISTEA, Valeriu (15.I.1937, Arad - 22.III.1999, București), critic literar. Este fiul Nadejdei (n. Gheorghiev) și al lui Petru Cristea, funcționar. Face studii liceale la Cluj (1947-1954) și urmează cursurile Facultății de Filologie din Cluj și apoi din București (își trece lucrarea de diplomă în 1962). Funcționează o vreme ca profesor de limba română în împrejurimile Bucureștiului. Debutează în „Gazeta literară” în 1962, devenind redactor din 1964 la aceeași revistă, apoi la „România
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
II.1941, Sovata, j. Mureș), critic și istoric literar. Este fiica Mariei (n. Suciu) și a lui Alexandru Curticăpeanu, funcționar. După școala primară, frecventată la Sovata, urmează liceul la Bistrița, unde susține examenul de bacalaureat (1958), și apoi Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, absolvită în 1963. Devine cadru didactic la aceeași facultate, parcurgând treptele de la asistent la profesor în cadrul Catedrei de literatură română, comparată, teoria literaturii și folclor. Din 1973 este doctor în filologie cu teza Valori literare
CURTICAPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286605_a_287934]
-
și apoi Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, absolvită în 1963. Devine cadru didactic la aceeași facultate, parcurgând treptele de la asistent la profesor în cadrul Catedrei de literatură română, comparată, teoria literaturii și folclor. Din 1973 este doctor în filologie cu teza Valori literare în opera cronicarilor. Timp de doi ani (1991-1993), a activat la lectoratul de limbă și civilizație română de la Università degli Studi di Roma „La Sapienza”. A debutat cu un studiu în revista „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»” (1965
CURTICAPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286605_a_287934]
-
urmat-o în satul de baștină (1954-1958), iar liceul la Săhăidac și Cimișlia (1958- 1966). Intrat la Facultatea de Ziaristică din Chișinău, este exmatriculat în 1969 pentru așa-zise „activități naționaliste”. Un an mai târziu se reînscrie la Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău, pe care o va absolvi în 1972. Primele scrieri îi apar în 1965, în „Tinerimea Moldovei”. Între 1972 și 1975 este redactor la postul de televiziune din Chișinău. Intră apoi în gazetărie, la revistele
DABIJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286636_a_287965]
-
, Tudor (10.III.1948, Dumeni-Cernăuți), folclorist. După studii universitare de filologie și jurnalism (1965-1970) și studii muzicale urmate, la seral, la Chișinău (1965-1969), C. este, succesiv, conferențiar la Universitatea de Stat din Republica Moldova în cadrul Catedrei de teorie și practică a presei (1970-1977), șeful Secției de folclor și etnografie din Ministerul Culturii
COLAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286327_a_287656]
-
Ministerul Culturii (din 1980), director al Centrului Național de Creație Populară (din 1990), conferențiar universitar la Institutul de Arte din Chișinău, cercetător științific la Institutul de Literatură și Folclor al Academiei de Științe a Republicii Moldova (din 1999). Este doctor în filologie al Universității din Cluj-Napoca (1999). Face parte din colegiul de redacție al „Revistei de etnologie” din Chișinău. În Hronic de familie (1987) și în teza sa de doctorat, Familia-vatră a spiritualității românești (1999), C. oferă o imagine de ansamblu a
COLAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286327_a_287656]
-
începutul scrisului românesc, CLG, 1957; Al. Rosetti, Cu privire la datarea primelor traduceri românești de cărți religioase, LR, 1958, 2; Pandele Olteanu, Contribuții la problema începuturilor și promovării scrisului românesc, LL, 1964; Panaitescu, Începuturile, 29-44, 67-97; G. Mihăilă, Studii de lingvistică și filologie, Timișoara, 1981, 59-103; Ion Gheție, Al. Mareș, Originile scrisului în limba română, București, 1985, passim. C.T.
CODICELE VORONEŢEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286313_a_287642]
-
, Ion (pseudonim al lui Ion Blagoie; 14.XI.1938, Greoni, j. Caraș-Severin), critic de teatru și poet. Este fiul Carolinei (n. Cocora) și al lui Păun Blagoie. Studiile universitare, începute la Facultatea de Filologie din Cluj, le întrerupe în 1963. Debutează cu poezii în „Steaua”, iar din 1970 este redactor la revista „Tribuna”. Ca și în cazul lui Mircea Ghițulescu, celălalt reprezentant „oficial” al Clujului în viața teatrală, nu literatura proprie, ci activitatea de
COCORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286312_a_287641]
-
, Anatol (1.V.1936, Malovata Nouă-Transnistria), poet. Este fiul Titianei (n. Stăncuță) și al lui Ion Codru. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1963). Între anii 1969 și 1971 a urmat Cursurile superioare de scenaristică și regie din Moscova. Lucrează apoi la săptămânalul „Cultura”, la Editura Cartea Moldovenească, la Studioul Cinematografic „Moldova-Film”. În 1993 devine președinte al
CODRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286320_a_287649]