51,126 matches
-
lui se petrec lucruri ciudate avertizîndu-ne că este nevoit să-și cîrpească propria biografie. După ce aflăm de moartea Esttelei (pe care în visul eroului principal o mai cheamă și Marta, identificîndu-se în una, probabil, două persoane diferite) îl găsim în final pe eroul nostru stînd pe o punte încărcată de licheni cu Sebastian, fiul lui și al Esttelei. Imaginația îl conduce pe prozator spre finaluri imprevizibile și dacă acesta dorește să își intimideze cititorul și să îl conducă spre un deznodămînt
Structuri narative by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17278_a_18603]
-
principal o mai cheamă și Marta, identificîndu-se în una, probabil, două persoane diferite) îl găsim în final pe eroul nostru stînd pe o punte încărcată de licheni cu Sebastian, fiul lui și al Esttelei. Imaginația îl conduce pe prozator spre finaluri imprevizibile și dacă acesta dorește să își intimideze cititorul și să îl conducă spre un deznodămînt tragic are atunci de înfruntat obstacolul spațialității în reușita sa literar artistică. Pentru că pe de-o parte avem un plan narativ vast prin ansambluri
Structuri narative by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17278_a_18603]
-
isterice - un poem halucinant despre experiențe trăite, dar mai ales fantasmate ale pacientei, dintr-o stațiune montană (e vorba de Badgastein). Aici Lisa Erdman locuiește într-un hotel alb - metaforă a liniștii și siguranței din pântecul matern, dar totodată, spre finalul cărții, și a morții. Al doilea capitol reia secvență cu secvență poemul și îl transpune în proză; este, precum se va vedea ulterior, o încercare de traducere a primei încercări. Fără o decriptare psihanalitică delirul nu devine însă cu mult
Coborârea în iad by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17280_a_18605]
-
s.m.). Fraza, pînă una-alta, ne irită simțul nostru sintactic. Tot ce v-ați închipuit (și dorit) în legătură cu sexul oral este detaliat expus în examenul pe care îl veți trece în articolul cu colți de vampir..." Ei, așa mai merge ! Finalul revistei ne va permite, sîntem asigurați, să rămînem "cu cel mai plăcut gust pe limbă (și nu doar)". În același stil grosier e redactat și sumarul revistei. Spicuim un titlu: "Fanar: La umbra jupîneselor în floare. De ce vechii boieri erau
(S)PLAYBOY by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17266_a_18591]
-
ciclu pe versuri de Alexandru Miran - Incandescențe. Poetul zboară "până-n slava oceanului de veci al luminii" (De ce?), după ce "s-a desprins de lucruri și semne" (M-am desprins), lepădându-se de sine prin actul căinței (Cunoașterea) - reflex al înțelesului din finalul dramei Faust de Goethe? - "Tot ce-i vremelnic e numai simbol..."?! În privința muzicii, Pascal Bentoiu n-a ilustrat versurile poeților amintiți, ci a captat starea lor de spirit în sunete. Ciclul Flăcări negre sintetizează, cred, caracteristicile acestei muzici, atât de
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
mărturisea undeva că "are nevoie oricând de el" - surprinde cu acuitate, întreaga gamă a meditațiilor despre timp, spațiu, viață și moarte, potențate de sentimentul iubirii. Glasul sopranei pendulează între puritatea imaterială a sunetului, întârziind în supraacut (tot așa cum întârzie în finalul Simfoniei a 8-a construit pe sintaxa poeziei Stelele-n cer), și monologul interior ("Când însuși glasul gândurilor tace"). Nu pot încheia fără să vorbesc despre timbrul cultivat, stilat, al sopranei Ioana Bentoiu, despre știința cântului și noblețea cu care
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
Logosul îmbracă toate varietățile: monologul, dizertația, conferințele, discursurile, predica, omilia, caterisirea". Bun cunoscător al operei părintelui Galaction și experimentat editor al operei acestuia, dl. Teodor Vârgolici ne-a dăruit o bună ediție a acestui roman, avînd grijă să adauge, în final, o secțiune, bine aleasă, despre receptarea, în epocă, a cărții. Acest bun coleg al meu, Teodor Vârgolici, împlinește, acum, 70 de ani. Îmi revin în memorie cei douăzeci de ani de apropiată colaborare la Editura Minerva și îi prețuiesc osteneala
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
nu prea mă îngrijeam, lăsam manuscrisul la editură și gata. Ba mă căutau și pe acasă editorii... Țin minte cu Vlașinii, prima din serie, mă pomenesc că editorul îmi face o vizită, manuscrisul era acceptat și lăudat nu însă și finalul cu haiduci, nu prea mergea după capul lor... Mi-a cerut să-l schimb dar eu habar n-aveam de economia lor politică, asta prin '63... cică aș fi atemporală... în afara istoriei. Un an întreg am muncit la finalul ăla
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
și finalul cu haiduci, nu prea mergea după capul lor... Mi-a cerut să-l schimb dar eu habar n-aveam de economia lor politică, asta prin '63... cică aș fi atemporală... în afara istoriei. Un an întreg am muncit la finalul ăla... eu scrisesem cartea după cum mi-o dictaseră strămoșii... V-am spus chiar la început: singura dată cînd am modificat ceva... O.G.: După '44 ați scris și literatură pentru copii... asta ca să evitați rigorile cenzurii? I.P.:Mi s-a
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
litere-n sînge crește crește" (Omul de litere). Nimic nu mai e în măsură a cîștiga încrederea deplină a poetului, nici măcar propriul său scris... Un poem sintetic al mentalității de mare frustrat pe care o întrupează Ion Zubașcu este cel final al volumului, purtînd titlul, desigur revendicativ: La intrarea în noua declinare a următorilor 2000 de ani de poezie română. Primele sale versuri nu conțin decît o enumerare, ușor retușată în direcție simbolică, a suferințelor hărăzite celui care a avut de
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
de grație. Aflăm, de la începutul filmului, chiar din gură personajului principal, ca "va muri" (e deja mort!). Suspensul va fi nu al tramei, ci al talentului de a vedea lucrurile mereu mai aproape... Cea mai surprinzătoare secvență va fi chiar finalul morții anunțate, "murirea", amintirile fulgurante (mîinile bunicii!) și înălțarea sufletului în văzduhul senin, deasupra și departe de o viață trăită prostește... În "coperțile" filmului, aparatul de filmat zboară, și el, o dată cu sufletul eliberat, deasupra cartierului, deasupra "vieții" cu mărunțișurile, cu
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
o marfă. Început ca un sincopat manifest al revoltei ("Nu ești slujba ta. Nu ești contul tău din bancă. Nu ești cît ai în buzunar. Nu ești hainele tale"), filmul degenerează într-o odisee anarhistă - nihilistă - teroristă - paramilitară, cu un final de pseudo SF confuz și ieftin. Poate că în romanul lui Chuck Palahniuk, după care e scris scenariul, ecuația Dr. Jekyll - Mr. Hyde să fi fost rezolvată tulburător, dar pe ecran ea are ceva simplist, de "film american" care recurge
Cu cine te-ai bate? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17305_a_18630]
-
unei existențe excepționale, care prin evocarea ei retrospectivă se convertește în destin. Personajul este, desigur, un ales; el parcurge un traseu inițiatic, reface un drum al calvarului (de altfel trimiterile la destinul cristic sunt destul de transparente) și este răsplătit în final cu o viziune a lumii celeilalte, ca odinioară sfinții ortodoxiei, ale căror vedenii erau consemnate în Minee. Delir al unei minți distorsionate sau nebunie sacră a unui ales ce se află în posesia unui mysterium tremendum, a unei taine înfricoșătoare
Universuri paralele by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17351_a_18676]
-
domestic pe canapea, i-ar fi mai utili ochelarii fumurii, de orb, pentru a nu mai vedea că este înșelată. Cinismul sexual al animalului suplu și sălbatic de la începutul cărții se arată, astfel, a fi unul de cursă scurtă. Spre final, autoarea se dovedește mai puțin convingătoare în încercarea de a ne prezenta o Monă bătrînă, amenințată de senilitate și accese de nebunie. Se simt accente false, chiar stridente, născute, probabil, din obstinația de a parcurge traseul unui destin pînă la
Romanul unei fete de tranziție by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/17353_a_18678]
-
tîrziu, și-a făcut apariția un vameș cu ochii roșii de nesomn sau mai știu eu ce, eram furioasă și revoltată peste măsură. La indignarea mea prompt exprimată, omul cu ștampila m-a privit inițial dezorientat, apoi intrigat și în final stupefiat că i se cere socoteală, pentru ca să mă amenințe sec că, dacă vrea, nu-mi dă nici o chitanță. Temperată brusc de asemenea perspective, am renunțat la reproșuri, dispusă să mă mulțumesc cu hîrtia de care aveam nevoie. Zadarnic: era deja
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
nu este lipsit de limite. Dacă ar fi, s-ar anula, din start, orice morală. Iar Mefisto, îngerul căzut, are voie să ducă la pierzanie un suflet, însă nu are dreptul să creeze demiurgi. Văzută astfel, redempțiunea lui Faust din final este, la rîndul său, ambiguă. Clemența divină este, de fapt, o lecție și o pedeapsă.
Faust, cavalerul și struțocămila by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17343_a_18668]
-
și devoratoare decât multe altele. Prin strategii ascunse, foștii directori, care au falimentat uzinele și fabricile, pe care le-au dus la pieire în mod deliberat, și-au deschis propriile afaceri cu același profil, devenind ca prin farmec deosebit de prosperi. Finalul era previzibil, în condițiile haosului generalizat în care, conducătorii citadelelor industriale au acceptat, ca sub ochii lor să funcționeze o mulțime de societăți comerciale căpușă. Privatizarea acelor capacități de producție a fost cu cântec. Pionul principal, ministrul Privatizărilor, Ovidiu Mușetescu
Opriți măcelul. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_228]
-
această versiune, de departe cea mai echitabilă. Dar, iată că au apărut surprinzătoare propuneri de ocrotiri sau absolviri. S-a hotărât ca, militarii din Irak și Afganistan, cu lefuri sub 3000 de lei, să fie scutiți de reducerile salariale. În final, cei care vor fi sacrificați sunt tot neuitații Acari Păun, amărâtele personaje, care au suportat toate nedreptățile ivite de-a lungul tuturor timpurilor. O veche vorbă spune, că sătulul niciodată nu îl crede pe flămând. Mai nou, îi confiscă și
Opriți măcelul. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_228]
-
grandoarea istoriei noastre. Din contră, la Caragiale prevalează negativitatea: critica abuzului de național, batjocorirea scumpelor noastre prejudecăți, caricatura mîndriei patriotice. Cel din urmă a lansat expresia ironică "rromânii verzi". Celui dintîi, i-a aplicat-o Călinescu, în mod serios, în finalul biografiei din 1932. Eminescu era contra alogenilor. Caragiale se declara pe sine grec. N. Davidescu l-a numit "ultimul ocupant fanariot" și i-a condamnat inaderența la "rasa și spiritul românesc". Deși, la început, Eminovici, poetul național n-a tras
Eminescu și Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17365_a_18690]
-
Subtitlul piesei, Nu există rău care să nu se preschimbe într-un rău și mai mare, își aruncă cumva o umbră asupra montării în sensul că tot ce nu funcționează, este forțat, gratuit și supralicitat pe parcursul derulării, se însumează în finalul superkitchos, bine asezonat cu focuri de artificii. Dacă vrem să găsim sensuri și explicații metaforice, o putem face (dar nu știu exact la ce bun): nebunia este ubicuă, în ospiciu sau pe stradă, la fel ca și desfrînarea; cine este
La iepurele mort by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17376_a_18701]
-
unchi care era sculptor, deoarece părinții nu-i puteau asigura întreținerea într-o școală de retor; dar, în scurtă vreme el s-a rebelat și a obținut trimiterea la școală, mai întîi în regiunea natală, apoi în Ionia, posibil în final la Antiohia, important centru intelectual al Imperiului Roman. Greaca nu era limba lui maternă. După încheierea studiilor el ține conferințe în Grecia, Macedonia și Italia; ceva mai tîrziu s-a așezat pentru cîtăva vreme într-unul din orașele grecești ale
Războiul stelelor în versiunea lui Lucian din Samosata by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/17375_a_18700]
-
destinul personajului. Poate de aceea actorul Ștefan Iordache nu-și primește personajul Barrymore cu brațele larg deschise. Este o îmbrățișare profesionistă și oficială. Cu excepția unor momente cînd forța talentului nu mai aude glasul superstiției. Și unul dintre aceste momente este finalul: clovnul Barrymore-Iordache este prizonierul propriilor jonglerii ratate. Ele îl zidesc definitiv în interiorul... circului.
Povara destinului? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17357_a_18682]
-
scurte, bătrânește cântărite parcă în nodurile de la batistă mi-au creat o anume iritare și impresia că autorul lor le socotește adevărul pe degete. Atâta interes trudit, pentru idei dintre care destule îmi păreau banale! Și cu toate acestea, spre final m-am simțit cu mult mai lămurit decât eram înainte, printr-un efect discret, dar viguros, de reconstituire a unei imagini generale din mici piese împrăștiate, atent cercetate și ca atare acum bine cunoscute. De unde această știință de a conduce
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
străbunii ei, "carne și suflet cu acest pământ" (ibid.). Este vorba despre Tescani, pământul celebrat de Enescu la Radiodifuziunea franceză și în Souvenirs drept "une maison qui m'est chère" (Gavoty 141), unde el a pus "le point d'orgue final" la Oedip (ibid.)2. "Intrarea în normal" nu poate fi marcată prin ipocrite și tranzitorii festivități care erau mai înainte "fruct oprit". Dar nu ne ajută nici permanenta obsesie sterilă, ineficient pasivă, a sărăciei, frigului, ipostazelor adesea dezgustătoare ale "politicului
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
anvergură, în posibilități. Importantă rămâne unitatea continuu susținută a jocului vocal mozartian, bătaia de ceasornic a recitativelor, reliefurile detașate ale ariilor, farmecul lejer al mișcării scenice armonizate în "gioccoso" ("cârlige" irezistibile), conduse sigur în dramă spre întunecarea tragică a unui final chiar cutremurător. Se poate atinge cu artiști tineri, învățați de un admirabil Leporello (Pantea l-a cântat și la București acum un an cu un succes deosebit), un Leporello care știe toate rolurile, o performanță mozartiană complexă. Dirijorii, în prima
Destine incomparabile by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17379_a_18704]