3,170 matches
-
Ești, maică, dar stai mereu pe spini... Și, Doamne, groază mi-e să nu pățești ceva dacă te amesteci în toate, în loc să vezi de sărăcia noastră! ― Nu m-amestec eu, mamă, că nici n-am ce să m-amestec! mormăi flăcăul. Dar dacă mă cheamă oamenii trebuie să mă duc, c-ar fi rușine să stau! ― Ba nu-i rușine, dragul mamei! Că io-s văduvă și copiii ceilalți sunt mai micșori și numai în tine mi-i nădejdea să ne
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Petre cu ai lui ajungea în uliță, Ion Pravilă spuse prefectului, tot cu glas tare, să audă și oamenii, că băiatul cine știe ce are ori i s-o fi năzărit, că altfel e foarte de treabă și așezat, și harnic, fruntea flăcăilor, dar nevoile mai sucesc mintea multora și-i înfierbîntă când nici cu gândul n-ai gândi. Numai căpitanul Corbuleanu îngălbenise și-și mușca buzele într-o enervare de frică și nehotărâre; el crezuse că răcnetele flăcăului vor dezlănțui pe loc
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
așezat, și harnic, fruntea flăcăilor, dar nevoile mai sucesc mintea multora și-i înfierbîntă când nici cu gândul n-ai gândi. Numai căpitanul Corbuleanu îngălbenise și-și mușca buzele într-o enervare de frică și nehotărâre; el crezuse că răcnetele flăcăului vor dezlănțui pe loc răzmerița, dacă cumva n-o fi chiar semnalul dinainte stabilit de țăranii conspiratori. Prefectul, după ce se potoli incidentul, își zise în sine că și-a făcut datoria și poate să plece mai departe, să pacifice și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întoarce-te ușurel la tejgheluța matale și lasă-ne în pace, că ți-om plăti noi când om avea vreme!... Hai, hai, du-te și nu mai sta! Busuioc se întoarse spre Petre, nedumerit. Vru să mai zică ceva, dar flăcăul urmă, săgetîndu-l cu o privire urâtă, deși cu același glas: ― Nu te uităm noi nici pe tălică, n-ai grijă, nea Cristache!... Ne-om socoti după cuviință, numai să-ți vie rîndul! Că de-acu n-om mai zăbovi cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-așa! Nadina avu o cutremurare dureroasă. Se mai zbătu câteva clipe, apoi țipetele ei deveniră tot mai slabe, iar mâinile ei loveau numai ca niște aripi plăpânde. Apoi scâncetele ei se transformară în gemete sacadate, dominate, și acelea, de gîfîiturile flăcăului. Cu ochii strânși și gura întredeschisă, capul Nadinei se legăna mereu, în timp ce brațele ei încolăceau inconștient gâtul bărbatului care-i răscolea toată ființa într-o înfiorare amețitoare. Se simțea pătrunsă de o bucurie atât de intensă, parcă s-ar fi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sfârtece muierile! zise Toader cu un râs larg. Da știu c-ai stat și tu, Petrică! Ori nu te-a mai lăsat cucoana să ieși când a dat de bine? ― Ia taci, măi Toderiță, nu te mai porcăi! se încruntă flăcăul. Că doar ești om, nu cîine!... Am muștruluit-o eu de ajuns, n-ai grijă tu... Uite-acu pleacă și ne lasă, și moșie, și tot! ― Bună treabă! făcură vreo doi lespezeni. Toader Strîmbu însă se roși deodată: ― Da ce, măi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
iau eu după alții care... Se repezi bodogănind în cerdac și dispăru în casă. Ileana, îngrozită, apucă pe Petre de mînecă: ― Petrică, nu-l lăsa, că vrea s-o omoare! ― Da fire-ar ai dracului dacă nu m-ascultă, mormăi flăcăul, stăpînindu-se. Că eu i-am spus și... In clipa când Toader pătrundea în vestibul, Nadina, îmbrăcată, cu poșeta în mână, ieșea din odaia de dormit. Zărind-o, țăranul se îndreptă spre ea, zicând cu o glumă batjocoritoare: ― Unde porniși, porumbiță
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
înghesuiala era mai mare. Mulțimea se frământa în același loc, așteptând parcă o poruncă sau măcar un semn. ― Unde-i boierul cel bătrîn? întrebă Petre într-un grup de mânioși. ― Adineaori I-au dus în casă, răspunse totuși un glas. Flăcăul nu recunoscu nici pe cel ce-i răspunse, nici pe ceilalți, parc-ar fi fost din altă lume. Intră în conacul vechi. În cerdac se rărise lumea. Geamurile sparte căscau guri negre în pereți. Pe ușile deschise larg unii intrau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sânge năclăit cu humă, ca o panglică de catifea neagră ieșită de sub căciula turtită. Tresări când auzi glasul primarului cu o imputare ascunsă: ― Mi se pare că nu fuseși aci, Petrică? ― Bine că n-am fost, Doamne iartă-mă! bâigui flăcăul. Că ce-o mai ieși din toate astea, numai Cel-de-sus poate să știe! ― De, se vede că ne-a fost nouă scris să... Pravilă iar nu cuteză să sfârșească. De altfel, Ichim îi luă vorba din gură: ― Du-te tu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
i se mișcau, arse. Aproape goală, Nadina se uita tocmai la dânsul cu priviri galeșe, în care însă juca un dispreț jignitor. Oamenii se holbau ca și dânsul și nici nu cutezau să deschidă gura în prezența ei. În sufletul flăcăului răsărise întîi numai bucurie, ca și când ar fi regăsit ceva ce căuta în zadar. În clipa următoare, îi căzu vălul de pe ochi. Disprețul privirilor ei îi sfredelea inima și i-o otrăvea. Se simțea înșelat și pălmuit. Izbucni deodată răgușit: ― Uite
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
loc. ― Apoi așa da, Petrică! făcu Serafim Mogoș văzîndu-l cu barda știrbită. Că destul am răbdat toate nedreptățile! Petre se pomeni afară. Soarele scăpătase în spatele conacului vechi. Amurgul își cernea lin întunericul. Oamenii păreau mai grăbiți și mai mânioși. Fața flăcăului lucea de sudoare și de amărăciune. ― Da ce-i, Petrică? întrebă primarul Pravilă, văzîndu-l atât de schimbat. ― Dumneata nu vezi ce-i, ori nu vrei să vezi? se strâmbă Petre cu răutate. ― D-apoi că rușinea asta... începu Lupu Chirițoiu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
laviță, îmbrăcat cum era, căciula drept pernă, și îndată a adormit ca mort. Acuma toată casa se sculase, numai el nu se urnea. Pentru că nu i se mai întîmplase să-l găsească soarele în pat, Smaranda încercă să-l deștepte. Flăcăul murmură cu ochii închiși: ― Lasă-mă, mamă, să mă mai odihnesc, că vai ce somn mi-e! ― Dormi, dragul mamei, dormi! zise femeia. Mai bine să dormi toată ziua, decât să te mai duci pe unde-ai fost! 2 ― Am
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
din casă și plângea și se jeluia că are să se nenorocească. Barem Nicolae a avut să ție piept și părinților, dar și cumnatei sale, cea mai înfricoșată, ca pe urma faptelor lui să nu pătimească Ionel al ei. Cei doi flăcăi s-au înțeles fără cuvinte. Și-au făcut socoteala în sine că de acuma nu mai pot da înapoi și deci trebuie să meargă până la capăt, orice s-ar mai întîmpla. Amândoi și-au dat seama, după ce s-au trezit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prăvălie și de acolo în casă. Cârciuma fu invadată. Unii spărgeau și sfărâmau ce se nimerea, alții se repezeau la sticlele cu băuturi. Iureșul ținu însă numai câteva minute. Afară sosi Petre cu un pâlc de bărbați mai tineri și flăcăi. ― Vine Petrică!... A venit Petrică!... Uite-l pe Petrică! Stați, c-a picat Petrică! ― Da ce-i, oameni buni? întrebă dânsul, văzând vălmășeala în cârciumă. Ce-a mai făcut nea Cristache, de v-ați apucat să-l jecmăniți ca pe-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de elevi s-a pus pe un râs care cu greu l-am potolit. Până la urmă, le-am explicat că și ea este fată ca toate fetele, chir dacă ei spun că nu e frumoasă, tot se va găsi un flăcău care să o scoată la horă și care să-i spună că-i place. Apoi, 2-02, a continuat să povestească ce s-a întâmplat mai departe la horă. Urâta, văzând că popa nu-i dă atenție și nu o onorează
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
față cu palmele ei catifelate. - Ce s-a întâmplat Dora? Am întrebat-o puțin speriat. - O, nimic deosebit, dar îți voi povesti, pentru că în duminica aceasta o întâmplare m-a pus pe gânduri. - Ce întâmplare ?... - De când aveam 14 ani, un flăcău din sat mi-a aținut mereu calea, spunându-mi aceleași cuvinte că eu voi fi nevasta lui, dar că are răbdare să mai cresc. Când mergeam acasă în vacanță, îl ocoleam, spunându-le și părinților mei despre ce îmi spunea
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
cresc. Când mergeam acasă în vacanță, îl ocoleam, spunându-le și părinților mei despre ce îmi spunea el. Ai mei râdeau, deci nu dădeau importanță ce le spuneam. Nici ei nu l-ar fi vrut de ginere, fiindcă e un flăcău cam respingător la vedere, închis în sine. Și la hore în sat stă mai întotdeauna deoparte, rezemând gardul, cum se glumește uneori despre cineva care nu participă la petrecere. Astăzi, când mă îndreptam spre stația de autobuz, mi-a aținut
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
cemi spusese puțin mai devreme. Iată de ce arăt cum arăt. Orice ar fi, nu mă va obliga să-i fiu nevasta lui. Deci nu te speria! Am ieșit iar în grădină, ne-am așezat pe iarbă, dar simțeam în amenințarea flăcăului din satul ei o neliniște profundă. Apoi, zilele care au urmat, au fost la fel de fericite pentru noi. Râdeam, glumeam, ne îmbrățișam și ne pierdeam în sărutări dulci și lungi, sorbindu-ne sufletul și inima într-o contopire unică. Spre sfârșitul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
miercuri și joi și niciun semn din partea ei. Vineri, spre prânz, a venit la spital tatăl ei și s-a dus la director să anunțe tragedia care i-a lovit familia. Dora, duminică, în timp ce se îndrepta spre stația de autobuz, flăcăul care îi spunea că îi va fi nevastă, a așteptat-o la un colț de drum și cu o mișcare fulgerătoare ia înfipt cuțitul direct în inimă, după care a fugit acasă la el, s-a urcat în podul casei
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ucis-o pe loc. A fost găsită de o femeie care a anunțat familia Dorei. În câteva ore, satul a aflat cumplita tragedie și se punea întrebarea cine a făcut omorul, cine era ucigașul Unele fete din sat știau de flăcăul care o amenința pe Dora că-i va fi nevastă, A fost căutat, dar nu a fost găsit acasă. A doua zi, părinții l-au găsit spânzurat în podul casei. Medicul director a rămas încremenit că Dora a sfârșit ucisă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
poate mai puțini buni, așa cum îi este dat fiecăruia în viață. Deci, știind că sfârșitul îi bate la ușă, s-a hotărât să-și revadă satul natal și casa părintească unde văzuse lumina zilei, unde a copilărit și a fost flăcău până la plecarea în armată. Și-a spus dorința soției, copiilor și nepoților. Toți au fost de acord să-i îndeplinească această ultimă dorință. Fecioru-său Doru l-a dus cu mașina. Deci, a plecat cu soția sa, Vasilica, cu fie-sa
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
și săși mai aducă aminte de părinți și de copilăria lor. Apoi l-a întrebat pe Ion dacă mai trăiește cumva Todiriță Chitic, prietenul lui cel mai bun din copilărie, din adolescență și din vremea când au intrat în rândul flăcăilor satului. De el îl leagă cele mai multe amintiri, pentru că au făcut împreună cele mai multe năzdrăvănii copilărești, apoi glume și șotii până când au plecat în armată. Fiind duminică, toate verișoarele au venit să-l vadă. Și Todiriță a fost găsit acasă și când
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
apoi glume și șotii până când au plecat în armată. Fiind duminică, toate verișoarele au venit să-l vadă. Și Todiriță a fost găsit acasă și când a auzit cine îl cheamă, a scos un chiot de bucurie ca atunci când era flăcău. El, după ce s-a pensionat la Combinatul siderurgic Galați, s-a întors în sat, la casa părintească în care nu mai locuia nimeni, dar pe care a reparat-o, făcând-o ca nouă. Gelu, după armată, s-a căsătorit cu
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
iar altul în altă parte și ca în proverbul „nu poți prinde doi iepuri dintr-o dată”, așa nu ne-a putut prinde nici el, dar nici nu a aflat cine i-a făcut trebușoara asta, fiindcă în sat erau mulți flăcăi care se țineau de tot felul de șotii. Dar noi am stat cu frică un timp ca să nu afle că noi i-o făcuserăm. Nu-i așa, Todiriță? Acesta a început să râdă zgomotos la amintirea acestei nebunii făcută de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
pahar și-l dă repede peste gât, îi spune prietenului său de față cu ceilalți: - Gelule, îți mai aduci aminte cum ne-am făcut valize pentru armată? - Desigur! Am primit ordin de încorporare amândoi în același timp, dar și alți flăcăi din contigentul nostru. Noi nu aveam valiză ca s-o luăm cu noi în armată, în care să ne ținem anumite lucruri personale. Tu aveai pe mătușa Milica, vară bună cu mama ta. Știu că te duceai pe la ea să
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]