2,904 matches
-
al cincilea al erei noastre, zona a aparținut provinciilor Gerar și Palaestina Tertia. După retragerea romanilor, un fort a fost construit la Beer Șeva de către persani, iar mai apoi, în secolele al șaptelea și al optulea, a existat aici o fortăreață a arabilor, ca mai apoi așezarea să fie cu totul abandonată. În jurul anului 1900 însă, administrația otomană a decis crearea unui district separat de cel al Gazei în sudul Palestinei, district ce urma să aibă Beer Șeva drept centru urban
Beer Șeva () [Corola-website/Science/300203_a_301532]
-
forțe aeriene independente) era prezența în rândurile ei a unei forțe de elită de parașutiști ("Fallschirmjäger"), integrată organic în structura aviației. Parașutiștii au luat parte activ la cele mai multe acțiune ale Luftwaffe, în special în 1940-1941, când au participat la cucerirea fortăreței belgiene de la Eben-Emael în mai1940 și la cucerirea insulei Creta în mai 1941. mai mult de 3.000 de "Fallschirmjäger" au fost uciși în timpul operațiunii din Creta, iar Hitler, șocat de amploarea pierderilor, a ordonat ca parașutiștii de elită să
Luftwaffe () [Corola-website/Science/300227_a_301556]
-
ceea ce face ca, din mai până în septembrie, soarele să răsară de două ori pentru acei oameni care trăiesc în partea de nord a localității). Partea nordică a masivului, mai scundă, poartă și numele de „Colții Trascăului” și adăpostește ruinele unei fortărețe medievale. Relieful de tip carstic al masivului este caracterizat de o prezență intensivă a liniilor de fisurare și de existența a peste 15 peșteri de mici dimensiuni (doar trei dintre ele având peste 15 metri lungime) situate în partea superioară
Rimetea, Alba () [Corola-website/Science/300269_a_301598]
-
doua jumătăți a secolului al XV-lea, trece în între anii 1461-1464 sub stăpânirea familiei Bathory. În perioada răscoalei lui Gheorghe Doja, cetatea este vremelnic ocupată de cetele țărănești ale acestuia. Sub stăpânire otomană spre mijlocul secolului al XVII-lea, fortăreața servește drept garnizoană a lui Mihai Viteazul între anii 1599 - 1600. Ulterior, cetatea este ocupată din nou de către otomani în anul 1607 și deținută de către aceștia până în anul 1693. Din motive strategice, trupele habsburgice au distrus cetatea în anul 1784
Șiria, Arad () [Corola-website/Science/300306_a_301635]
-
nou au fost descoperite ruine antice, Țel Arad, provenind de la o așezare canaaneană de acum 5,000 ani și din epoca israelita de acum circa 3,000 ani. Arad este menționat și în Cartea Judecătorilor 1,16, ca fiind o fortăreața canaaneană al carei rege îi împiedică pe israeliți să înainteze dinspre Neghev către Munții Iudeei. Țel Aradul găsit de arheologi, s-a dovedit distrus cam cu 1,200 ani înaintea venirii israeliților. Totuși cronicile faranonului Sheshonk I par să menționeze
Arad, Israel () [Corola-website/Science/301505_a_302834]
-
făcut multe expediții în Indiile de vest, la Cercul Polar și în Indiile de Est, unde s-a îmbolnăvit de malarie. La bordul lui HMS Lowenstoft a călătorit până la Barbados și Jamaica. În anul 1781, Nelson conduce expediția militară împotriva fortăreței spaniole San Juan, din Nicaragua. Bătălia a fost câștigată, dar, tânărul căpitan se îmbolnăvește și se întoarce în Anglia, unde rămâne un an în rezervă. Întors la datorie, primește comanda navei HMS Boreas, în Indiile de Vest și continuă lupta
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
XIV-lea acesta a început să se deterioreze. Pe la 1343, porțiuni mari din poarta de intrare și din podul basculant, precum și curtea exterioară se ruinaseră deja. Apropierea de mare a accelerat procesul de degradare. În 1404, Owain Glyndwr a cucerit fortăreața ce sta să se dărâme. În câțiva ani, englezii au pus din nou stăpânire pe castel, dar după 1408, castelul Aberystwyth și-a pierdut complet valoarea strategică pentru monarhie, astfel că au fost întreprinse numai lucrări de reparații minore. În timpul
Aberystwyth () [Corola-website/Science/301554_a_302883]
-
de gherilă condus de coloneii Issac Shelby și William Campbell la 7 octombrie 1780. Cornwallis s-a retras în Carolina de Sud. A fost descoperită trădarea generalului Benedict Arnold ce a intrat în legătură cu Clinton și căruia i-a predat planul fortăreței de la West Point.Arnold a fugit și a fost numit general brigadier în armata britanică, conducând incursiunile britanice în Virginia și Connecticut. În 1781, armata americană era într-o situație jalnică, soldele costând în doar petice de hârtie datorită deprecierii
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
într-o parte, iar pe cealaltă parte cu străzile Ujsor. Numele Irina se întâlnește penrtu prima dată în Regestrum de la Oradea ("Varadi Regestrum") din 1219 cu însemnarea villa Ivren. Data constituirii arată că a fost o așezare aflată în serviciul fortăreței de iobagi pe linia Érmellék (Valea Ierului). Așezarea și-a primit numele de la proprietarul pământului, "familia Irinyi". Dreptul de proprietate a familiei Irinyi este intensificată și de pergamentul din 1264. Au rămas mai multe variente de nume ale așezării: 1270
Irina, Satu Mare () [Corola-website/Science/301766_a_303095]
-
multe. Localitatea este așezată pe o vale destul de mică, locuită de oameni harnici si cinstiți. Locuitorii satului, în evul mediu, erau de origine nobilă, scutiți de dări anuale și și-au căștigat aceste privilegii prin credința cu care au apărat fortăreața lui Ștefan Báthory (rege al Poloniei și principe al Transilvaniei) din Șimleu Silvaniei. Prima atestare documentară a satului datează din anul 1213, lucru ce denotă că este unul dintre cele mai vechi sate românești din regiune. Biserica din sat a
Bădăcin, Sălaj () [Corola-website/Science/301773_a_303102]
-
pământ și de sclavi, dar nu de marea masă a populației. Orașul a continuat să supraviețuiască cu o populație împuținată și modestă, care trăia în palatele părăsite și care în caz de atac, se adăpostea în amfiteatru, transformat într-o fortăreață rezistentă. Viața orașului a încetat probabil odată cu năvălirea hunilor și a popoarelor aduse de aceștia și mai ales după moartea lui Attila când haosul a pus stăpânire peste tot. Amfiteatrul este cel mai impunător edificiu al complexului. A fost construit
Ulpia Traiana Sarmizegetusa () [Corola-website/Science/300719_a_302048]
-
de balene), o specialitate este "grind og spik", balenă și grăsime. Peștele proaspăt apare deseori în dieta locală, alături de păsările de mare, precum papagalul artic și ouăle lor. În romanul O mie nouă sute optzeci și patru de George Orwell, o fortăreață plutitoare este ancorată între Insulele Feroe și Islanda pe cca. 4 aprilie 1984.
Insulele Feroe () [Corola-website/Science/300721_a_302050]
-
de nord-est al raionului. Are locuitori, preponderent ucraineni. ul, pentru prima dată atestat în anul 1001 , este localizat pe malul drept al Nistrului, fiind parte a provinciei istorice Moldova. Arhitectura orașului include Cetatea Hotinului, construită în secolele XIII-XV (o nouă fortăreață a fost construită în anul 1325, având îmbunătățiri majore în 1380 și 1460) și două edificii din secolul al XV-lea al domnitorului moldovean Ștefan cel Mare: "Palatul Domnesc" și clopotnița orașului . în cursul istoriei, orașul a aparținut Rusiei Kievane
Hotin () [Corola-website/Science/300761_a_302090]
-
lui Alexandru cel Bun, Hotinul a fost ocupat de către Polonia, ca urmare a războaielor dintre urmașii domnitorului moldovean, fiind recucerit de la poloni abia în anul 1459 de către domnitorul moldovean Ștefan cel Mare după un asediu care a durat doi ani. Fortăreața, consolidată de Ștefan cel Mare în cursul celei de-a doua jumătăți a secolului al XV-lea, a devenit una dintre cetățile de apărare a frontierei nordice a Moldovei medievale. În secolele XIV-XVI, Hotinul a fost administrat de pârcălabi moldoveni
Hotin () [Corola-website/Science/300761_a_302090]
-
unde să-și strângă o nouă oaste. În timp ce Ștefan cel Mare se afla în nordul țării pentru a-și regrupa oștile, Mahomed al II-lea a asediat timp de opt zile Cetatea Neamț presupunând că domnitorul se refugiase în acea fortăreață sau că măcar își deținea acolo averile. La acel moment, pârcălab al cetății era bătrânul Arbore, care se pare că a căzut sub lovitura unei ghiulele turcești. În cetate se mai aflau și o parte din prizonierii turci din Bătălia
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
domnitorul i-a folosit la lucrările de fortificare. Acest asediu este prezentat în cronica lui Ion Neculce. Turcii și-au așezat tunurile pe dealul din fața cetății, cel mai probabil pe versantul sudic al vârfului Cerdac, și au început să bombardeze fortăreața, cauzând acesteia multe pagube. Zidurile însă au rezistat, iar un prizonier german, închis în donjon, a avut ideea să folosească tunurile contra turcilor. Ideea sa a fost pusă în practică și corturile turcilor au fost bombardate, forțându-l pe Mahomed
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
cel mare și au împușcat și pe comandantul artileriei. Atunci împăratul s-a tras înapoi"" sau în cronica scrisă de vistiernicul venețian al sultanului, Giovanni Maria Angiolello (1451-c. 1525), în care asediul este descris astfel: Făcând încercarea de a cuceri fortăreața amintită, s-au așezat șapte bombarde și în decurs de opt zile s-au făcut efortul de a o cuprinde, dar două din cele bombarde s-au spart, iar cei care se aflau în fortăreață nu voiau să stea de
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
Făcând încercarea de a cuceri fortăreața amintită, s-au așezat șapte bombarde și în decurs de opt zile s-au făcut efortul de a o cuprinde, dar două din cele bombarde s-au spart, iar cei care se aflau în fortăreață nu voiau să stea de vorbă și toți se apărau cu artilerie și nu le păsa de noi"". Legenda că domnitorului nu i s-a permis accesul în cetate de către mama sa, relatată de Ion Neculce în ""O samă de
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
camera de provizii, sala de mese, paraclisul etc. În unele camere este recreată atmosfera din vremurile trecute, când cetatea era locuită. În încăperea ce servea ca închisoare se află patru manechine imaginând răufăcători, legați cu lanțuri. În lunile de după deschidere, fortăreața a fost vizitată zilnic de circa 500 de turiști, iar sâmbăta și duminica de aproximativ 2.000. Cetatea Neamț este construită din piatră de râu (folosită atât ca elevație, cât și ca umplutură a zidurilor), din piatra de carieră (folosită
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
Istoria imperiului otoman"" a lui Dimitrie Cantemir (paragrafele CXLIX-CLXIII). În această nuvelă, acțiunea se petrece ""pe la sfârșitul lui septemvrie 1686"", când o oaste poloneză în frunte cu Ion Sobiețki, regele Poloniei, și hatmanii Iablonovski și Potoțki, ajung în fața cetății. În fortăreață se aflau în acel moment 19 plăieși trimiși de ispravnicul de Neamț pentru străjuire. Dorind să pună mâna pe averile pe care bănuia că domnitorul le-a trimis aici, Sobieski poruncește asedierea cetății. După cinci zile de lupte, timp în
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
putin 30 metri înălțime. Stejarii sunt cunoscuți în împrejurime că "Stejarii lui Ștefan cel Mare". Arborii marchează aproximativ jumătatea drumului între Suceava (Scaunul de domnie al lui Ștefan) și Cetatea Hotin (acum Kamianets-Podilskyi, Ucraina). Cetatea Hotin era cea mai puternică fortăreața la granița de nord în Moldova medievală. Legendă locală povestește că Ștefan cel Mare a făcut popas cel putin o dată în acest loc; într-una din ocazii, patru ghinde au fost îngropate la "colțurile mesei lui Ștefan", din care ghinde
Comuna Păltiniș, Botoșani () [Corola-website/Science/300919_a_302248]
-
Enisala (în bulgară "Ново село") este un sat în comuna Sarichioi din județul Tulcea, Dobrogea, România. Denumirea "Enisala" provine din cuvintele "Yeni Sale", care în limba turcă înseamnă "Noua vestire". Localitatea se găsește în apropiere de "Cetatea Enisala" (Yeni-Sale)'. Ruinele fortăreței medievale "Yeni-Sale" ("Enisala", "Enișala", "Eraclea" sau "Herkleia", îndepărtându-ne în timp) se află la 2 km de localitatea Enisala, pe un deal calcaros care domină zona lacurilor Razim și Babadag. Cetatea "Yeni-Sale" are un plan poligonal neregulat, care urmează sinuozitățile
Enisala, Tulcea () [Corola-website/Science/301837_a_303166]
-
fost datat pe baza materialului arheologic la sfârșitul secolului al XIII-lea - începutul secolului al XIV-lea. Cel de al doilea nivel corespunde perioadei ridicării zidurilor, deoarece localitatea antică Herakleia, ruinată de Avari și de Slavi în secolul VI, în timp ce fortăreața militară, construită în scop militar, defensiv și de supraveghere a drumurilor de pe apă și de pe uscat de la Gurile Dunării, a fost reconstruită în sec. XII și XIV. Pe baza tehnicilor constructive, a materialului arheologic și a realităților istorice s-a
Enisala, Tulcea () [Corola-website/Science/301837_a_303166]
-
Construite în stilul murus dacicus, cele șase fortărețe dacice din Munții Orăștie, din România, au fost ridicate între secolul I î.Hr. și secolul I d.Hr. pentru apărare și protecție contra cuceririi romane. Rămășițele lor extinse și bine păstrate prezintă o imagine a Epocii Fierului viguroase și inovative. În
Fortărețe dacice din Munții Orăștiei () [Corola-website/Science/296766_a_298095]
-
protecție contra cuceririi romane. Rămășițele lor extinse și bine păstrate prezintă o imagine a Epocii Fierului viguroase și inovative. În ziua de astăzi vânătorii de comori caută în zonă, pentru că România duce lipsă de legislație în acest domeniu. Cele șase fortărețe (Sarmizegetusa Regia, Luncani - Piatra Roșie, Costești - Blidaru, Costești - Cetățuie, Căpâlna și Bănița) care au format sistemul defensiv al lui Decebal, fac acum parte din patrimoniul cultural mondial UNESCO. Capitala regatului dac, construită probabil la mijlocul secolului I î. Hr., cuprindea în perimetrul
Fortărețe dacice din Munții Orăștiei () [Corola-website/Science/296766_a_298095]