1,973 matches
-
nouăsprezecelea, nu cunosc literatura secolului douăzeci“), și după ce cunoscusem o serie de intelectuali americani cu totul străini de cultura universală, am dat deodată peste un profesor și scriitor de origine franceză, fugit din Franța, doldora de literatură, plin de umor franțuzesc, de deschidere europeană, prieten bun cu Beckett și beckettian până-n ultima fibră. Brusc, m am simțit acasă. Bellow a avut în comun cu Federman doar complexul de imigrant, care i-a marcat puternic pe amândoi. Amândoi erudiți, însă Federman foarte
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
cum gem de durere când Anda, pe care de obicei o alint Vulturaș, îmi pansează genunchiul și cum zâmbesc când văd ce transport mă așteaptă. Las cofrajul cu un singur ou spart, plus merele, îmi îndes în geantă un xerox franțuzesc despre strategiile narative pe care Nelu mi-l împrumută și înșfac cu dreapta toarta unei sacoșe negre de sport, din vinilin ordinar, în care se lăfăie o jumătate de porc. În stânga țin strâns plasa cu borcanul și cadourile de la Fodori
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
nu mai deschidem decât la desene animate, pentru Tomi, sau sâmbăta seara, la serial. De citit însă, slavă Domnului, avem tot timpul ce: pe filiere oculte, probabil aduse de persoane care călătoresc, ajung și la mine pentru câteva zile cărți franțuzești de istorie recentă sau romane interzise, prietenii tatei își rulează între ei Le Monde și Figaro, de la redacție împrumut sau primesc în dar mai tot ce apare remarcabil sau cumpăr pe nimica toată cărți furate din tipografia de la Casa Scânteii
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
fusese un reînnoit prilej de pariuri: pe bani, pe seringi, pe cafea ungurească și pe țigări sârbești. Atinsesem un record neegalat vreodată. Pariorii nu cunoșteau însă miraculoasa bibliotecă a lui Pasquale - amestec indistinct de ezoterisme, literatură și presă interbelică, romane franțuzești de ultimă oră. Peștera lui Ali Baba înainte de ’89. Era un mister cum o adunase. Și, trebuie să recunosc, nu singurul. Nu înțeleg nici azi cum de nu se murea mai des în sala aia. Sălile de operații, a mea
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
foarte mult", împărțindu-se între "filozofie, știință, artă, literatură, istorie, socialism". Preocupări analoage la mai tânărul coleg M. Sadoveanu, care, în același "mediu de extraordinară fermentație culturală", era deschis cărților. "Toate ideile generoase ale timpului, toate literaturile europene, în traduceri franțuzești va aminti el în Anii de ucenicie aveau circulație intensă între colegii mei"... Cultura lui Eugen Herovanu, nutrită sistematic, transpare fără ostentație în Orașul amintirilor; trimiterile la scriitori francezi abundă. O împrejurare specială favorizează dintru început orientarea pro-franceză: mama sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
dată ce făceai? - Nimic mai mult decât fac acum. - Stai liniștit, nu te-am cerut în căsătorie. Ți-am spus că nu ești genul meu de bărbat. Ajunși în camera de hotel, Leon comandă o sticlă de șampanie Pommeryun brevet franțuzesc. Se grăbi să toarne șampania în două pahare reci. Șampania avea acea caracteristică proprie, iar Carlina își aminti de perioada în care se cunoscuse cu Valentin și i se păru că istoria ei se repetă cu această băutură acidulată. Dintr-
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
n-am văzut-o niciodată atât de frumoasă. Sinceră să fiu, n-aveam nici cea mai mică intenție să plâng. De fapt, chiar mă și gândisem și cum să fac ca să reușesc, și anume să recit alfabetul invers, cu accent franțuzesc. Dar, chiar din momentul în care am ajutat-o pe Suze să-și îndrepte trena, am simțit că mi se umezesc ochii. Și când muzica de orgă începe maiestuoasă și pășim încet în biserica în care nu mai ai loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ar putea să facă pentru noi o canapea de două persoane, cu mâinile lui, pentru că familia lui se ocupă cu prelucrarea lemnului de șase generații. Apoi ne-am întoarce acasă într-o căruță veche de țară... — Ce e aia „servire franțuzească, mănuși albe“? zice Suze, holbându-se nedumerită la o reclamă. — Habar n-am. Ridic ochii spre ea, mirată. Hei, Suze, fii atentă aici. Să-mi fac buchetul singură? — Ce să faci? — Uite! Îi arăt spre pagină. Vă puteți face singură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
a limbii franceze (acum un an a stat 9 luni la Paris), dar aici, ca la toți cei buni, i se face atmosferă proastă: Invitație la călătorie e o traducere excepțională, după cît mi-am dat seama comparînd-o cu textul franțuzesc (cît mă pricep) și cu traducerea lui Virgil Teodorescu singura, de altfel, pînă acum. Fata a mai publicat traduceri, din Desnos, în Cronica . Te rog, dacă poți, strecoară în revistă aceste două traduceri care merită prin ele însele onoare. Eu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
și de presa vremii: Mecena din Fântâna Blanduziei de Vasile Alecsandri, Miller din Intrigă și iubire de Fr. Schiller. A jucat apoi în Clotilda sau Crima și amorul, drame de Fr. Soulié și A. Bussauge și în Monk o comedie franțuzească, ambele lucrări traduse chiar de el. A fost deci și traducător, după cum a fost și ziarist, director al ziarului de orientare naționalliberară „Ecoul Moldovei” (1890-1909 și 1914-1918). Emanoil Manoliu a fost un istoric al teatrului: a scris o documentată istorie
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
am ales să scriu despre Corsarul, și nu despre Columna, pentru că Errol Flynn mă inspira mai mult decît Ilarion Ciobanu. Cu toate astea, trebuie să fi detectat ceva în aerul hollywoodian (și, într-o mai mică măsură, în aerul filmelor franțuzești), ceva mai greu, mai subtil, mai molipsitor decît oriunde în altă parte. Cum altfel să explic faptul că am amintiri atît de puternice despre filme ca Lumină de gaz, Rancho Notorious, Casablanca sau Jezebel, deși la vremea aceea am resimțit
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
a mai avut destulă bărbăție să-l încerce de la Errol Flynn încoace. E reconfortant să ți se amintească (mai ales dacă ești încă sub efectul lui ștefan cel Mare) că, în 1966, Romînia putea să se asocieze la depravarea asta franțuzească. Nu numai că s-a asociat (ca țară coproducătoare), dar a mai și punctat (mai ales prin căpitanul echipei sale, Florin Piersic), atît la proba de actorie (împotriva lui Marais și a lui Sidney Chaplin), cît și decisiv la proba
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Ne-am regrupat cu bătrânii care seara fuseseră la dans și deja perechile erau făcute și autocarul ne-a dus la muzeu - rapid și apoi la orașul olimpic. Aici ne-am desprins de grup preferând să căutam singuri, cu ghidul franțuzesc în mână, urmele primelor Olimpiade ale lumii. Aici s-a stat mai mult. Am trecut prin cele două temple, am descoperit locurile băilor, camerelor, stadionul și toate cele care la acea vreme îndepărtată, trebuiau să constituie confortul și chinul sportiv
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
În prima zi a săptămânii trecute (luni), contrar obiceiului de-a ne face de lucru prin casă, am mers la Sant Pere, unde am petrecut câteva ore cu Raul, pe care l-am găsit în camera lui. în jurul unui lichior franțuzesc, cu care am fost serviți, s-au discutat probleme profesionale. Am revenit la Sant Antonie în jurul prânzului, am mâncat, Liviu s-a apucat de lucru și eu, ca niciodată am urcat să mă odihnesc puțin. Spun ca niciodată, pentru că, în
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
fragmente din Acropole, din piramide, din Marele Zid Chinezesc, din Colosseumul român, precum și din catedrale și palate faimoase: turnul colonelului le Înglobeaz), le absoarbe și le transcende pe toate. Așadar, pârâiturile radioului cu reclame la rata Pekin și mânc)rurile franțuzești fondues, denumirile vinurilor, Împreun) cu știri despre dezastre și fapte revolt)toare peste tot In lume. Și aici, exact cum le-am l)sat, sunt c)rți, ziare și discuri, teancuri de scrisori, colete, reviste și manuscrise. Imposibil s) ții
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
o anumită literă În timp ce Îmi imaginez conturul ei. A lung din alfabetul fonetic englez (și la acest alfabet mă refer mai departe, cu excepția cazurilor când precizez că este un altul) Îmi evocă tenta lemnului ars de intemperii, În timp ce un a franțuzesc Îmi sugerează abanos lustruit. Acest grup negru mai include g tare (cauciuc vulcanizat) și r (o cârpă murdară de funingine care e sfâșiată). N, ca făina de ovăz, l, neputincios și prostănac, precum și oglinjoara de mână cu dos de fildeș
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
tare (cauciuc vulcanizat) și r (o cârpă murdară de funingine care e sfâșiată). N, ca făina de ovăz, l, neputincios și prostănac, precum și oglinjoara de mână cu dos de fildeș a lui o, fac parte din grupul alb. Mă derutează franțuzescul on, pe care-l văd ca suprafața tensionată, care dă pe afară, a alcoolului dintr-un păhărel. Trecând la grupul albastru, găsim x-ul ca de oțel, z ca un nor de furtună și k semănând cu merișorul. Întrucât există
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pe fundalul pestriț, producându-ți delicata bucurie a unei satisfacții abstracte și totuși tactile. Într-un timp, era pasionată după pocher, joc introdus În societatea petersburgheză prin intermediul cercurilor diplomatice, și de aceea unele combinații au pătruns cu frumoasele lor denumiri franțuzești - brelan, pentru „trei cărți de același fel“, couleur, pentru toate cărțile de aceeași culoare și așa mai departe. Jocul cel mai popular pe atunci era pocherul cu cacealma la care jokerul Înlocuia orice carte și care era acompaniat de clinchetul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
modă („Ils se regardent tous deux, en se mangeant des yeux...“ „Elle est morte en fevrier, pauvre Colinette!...“ „Le soleil rayonnait encore, j’ai voulu revoir les grands bois...“ și multe altele). Compunea și el muzică duioasă, sentimentală și versuri franțuzești care În mod ciudat puteau fi scandate ca niște iambi englezești sau rusești, fiind marcate de un dispreț princiar față de plăcerea e-urilor mute. Se pricepea grozav la pocher. Întrucât se bâlbâia și pronunța cu dificultate labialele, a schimbat numele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
țărmul mării), sclipind În praful roșiatic al aleii. Amintirea acelei amintiri este cu șaizeci de ani mai veche decât cea de-a doua, dar mult mai puțin obișnuită. Odată, prin 1908 sau 1909, unchiul Ruka era absorbit de niște cărți franțuzești pentru copii peste care dăduse În casa noastră; oftând fericit, găsi un pasaj care-i plăcuse În copilărie și care Începea așa: „Sophie n’est pas jolie...“ și mulți ani mai târziu, am oftat exact ca el, când am redescoperit
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fi scârbit prea mult toată treaba asta, dacă profesorii mei nu s-ar fi străduit atât să-mi mântuiască sufletul. Mă acuzau că nu mă adaptez mediului Înconjurător; că „bravez“ (Îndeosebi presărând tezele mele de rusă cu termeni englezești și franțuzești, care Îmi veneau spontan În minte); că mă bat cu pumnii strânși, În loc să folosesc lovitura cu partea interioară a pumnului, ca o pălmuială, adoptată de bătăușii ruși. Dirigintele care nu prea se pricepea la jocuri, deși agrea virtuțile lor asociative
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cititori să considere expatrierea sa drept Încă una din nenorocirile aduse de Revoluția din 1917. Numai În România opera lui Nabokov n-a putut să pătrundă În cei cincizeci de ani de comunism (deși elita intelectuală o cunoștea din traduceri franțuzești și din auzite). O jumătate de secol fără Nabokov - iată o situație rușinoasă și regretabilă. ALEX. ȘTEFĂNESCU . Drumul Spânzuratului (În fr. În orig.). Menționăm că notele din subsol aparțin versiunii românești (n. r.). . Formă. (În fr. În orig.). . Jos armele! (În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lui Anouilh, lui Queneau, lui Paulhan, urmați de Serge Doubrovsky, P.A. Touchard, Jacques Lemarchand, chiar și Elsa Triolet, s-a înțeles că Ionescu aducea în dramaturgia franceză o primenire salutară. „Anti-teatrul” ionescian reprezenta implicit, uneori explicit, o agresiune contra stilului franțuzesc al comediei, briliantă, grațioasă, ambiguă, care, de la Marivaux sau Beaumarchais a mers subțiindu se, până la un Alfred Capus, astăzi uitat, și apoi la, de pildă, Denys Amiel, Alfred Savoir, Jean Sarment, Sacha Guitry, ca să nu pomenim mai mulți, filiație în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
lipsit nici necazurile. Directorul școlii de centru, Avram Popovici, considerând instalarea paratului ca o jicnire adusă nepoutinței lui de a face ceva , scrie Legiunii de jandarmi că așa și pe dincolo, învățătorul Brumă pune sătenii să asculte posturi rusești, bulgărești, franțuzești ceea ce, nu-i așa, contravine și bla, bla, zeamă de cucută. Ancheta plutonierului Dumitrescu, șeful de post, a liniștit lucrurile și totul decurgea normal. Ascultam împreună cu cei care veneau duminica la noi, la fereastră, ascultam și muzică românească dar și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
cu talpa din plută ortopedică, foarte înalte, mă făceau să par mai înaltă. Părul ușor coafat cădea puțin ondulat pe umeri. Ochelarii de soare îi țineam pe creștet, etalând superioritate și siguranță de sine. La toate acestea se adăuga parfumul franțuzesc pe care îl foloseam doar cu anumite ocazii și la care, în acea zi, nu făcusem economie. Toate acestea făceau ca prezența mea să nu treacă neobservată. Secretara de județ a sesizat imediat privirile bărbaților care mă studiau, dar în
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]