1,984 matches
-
era deja. Aha! a exclamat ea arătând cu mâna un punct în josul străzii. Iat-o și pe Țopăilă! Toate trei și-au sucit gâturile ca să se uite la Susan, care înainta chinuită pe trotuar, înspre masa lor, poziționată în dreptul ferestrelor franțuzești deschise, ale cafenelei. Susan se deplasa lent, dar cu hotărâre, sprijinindu-se, cu mâna stângă, pe un baston. Piciorul stâng era încă în ghips. Piciorul drept era încălțat cu o sandală roz, în vreme ce stângul era învelit într-un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
timp decât de obicei și m-am gândit să-l folosesc într-un scop nobil. Am înțeles. James a oftat și s-a lăsat să cadă pe scaunul lui din capul mesei. Julia a umplut două pahare cu un Chardonnay franțuzesc răcit și-a așezat în mijloc un platou cu șuncă Parma și alte salamuri asortate. —Deci? Ai avut o zi bună? l-a întrebat ea veselă. —Așa și-așa, a răspuns bărbatul ridicând din umeri. Dar tu? — Am rezolvat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
punem la loc. (Să fie o coincidență că cheltuim mult mai mult decât au cheltuit părinții noștri pe redecorarea și amenajarea caselor noastre, case În care petrecem din ce În ce mai puțin timp pentru că suntem plecați să câștigăm bani ca să plătim pentru robinete franțuzești de crom și podele din stejar În dungi? E ca și cum casa ar fi devenit un fel de decor pentru o piesă În care sperăm să jucăm Într-o zi rolul principal.) Sus, Îl găsesc pe Ben lovind barele pătuțului. Zâmbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Un experiment eșuat“, după cum spune Simon, care ar fi șocat să afle că eu am uitat unde se află British Museum. Trecem apoi la faza de stagnare În care se află cinematografia contemporană. Kirsty și Simon au văzut un film franțuzesc despre două fete care lucrează Într-o fabrică și au fost foarte marcați de el. Rich mărturisește că l-a văzut și el. Când a avut timp să-l vadă? —Kate a lucrat Într-o fabrică, nu-i așa, dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
văzut - o clipă numai Și am simțit amarul omenirei... Ce-am folosit că-l știu și eu acuma? {EminescuOpIV 242} TU CEI O CURTENIRE... Tu cei o curtenire În glumă - și dorești Să-ți spun a mea iubire În versuri franțuzești. Dar eu sunt melancolic Și nu știu să răspund. Nu pot să-mbrac în glume O taină ce ascund. Tu râzi și-ți razemi capul De umăru-mi încet Și-n ochii mei îmi cauți, Vicleano, așa cochet. Tu vezi că
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
reci. {EminescuOpIV 291} Te-apropii, mă-ntrebi dulce: cum nu te curtenesc? O vorbă-ai vrea în fine s-auzi cum o rostesc... De-un ceas tu caști în fața-mi - acuma-nsă dorești Drept preț, să-ți spun amoru-mi în-versuri franțuzești, Idee! Și de brațu-mi atârni dulcele-ți braț. Întorc spre tine capul, privesc fără de saț, Cu gura de-al tău umăr încet și trist șoptesc: Ești prea frumoasă, Doamnă, și prea mult te iubesc! {EminescuOpIV 292} CU GÎNDIRI ȘI CU
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
atenție Într-o cană din sticlă cu capac și cufundată până-n buză În căldarea cu apă rece, că jupânesele și Întinseseră În ogradă masa cu trei picioare, rotundă, mare și veche, cu bunătate de bucate frumos orânduite deși fără mofturi franțuzești, iar fața de masă lipsea cu desăvârșire. Mesenii flămânzi, În mare parte, s-au Înghesuit puțin și s-au așezat la masă pe scăunele cu trei picioare, spre surprinderea lui Va, obișnuit cu scaune Înalte („boerești” cum ar zice bunica
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mișcare comună și-au apropiat buzele, ea l-a sărutat pe gură, apăsat și foarte lent și când Valerică a simțit limba mică și roză, voluntar sau involuntar, a răspuns așa cum Îl Învățase Marinița, acțiunea finalizându-se cu un sărut franțuzesc executat după toate normele! Ildiko fără a mai avea nevoie să apese pe butoanele care Îi aprindeau ochii, cu nările fremătânde, cu gura deschisă imperceptibil, se ridică și spuse: Merg În pat la mine, dar s-a făcut iar frig
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
high-class din Londra, respectiv Paris.##). Toată lumea din oraș părea a fi În priză și avea un aer Încrezător. Clienții se Înghesuiau În librării și În magazinele de muzică sau cercetau cu atenție stativele cu ziare străine din fața magazinelor de tutun franțuzesc. O adolescentă Într-un sumar costum de baie alb traversa strada pe la stop, ducînd Într-o mînă o cutie de vioară și În cealaltă un hamburger. Am decis că Estrella de Mar prezenta mult mai multe atracții decît presupusesem atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ca să fie În stare să acționeze hotărîtor. La nouă și jumătate, Paula Încă nu sosise și am presupus că avusese vreo urgență la clinică. Am mîncat de unul singur, trăgînd de bouillabaisse(##notă Supă de pește și crustacee, specifică bucătăriei franțuzești.##) cît am putut de mult fără să stîrnesc curiozitatea surorilor Keswick. Era ora unsprezece cînd am plecat de la restaurant, iar cluburile de noapte Înșirate de-a lungul cheiului tocmai Își Începeau programul, umplînd tot portul cu muzica lui bubuitoare. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
picioare la intrarea În galerii și librării. Veșnic cu zîmbetul pe buze, cu o expresie sinceră de adolescent prietenos, părea că se cunoștea de cînd lumea cu toți cei pe care-i Întîlnea. Negustorii Îi ofereau pastis(##notă - Lichior aperitiv franțuzesc din anason; numele Înseamnă „amestecat“ În dialectul provensal, deoarece lichirul acesta, foarte tare, se bea diluat cu apă, rezultînd un lichid tulbure.##), asistentele În vînzări erau fericite să poată flirta cu el, oamenii se ridicau de la mesele lor de cafenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dandelion, numele englezesc al unei plante banale, păpădia (sunând, pentru francezi, de-a dreptul crunt, ca un „dinte de leu” - dent de lion). Ori de la o monedă de argint, bătută sub Henric al VII-lea, dandiprat. Sau, supremă fantezie, din franțuzescul dandin, sugerând un mers legănat și nu de puține ori cam tâmp. Ce legătură să fie Între toate acestea și dandysm nu am ști să spunem. Și totuși, fără să se Încurce În etimologii plăsmuite, cuvântul face o carieră fulminantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Și nici măcar pentru că, În paralel cu Macaroni-i și Corintienii englezi, În saloanele pariziene răsar Muscadinii sau Incredibilii. Ci mai ales pentru că bunul gust, rafinamentul, șicul, cu alte cuvinte un anume stil plin de distincție și farmec, nu pot fi decât franțuzești. Charles al II-lea, sub a cărui domnie dandysmul (fără a se numi Încă astfel) Își descoperă rădăcinile, „băuse din cupele de șampanie ale Franței o licoare asemeni unui lotus adormitor, care te făcea să uiți”. Cel care scrie fraza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cu un nume preluat multă vreme și de francezi, the Fashionables, Eleganții, bărbații aflați mereu În prima linie a modei. Pentru unii - simpli filfizoni 1, cu creierul cât nuca; pentru alții - canon al rafinamentului și subtilității. Și, preluând un cuvânt franțuzesc, the Beaux, Frumoșii. Mai radicali Însă decât Eleganții, Împingând excentricitatea În ridicol, sunt the Fops: un alt fel de a le da malițios un nume viitorilor dandy, biete „animale de stofă”, sărmani filfizoni. Între ei, mult prea fardatul Sir Skeffington
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
alte țări”1. Uimiți de vastele cunoștințe botanice ale prozatoarei, dar și de feminismul ei manifest, să mai traducem un paragraf din aceeași schiță de radiografie a specificului englez: „Oricât de mult s-ar strădui să semene instituției noastre, cluburile franțuzești sau rusești vor semăna mereu cu o gogoașă de ristic ce, În loc să crească pe un stejar, ar apărea pe un ulm sau arin. Căci numai națiunea engleză e În stare de atâta necuviință Încât să excludă femeile din societate sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de luptă (pentru ca prețioasele haine să nu fie udate), lasă bouche bée armata imperială a Franței, sufocată de uniformele pompoase și greoaie. Dacă ne mai amintim că un regiment englez făcut prizonier la Verdun recreează, Începând din 1803, pe sol franțuzesc, un Întreg stil de viață, simțindu-se În scurtă vreme ca acasă, dacă Îi pomenim pe fanaticii francezi ai byronismului, În ce are acesta comun cu stilul dandy, dacă urmărim felul În care se țese legenda lui Brummell, exilat definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Frenezie a unei vieți boeme, trăită prin toți porii, tulburând liniștea străzilor Vaugirard sau Rocherouart, idealism byronian, vis al Republicii Literelor. Tuturor acestora li s-a spus les Frénétiques. Nu atât o școală, cât o tendință În sânul aceluiași romantism franțuzesc. Un byronism supralicitat, un hiper-romantism. O dorință nestrămutată de a fi altfel, unici, refuzând o societate care, la rândul ei, Îi refuză. Au fost numiți „dandy În zdrențe”, o contradicție În termeni, câtă vreme una dintre marile mize ale dandy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Jean Cocteau, copilul genial și precoce al avangardei franceze, Îndrăgostit neconsolat de strălucitorul Raymond Radiguet, cel dispărut atât de devreme. Sau ofițerii englezi Francis Hall, William Jesse și R. Gronow, Îmbătați la Începutul veacului al XIX-lea de farmecul saloanelor franțuzești, ținându-și jurnale ori simple carnete cu Însemnări despre ce va să Însemne stilul dandy; Thomas-Henry Lister, autorul de romane fashionable, Între care, inspirat de Brummell, cunoscutul Granby; Paul Gaschon de Molènes, ofițer de carieră și prozator minor, citat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și Încheiați cu nasturi la gleznă, pălăriile de castor nu sunt Înalte, iar Întreaga siluetă degajă sveltețe. În redingotele cu talia sus corpurile stau cambrate, ca ale unor cai de rasă. Pentru amatorii de precizie, să mai spunem că numele franțuzesc al redingotei vine din engleză și că ascunde două cuvinte (riding și coat): așadar, un veșmânt pentru mersul călare. Spre finele veacului al XVIII-lea, când apare ca piesă de vestimentație, bărbații o folosesc mai mult pentru călătorii, ca În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și discipolii Își Întrecură În curând vechii maeștri și (așa cum a spus-o un scriitor cu o picantă precizie 1) buna lor voie de a fi corupți fu atât de bună, Încât Rochesterii și Shaftsbury-i depășiră cu un secol moravurile franțuzești ale vremii lor și săriră drept În Regență”. Nu se vorbește nici despre Buckingham, nici despre Hamilton, nici chiar despre Carol al II-lea Însuși, nici despre toți cei pentru care amintirile exilului au fost mai puternice decât impresiile trăite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Încearcă să tranșeze chestiunea printr-o afirmație abruptă: „Pentru Wilde, estetismul n-a fost o credință, ci o problemă” (Ellmann, 1987, p. 310). Ar fi bine ca lucrurile să fi stat atât de simplu. Dacă definim estetismul În linia canonului franțuzesc, văzând În el doar ramificațiile impetuoase ale dogmei, liniile geometrice ale ideologiei, evident că Wilde nu aderă, n-are cum să adere complet la estetism. Nimic mai străin acestei firi ironice decât Înregimentarea În ceea ce s-a numit „estetismul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
urma să mă susțină în fața ofițerilor care investigau cazul. Chiar aveam nevoie de așa ceva. Am mai descoperit ceva. Ceva grav. —O galetă? îl întrebai eu, pasându-i farfuriile. Ha-ha, double entendre 1. —Nu știu de ce te încăpățânezi să folosești replici franțuzești, că ai un accent groaznic, izbucni Hawkins în timp ce eu îmi ronțăiam galeta. Oricum, am venit să-ți zic că eu și cu Daphne ne gândim să ne logodim. Era și timpul să vă așezați și voi la casa voastră. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Când am trecut pe lângă ea, tocmai luase o altă înghițitură de vin și-și ștergea buzele. Impecabil. Ben îi dădea cu putere înainte. Sally îl localizase deja pe Hugo, care îl urma către un colț liniștit al camerei, spre fereastra franțuzească prin care se ajungea în grădină. S-au întors cu spatele, aparent pentru a admira cerul înstelat, iar schimbul de bani și de droguri s-a petrecut atât de discret încât, dacă n-aș fi avut idee despre ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Hugo. Când l-apucă, bagă tare până dă în extrema cealaltă. Totuși nu sare prea tare calul, zisei eu, lejer. N-are intenții rele. Hugo îmi aruncă privire rapidă. —Tu chiar crezi asta, nu? E, lasă. Mă conducea spre fereastra franțuzească. Dincolo de ea, era o mică terasă, cu o balustradă din fier forjat, iar la capătul opus se afla o scară care ducea în grădină. Luminile de afară nu erau prinse. Nu-mi dădeam seama dacă asta era o scăpare sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
promis că va suna mai târziu. Se vor întâlni, i-a spus Guttman. Îi va da toate detaliile și vor pune împreună la punct o strategie. Câteva ore mai târziu, Kishon lua masa la unul din restaurantele lor preferate, localul franțuzesc Ibn Gvirol, și aștepta să apară Guttman, când îl sunară cei de la departamentul de știri. Guttman murise. Fusese împușcat la miting. A lăsat totul baltă și s-a dus la birou, unde a scris un articol în care îl jupuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]