1,800 matches
-
de a nu-și fi împlinit destinul. Apoi la 4, Chirana și adevăratul Curti, cu o nouă neghiobie, propunând să închiriez o cameră lui Gheorghe Rednic!!! M’am reținut, dar aș fi avut o poftă nebună să las palmele să freamăte boierește! Îmi propunea să-mi devie în locul tău un copil sufletesc, să rămână în casă în lipsa mea, să meargă la Mang[alia] după provizii, să-mi facă piața aici. Nu, zău!! O întrevedere oțioasă și imbecilă cu parteneri șerbi. Rezultatul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
foarte deșteaptă, dulcea mea fată dragă; scrisorile și cărțile poștale de la tine sunt o sărbătoare intelectuală, sentimentală, afectivă, reconfortantă etc. Mi-a plăcut foarte mult felul în care îți descrii evoluția spre esențial și spre simplitate, dar am avut un freamăt, mai bine zis o strângere de inimă. Câte greșeli de franceză trebuie să-mi găsești! Dar e o adevărată minune că mai știu chiar și atâta cât am mai putut păstra - era să scriu „salva“. Aici nu se mai vorbește
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mai bine decât de Crăciun. Prin ușa deschisă de la intrare se văd invitații trecând pe pietrișul acoperit de zăpadă, în costume de zi și pălării elegante. În depărtare, clopotele de la biserică încep să bată și e o atmosferă plină de freamăt și nerăbdare. Și unde e mireasa noastră? spune tati. Aici sunt, se aude glasul lui Suze. Ridicăm privirile cu toții - și iat-o, plutind pe scări, și ținând strâns la piept un buchet fabulos de trandafiri și iederă. — Vai, Suzie, zice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Rămânem într-un întuneric dens, cu excepția colțului lui Eric, iluminat modest de flacăra firavă a lumânării. Toată lumea începe să fumeze și Eric ne oferă câte un mapacho mie și lui Udita. Acceptăm și rămânem câteva minute fumând în liniște, ascultând freamătul pădurii și cântecul greierilor. Simt cum Udita a intrat deja în stare de meditație iar ceilalți se destind progresiv. Eric ne cheamă lângă el pe rând. Merg, spune ceva pe o limbă necunoscută (Quechua, bănuiesc), îmi pune niște Agua florida
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ea, că e acolo într-un scop mai înalt acela de a aduce cu un pas mai aproape de împlinire toate aspirațiile și calitățile poporului (adică o grămadă de calități și de aspirații) , inima ei de femeie nu-și poate stăpîni freamătul gingaș ce o cuprinde de cîte ori îl vede (ții minte noaptea aceea... ?). Deci încearcă să-l oprească, dar în cele din urmă îl lasă să-și urmeze drumul și se mulțumește cu privilegiul, refuzat din principiu celor mai multe boieroaice, de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
alte comunități. CAPITOLUL 28 ,,Rusaliile la Buzău” (Articol în Curierul Adventist iulie 2008) „Buzău, 7 iunie 2008 - 24 de persoane intră în bazinul de botez al comunității Filadelfia. Corul comunității cântă, ambalajele buchetelor de flori sclipesc în toată sala, în timp ce freamătul celor peste 400 de participanți completează aerul sărbătoresc, iar blitz-urile aparatelor de fotografiat subliniază nuanța de unicat a evenimentului. Este sfârșitul unui drum și începutul altuia! “Vino acasă, Tatăl tău te cheamă!” Da, sfârșitul unui drum început în toamna
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
de iarbă, se înălța ca un abur, ca o răsuflare a pământului spre cer, ca o chemare a nevăzutului, menite să ceară iertarea păcatelor nopții. Pe întreaga întindere a pământului, din poieni, ogoare, pășuni, păduri se auzea, se simțea un freamăt de chemare la viață, la frumos, la reînvierea naturii așa cum a zidit-o Creatorul pentru înfrumusețarea vieții pământești. * într-o poieniță aflată la poalele dealurilor îngemănate vecine cu cea de a treia coamă de deal, pe care se afla via
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
s-o spele și s-o fasoneze, apoi plecară la treburile lor. Marița îl luă la întrebări pe Ghiță, bărbatusău, dacă a muls vaca și dacă a isprăvit celelalte treburi, „că iaca-i noapte și eu sunt ruptă de oboseală”. Freamătul serii de vară se potoli, sătenii terminaseră treburile pe afară și fiecare se trage în casă să se pregătească de noapte. Marița îl sfădea în continuare pe Ghiță care nu terminase de săpat în grădină legumele și zarzavaturile și la
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cu atâta căldură despre viața ei În Rusia, de parcă ar fi fost patria ei pierdută. Și Într-adevăr, am descoperit În apropierea casei ei o Întreagă colonie de bătrâne guvernante elvețiene asemenea ei. Grupate În același loc, cuprinse permanent de freamătul unei competiții de amintiri, alcătuiau o mică insulă Într-un mediu care le devenise străin. Prietena de suflet a Mademoisellei era acum mumificata Mlle Golay, fosta guvernantă a mamei, Încă pedantă și pesimistă la cei optzeci și cinci de ani
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și un Întreg torent de sunete prinde viață: glasuri ce vorbesc deodată, o nucă spartă, țăcănitul unui spărgător de nuci, dat apoi mai departe cu nonșalanță, treizeci de inimi omenești ce o Înăbușesc pe a mea cu bătăile lor regulate; freamătul și gemetele a o mie de copaci, armonia locală a gureșelor păsări de vară și, peste râu, dincolo de copacii ritmici, vacarmul haotic și entuziast produs de tinerii satului care se scaldă, ca un fundal sonor de aplauze furtunoase. Capitolul 9
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cerul rostogolindu-se în hău, departe... mai departe... O lumânare ce pâlpâie aruncă lumini și umbre pe pereții chiliei, pe trupul unui Christ pironit pe cruce, pe spinarea încovoiată a unui bătrân călugăr îngenuncheat la picioarele Lui. Mugetul furtunii, ploaia, freamătul pădurii bătută de vânt și trosnetul focului din vatră ... Un ciocănit în poartă. Bătrânul cufundat în rugă nu clintește... Nu clintește nici la a doua bătaie, nici la scrâșnetul ruginit al balamalelor. Așteaptă, sunt în rugăciune, șoptește bătrânul fără să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lui Vodă? întrebă bătrânul cu mirare. Străinul tace. Își scoate spada, o pune pe masă lângă o carte mare, groasă, cu coperte roase, ferecate. Îl scutură un fior, dinții îi clănțăne mărunt-mărunt. Se sprijină de speteaza unui scaun. Șuierul vântului, freamătul pădurii, tună... Ești bolnav, sângerat... îl căinează bătrânul cu blândețe și îl ia de mână, grijuliu, așezându-l pe laviță, lângă vatră. Te doftoricesc eu! Oamenii mă cercetează nu numai pentru suflet... Zic ei că-s mai dihai vraci decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
undeva departe... Își îngroapă fața în palme și cu glas înăbușit, sugrumat, bolborosește: "Și atât de mulți au pierit, cât au 'nălbit poiana cu trupurile lor"... Daniil, copleșit, îngână ceva, bolborosește... Trece un timp în care nu se aude decât freamătul pădurii și ploaia... Apoi, Ștefan se scutură, se smulge gândurilor, privește în jur: Bisericuța aiasta ai cioplit-o singur? Ce bisericuță?! Aiasta-i bisericuță?! se aprinde bătrânul. Fără catapeteasmă! Fără altar! Mă rog la Dumnezeu să-mi țină zilele s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Mulțumită lui G. Călinescu s-a putut vedea că, în pofida părerii lui Ibrăileanu, chiar și acolo unde „nu a pus toată arta sa”, Eminescu era el însuși, nu mai puțin „adevărat” decât unde și-o pusese. O prospețime aurorală, un freamăt prevestitor emană din acest flux primordial al postumelor, în care jetul spontan al inspirației se exprimă imediat, fără contur, în versuri prea adesea șchioape și lexic siluit, fără a se opri pentru o mai corectă formulare, ceea ce i-ar fi
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
el este plantat pentru că „se prinde” foarte ușor, rezistă la secetă, crește repede, iar lemnul său chiar și „verde” arde bine și focul cu lemn de salcâm dă multă căldură. Florile de salcâm alb-gălbui, par un roi de albine în freamăt ușor, frumoase, și au un miros plăcut, iar înseși albinele culeg de pe florile sale parfumate, materialul din care fac o foarte căutată miere. Oficial, satul în care m-am născut se numește BOARCA, dar locuitorii satelor vecine îi zic „CIUPERCARI
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Îmi tremura inima de emoție la gândul că voi avea ocazia s-o salut, dar cu vreo 30 de metri înainte de a ne întâlni, ea a trecut pe celălalt trotuar și n-am mai văzut-o. Astăzi, inima mea e freamăt de frunze vestejite, uscate, e tristețe, nostalgie. Parcă nu mai sunt eu. Nu-mi pot stăpâni gândurile. Socoteam un timp că instinctul mă determină să îndrept toate gândurile spre Marta, dar acum instinctul îmi este complet mortificat; de ce totuși gândurile
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
astăzi! Ne bucurăm să mai putem menționa că Maria, la cei 82 de ani ai săi, ar veni oricând de la Buzău, pentru a răspunde prezent la apel, printre puținii membri fondatori rămași în viață și care simt încă emoția și freamătul anilor tinereții! INEGALABILA ROSINA - JANA PARVULESCU Când încerc să-mi amintesc de cei lângă care am pășit pe scena ieșeană la înființarea ei în1956 gândurile se năpustesc și mereu îmi este greu să adun ceva care este mai important pentru
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
deasupra ușii închise, era un geam prăfuit. Am improvizat o scară și ne-am cățărat, pe rând, să-l surprindem prin geam. S-a făcut un rând; scara fiind foarte îngustă, ne urcam pe furiș câte unul. Se auzea bine freamătul sălii, simțeam că îl vom pierde, că vom rămâne pe dinafară. Panaitescu și cu mine ne-am sprijinit unul de altul, am ajuns pe ultima scară și l-am văzut, un om frumos, elegant, preocupat, străbătea încăperea dintr-un colț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
un peisaj întunecat de ceață, ca un însemn, o realizare tehnică virtuoasă, se citește și cu sufletul de acasă; un deal, domol, străbătut de o cărare, mai mult ghicită decât văzută, te cheamă acolo, tot acasă. Copaci triști, osteniți de freamăt. Ochi patetici sub cușma de astrahan; fețe de bătrână, care, ascunse sub broboadă, par a-ți aminti de un anume semn, de care te cercetează, dacă îl mai știi. Tăcutele portrete ale pământului lui Potârniche sunt tăcutele povești pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
escapist al călătoriei pe mare, cu o corabie veche, într-o vreme a închiderii ideologice extreme, a dus la transformarea unui epos tineresc într-un mit al aventurii, prin definiție. Straturile lui de lectură reflectă atât defulările autorului, cât și freamătul unor întâmplări extraordinare, care au ținut cu sufletul la gură cititori incapabili să-și părăsească țara altfel decât prin imaginație. La acestea s-ar putea adăuga discretele tonuri dizidente, date de un erou autohton, get-beget, dar format în spirit apusean
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
prin adâncul verde, Rațele țipă undeva în ceruri nevăzute... Adrian Maniu a refăcut, cu o tehnică mai pronunțat picturală și cu luciri de icoană, tabloul vesperal din Zburătorul lui Eliade: Sătulă e cireada toată. A-ngenuncheat lângă fântână, Boi mari, în freamătul de iarbă, clipesc din ochii fumurii, Izbind cu cozile în muște. Tălăncile domol se-ngînă, Cât graurii, scântei de soare, s-au fugărit pe bălării. Fântâna cumpăna destinde ca o lăcustă. Ziua moare... Un taur se ridică negru, în seara galbenă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
America amintesc literatura lui André Gide. Mihail Celarianu e și poet remarcabil, la modul prelung elegiac al lui Shelley, în care cântă uimirea în fața universului, a pădurilor bunăoară: Pădurile, pădurile-nnegrite Cu duhuri la tot pasul de-ntuneric, Ce murmură cu freamăt negrăit, Eu știu, în șoapta lor nemuritoare Ce taină uriașă-a-ncremenit. Într-alte poezii mai recente face elogiul florilor, mallarmeizînd în linia Macedonski-Anghel. ANTON HOLBAN Anton Holban era și el în căutare de "experiențe tragice", preocupat de a nu "trișa". Problema
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
forma unui plan de idei. Vei folosi, desigur, tasta ENTER. „A fost un om deosebit. Îi scânteiau privirile și era și el mișcat când ne spunea despre mărirea strămoșilor. Pe sub tavanul scund al casei treceau eroii altor vremuri. Auzeam parcă freamătul luptelor și, acasă, îi visăm o noapte întreaga. Ne-am strâns toți băieții și am luat o hotărâre mare, să ne ducem și noi cu Domnu peste Siret. Dar Domnu nu s-a dus nicăieri...” 3) Alcătuiește un scurt text
ABC-ul lucrului in Microsoft Word by Aurora Adam () [Corola-publishinghouse/Science/84036_a_85361]
-
el este plantat pentru că „se prinde” foarte ușor, rezistă la secetă, crește repede, iar lemnul său chiar și „verde” arde bine și focul cu lemn de salcâm dă multă căldură. Florile de salcâm alb-gălbui, par un roi de albine în freamăt ușor, frumoase, și au un miros plăcut, iar înseși albinele culeg de pe florile sale parfumate, materialul din care fac o foarte căutată miere. Oficial, satul în care m-am născut se numește BOARCA, dar locuitorii satelor vecine îi zic „CIUPERCARI
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
îmi tremura inima de emoție la gândul că voi avea ocazia s-o salut, dar cu vreo 30 de metri înainte de a ne întâlni, ea a trecut pe celălalt trotuar și n-am mai văzut-o. Astăzi, inima mea e freamăt de frunze vestejite, uscate, e tristețe, nostalgie. Parcă nu mai sunt eu. Nu-mi pot stăpâni gândurile. Socoteam un timp că instinctul mă determină să îndrept toate gândurile spre Marta, dar acum instinctul îmi este complet mortificat; de ce totuși gândurile
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]