25,640 matches
-
trebuia om să-i abată vânatul în bătaia țevii. De la misiunea asta s-a ales Petruță cu un reumatism care l-a chinuit toată viața. După terminarea celui de al Doilea Război Mondial, ba chiar de la izbucnirea lui, boierii au fugit din țară și au rămas conacele pustii, că și slugile s-au împrăștiat. Așa a ajuns Cociocoaia să se mărite cu Sofronie de la Roșcoaia. Între timp Petruță a crescut doi boi de mai mare dragul, pe care i-a luat
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
strâns-o de gât pentru a o speria. Dar Niță nu a știut cât de scump îl va costa gâtuitul babei. Până atunci fetele roiau în jurul lui Niță, precum albinele la stup. Dar, după acest incident, fetele au început să fugă de el ca de un lup. După revoluție, fata lui Petruță și-a ridicat casă pe terenul C.A.P. Au venit autoritățile, dar Cociocoaia și-a făcut prezența imediat și a început să rupă niște paie putrede în văzul celor
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
mult pe Chiorul, că era cuminte, dar tuberculoza pulmonară l-a răpus. Zavastia s-a dat în dragoste cu Alecu, zis Pitic, că avea o înălțime de vreun metru și 35 cm. Zavastia trăgea plapuma de pe Chioru lui Oacheș și fugea cu ea în timpul nopții și se întâlnea cu Alecu de „se dădeau în bărci” până în ziuă. Când începeau zorile să mijească Zavastia se întorcea cu plapumă cu tot la Chioru ei. S-a mai lăsat și cu flocăieli între Zavastia
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
roșii”. Ciuma roșie pedepsea aspru vrăjitoria, nu pedepsea ca Inchiziția, cu arderea pe rug, dar pedepsea cu ani mulți de temniță grea și cei care mai scăpau multe zile nu mai aveau. Datorită practicilor magice ale mamei lui, Pleșu a fugit din tranșeele celui de al Doilea Război Mondial, scăpând fără nici o zgârietură și ajungând acasă la mama lui. După câteva luni de zile mama lui Pleșu a primit înștiințarea că Paraschița Dumitru este dat dispărut, dar Pleșu sta ascuns în
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
parcă-l văd cum mă amenință și cum îmi cere să-i dau limba înapoi și tare mă mai îngrozește, părinte, că-i tot numai sânge și urlă, părinte, urlă de-mi îngheață sângele în vene când îl aud. Aș fugi, părinte, dar nu pot, m-aș ascunde, dar unde, părinte, că-i peste tot un iad, părinte, numai jale și durere, părinte ... Apoi, părinte, l-au adus în sat și l-au înmormântat fără popă și am fost și eu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
De ce nu-mi dai împărtășanie? Ai mărturisit că nu poți posti și că nu obișnuiești să te rogi la Dumnezeu. Atunci cum vrei să-ți dau eu Sfânta Împărtășanie? Nu pot, fiule, nu pot, că-i păcat mare, mare păcat. Fugi de aici, pleacă de la casa mea, păcătosule. Rămâi cu bine, fiule, și încearcă să te rogi la Domnul. Oamenii ce se aflau în casă au auzit tot ce a spus muribundul și toate rudele lui s-au îndepărtat de el
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
zile în acea iarnă, că tata socru atât a mai trăit. Primăvara, vremuri grele, Petrache a fost luat la oaste, că era război. Și a stat Petrache cât a stat pe front, până când i s-a ivit ocazia să poată fugi și ... pe aci ți-i drumul, că-i era dor de nevastă. Și, după multe peripeții, a ajuns la frumoasa lui nevastă. După ce s-a sfârșit războiul a trebuit să-și facă și el casă și unde putea să-și
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
se temea să nu calce pe urmele tatălui său. Avea acasă și două surori gemene de câte șase ani fiecare, ce se Întreceau parcă În a face răutați. Se lăudau În gura mare că după ce vor mai crește puțin, vor fugi ele de acasă să scape de sărăcie și de mizerie. Ce era În mintea lor nu avea de unde să știe dar, mama le privea cu luare aminte și Încerca să le antreneze și pe ele să facă puțină ordine și
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
le pedepsise să stea o jumătate de zi Închise În magazie și să facă ordine acolo, să fie și ele de folos cu ceva. Nu au făcut mai nimic, ba mai rău au Început să urzească un plan, cum să fugă ele de acasă să scape de pedeapsă și de sărăcie. Munca cinstită nu intra deloc În vederile lor. Aveau alte prostii În minte. Au auzit ele cum se descurca una din fetele vecinilor, ce de bani câștiga numai că se
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
alb de la barieră. Încerca să-i atragă atenția fetei că el Își ținuse promisiunea. Hei ! Scufița Roșie ! Unde alergi așa? Silviu Bărbulescu se apropiase de Andreea și de mama acesteia, salutând stângaci și spunând: Silviu mă cheamă. Ce repede ai fugit de la barieră... Trenul...nu eu adăugase Andreea, făcând la rândul ei prezentările. Din mașină Își făcuse apariția și tatăl lui Silviu, puțin cam fără chef, dar de vreme ce tot șia stricat somnul, Întinsese mâna către mama Andreei și se recomandă singur
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
înfipți adânc în pământ? Ce și cui să-i reproșez netrăirea? Mai ales că am aflat că e un mare păcat să te-nchizi în tine, să te retragi ca melcul înșelat,cândva, prea de vreme de soarele înghețat. Am fugit, de multe ori, de spaima pedepsei; așa am rămas mulți rătăcitori, când nu mai folosim la nimic. Ce cumpănă mare pentru duhovnic! ce să ne mai spună? Crede și nu cerceta. Vocile Eram într-o mică sau mare bântuire? Vocile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
încerca să adune cioburile de pe jos, Lucy ieși în goană din cabinet. Ochii îi erau plini de lacrimi și abia vedea pe unde merge. În fugă ei se izbi de o asistentă care ducea o tavă plină cu eprubete. Zdrang! Fugă la lift! Dar acolo trebuia să aștepte, așa că începu să coboare scările în fugă, câte două deodată. Neatenta, sări drept în brațele unui doctor care urcă pe jos un etaj. Își ceru scuze din mers și ajunse la parter. Ce
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3081]
-
să stau puțin comod. Și Lucy se instala în mașină, cotrobăi prin torpedo, se uită la CD-uri. − Ce cauți în mașina mea? se auzi deodată, si un doctor mare cât ușa se repezi la portiera. Lucy abia reuși să fugă. − Sper că mama a terminat. Mă duc la mașină. Dar mașină nu mai era acolo. Bărbie și Shelley ieșiseră de mult, o căutaseră pe Lucy și plecaseră crezând că Lucy luase autobuzul. Și așa a rămas Lucy singură în fața spitalului
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3081]
-
Ura! Am câștigat! Shelley și Lucy, plimbându-se prin oraș, văd afișe mari anunțând un concurs de câini în orașul lor. Ele fug repede la mama. − Mamă, vrem să mergem la concurs cu Blackie și cu Whisky! − Ce vorbiți, fetelor?!? Câinii noștri nici nu sunt înscriși în Asociația chinologică. În plus, la concursuri juriul are criterii fixe, nu cred că ai noștri fac
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3080]
-
nu găsește scările să coboare, merge în direcția opusă, dar fiecare cameră dă în altă cameră sau coridor, și parcă nu se mai termină. În sfârșit, a găsit scările și le-a coborât într-o fugă. Dar ușa e închisă! Fuge la geam, dar aici sunt gratii și nu poate ieși. Dar vede autocarul care tocmai pornise. Degeaba strigă și bate cu pumnii în ușă − n-o aude nimeni. Disperată, Shelley pornește bombănind prin palat să caute o ieșire. Alte scări
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3087]
-
vede autocarul care tocmai pornise. Degeaba strigă și bate cu pumnii în ușă − n-o aude nimeni. Disperată, Shelley pornește bombănind prin palat să caute o ieșire. Alte scări o duc în beci, dar aici parcă aude un chițăit, așa că fuge iar la parter. Încearcă ușile pe rând, dar nici una nu o duce afară. În sfârșit, o speranță! Pe o ușă scrie „Director”. − Dă, Doamne, să fie deschis, se roagă ea. Ușa e deschisă și în birou e un telefon. − Uraaa
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3087]
-
se aude o voce groasă, nervoasă: − Plecați de aici, pușlamalelor, că pun bățul pe voi! Fetele pleacă speriate, dar au timp să stropească ușa cu ketchup. La casa următoare se aude vocea unei femei: − Săriți, hoții! Șo pe ei, Grivei! Fug și de aici, vărsând ulei pe prag. La a treia casă, ușa se deschide și iese o babă. La vederea fantomei și a vrăjitoarei, baba cade ca un butuc, leșinată. − Fugi, c-am omorât baba! strigă Lucy speriată. În drum
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3086]
-
vocea unei femei: − Săriți, hoții! Șo pe ei, Grivei! Fug și de aici, vărsând ulei pe prag. La a treia casă, ușa se deschide și iese o babă. La vederea fantomei și a vrăjitoarei, baba cade ca un butuc, leșinată. − Fugi, c-am omorât baba! strigă Lucy speriată. În drum spre casă, prin întunericul de pe stradă, dau nas în nas cu o femeie bătrână care mergea cu o cârjă. Shelley se împiedică în cârjă, bătrâna se sperie rău și cade în
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3086]
-
casă, prin întunericul de pe stradă, dau nas în nas cu o femeie bătrână care mergea cu o cârjă. Shelley se împiedică în cârjă, bătrâna se sperie rău și cade în nas. La asemenea reacții la costumele lor, Lucy și Shelley fug acasă, se dezbracă fără să fie văzute de bunica și se culcă. A doua zi dimineață, când coboară la micul dejun, fetele aud noutățile pe care le-a adus bunica din sat. − Știți voi ce-am auzit azi la piață
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3086]
-
mai important fapt este să-L iubim pe Dumnezeu. Mulți oameni încearcă să trăiască-n lux, să se distreze, ducând o viață imorală. Pe acești oameni, nu-i putem numi „oameni fericiți”, pentru că lor, mereu, le va lipsi ceva. Lumea „fuge”, progresăm foarte mult din punct de vedere tehnic, științific, biologic, se maturizează copiii la vârste fragede, dar regresăm din punct de vedere spiritual. Aceste cuceriri tehnice, chiar dacă reprezintă o valoare materială, nu ar trebui să înlocuiască ceea ce-i mai presus
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
încredere și bucurie ...” Profesorul R. nu îndrăznește să pronunțe cuvântul „iubire”, stăpânit de teama de a nu închide într-o „cutie sonoră” ceea ce trăiește cu ochii, cu degetele, cu buzele, cu inima, „dincoace” de amenințarea aproape materială a timpului care „fuge ireparabil” (vorba poetului!). De fapt, nu pare a fi decât teama de un „angajament total”, dorința de a-și proteja tânăra prietenă de viitorare dezamăgiri. I-a și mărturisit-o, uitând că dragostea nu admite „jumătăți de măsură”. Este un
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Nu știu cine a sau unde s-a scris că sufletul masculin este mai fragil în fața unor încercări ale vieții (comparativ cu femeia). Asumarea unor responsabilități nu decurge totdeauna firesc, ca izvorând din substanța propriei ființe. O anume nestatornicie, tentația de a fugi din calea provocărilor grave apar adesea la inșii a căror rațiune cedează ușor în fața instinctului de conservare. De aceea, și mai ales în contextul relației cu sexul opus, se va fi vorbit de „egoismul” bărbaților, prin contrast cu statornicia, generozitatea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
îi contemplă coapsa relaxată, șoldul frumos arcuit, gâtul cu pielea subțire ce își pierde treptat petele roz (apărute în timpul orgasmului), în fine, abdomenul aproape plat, cu linia centrală, albicioasă, coborând dinspre ombilic spre mica proeminență pubiană. Pe această linie îi fuge aproape involuntar privirea, spre „cuibul” ce îi oferă dezlegarea și liniștirea fiecărui zbor către farmecul ei de femeie, deschisă împlinirii organice a iubirii cu bărbatul care se întâmplă să fie tocmai el! El! Adică un oarecare „profesor navetist”, aflat la
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Ca și atunci când pune altă întrebare, mult mai importantă: ce înseamnă „liniștea” sau confortul personal la care năzuiește insul în diferite împrejurări ale vieții? Apărarea de „gura lumii”? Evitarea unei anume violări a vieții intime nu este o formă de „fugă de ceilalți”, lipsă de curaj și chiar de responsabilitate? Apărarea unui secret (cu orice preț) nu este tot una cu renunțarea la libertatea de a te afirma în comunitate, fie ea oricât de restrânsă? Ca să te simți liber trebuie să
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
iar să se strîmbe la ea. Iiii, se aprinse și mai tare Ilinca, așa ți-i treaba? Te-nvăț eu minte, jîmbatule! Și porni din nou spre Bărzăun amenințîndu-l cu cazmaua ridicată. De data asta însă, Bărzăunul n-a mai fugit, cum se așteptase Ilinca, ci rămase neclintit la locul lui, cu cazmaua în mînă, aidoma unui dîrz apărător al meterezelor din timpurile străvechi. Și, pentru prima oară în existența ei, Ilinca se opri neputincioasă și temătoare în fața acelui monument al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]