7,001 matches
-
Illmann. — Nu toată lumea rulează țigările la fel de bine ca tine, profesore. Uneori, un pic de tutun îți rămâne pe limbă sau sub buză. Când fata evreică, cea care a zis că l-a văzut pe omul nostru, a spus că acesta fuma ceva cu un miros dulce, ca frunzele de dafin sau oregano, se referea cu siguranță la hașiș. Probabil că așa le face el să-l însoțească în liniște. Le tratează ca pe niște oameni mari, oferindu-le o țigară. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
convinsă încă de faptul că totul era adevărat. Am mers până la poarta din fier forjat, care fusese decorată cu o varietate de simboluri zodiacale, și m-am întrebat ce credeau despre asta cei doi bărbați din SS care stăteau și fumau sub unul dintre mulții arbori coniferi din grădină. Acest gând m-a frământat numai o clipă înainte de a trece la o întrebare mult mai provocatoare și anume: oare ce căutau acolo ei și cele câteva mașini de Partid care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
este. Se opri și își roase unghia: — Aș putea primi o țigară, vă rog? I-am împins pachetul și l-am privit cum își aprinde țigara cu o mână tremurândă, de parcă ar fi suferit de febră mare. Dacă îl vedeai fumând-o, ai fi zis că e proteină pură. — Asta e tot? El clătină din cap: — Kindermann mai are încă dosarul medical a lui Weisthor, care îi dovedește nebunia. Lanz obișnuia să spună că este asigurarea lui pentru a garanta loialitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Și s-a găsit apă minerală pe Venus. — N-ar strica să luăm și noi o ladă, la întoarcere, zise Stejeran 1. Comandantul Felix S 23 își luă căștile de pe cap și închise aparatul de radio. — La voi se poate fuma? întrebă Getta 2. Cei trei roboți se uitară unul la altul. — Dumneavoastră fumați? făcu Felix S 23. Da, răspunse mirată Getta 2. De ce mă-ntrebați? Și simțiți ceva? se interesă Felix S 23. Bineînțeles că simt. Voi nu simțiți? — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și noi o ladă, la întoarcere, zise Stejeran 1. Comandantul Felix S 23 își luă căștile de pe cap și închise aparatul de radio. — La voi se poate fuma? întrebă Getta 2. Cei trei roboți se uitară unul la altul. — Dumneavoastră fumați? făcu Felix S 23. Da, răspunse mirată Getta 2. De ce mă-ntrebați? Și simțiți ceva? se interesă Felix S 23. Bineînțeles că simt. Voi nu simțiți? — Ce să simțim? întrebă Dromiket 4. — O senzație, răspunse Getta 2. Senzația că fumați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
fumul în piept, datorită temperaturii din vârful aprins al țigării, electronii de nicotină își pierd energia și devin inofensivi, lăsând în același timp această luminiscență în jurul țigării. Uitați-vă! — Într-adevăr - spuse Stejeran 1 -, ce frumos strălucește! Priviră cu toții cum fuma Getta 2. După câteva clipe, Felix S 23 sparse tăcerea: — Uitându-mă la țigara asta despre care nu spun că nu e interesantă, mă gândesc că aceste cuceriri ale științei și tehnicii nu sunt puse totuși în slujba noastră, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Numai ulei și prune, boss, raportă blondul. — Prune? întrebă bărbosul. Pentru ce? — Pentru schimb, răspunse Felix S 23. Sunt civilizații care nu știu ce-i pruna. — Mari aiuriți sunteți, constată bărbosul și se așeză pe lada cu „Dero”, scoțându-și o țigară. Fumați, doamnă? — Cu plăcere, zise Getta 2, luând megalongul din pachetul oferit. — Stați și voi pe unde puteți, zise bărbosul către roboții pământeni care rămăseseră în picioare. Văd că nici scaune n-aveți destule. Episodul 34 Întâlnire de gradul zero În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
dacă vreți. Nu este cazul, tovarășe, răspunse ușor jignit comandantul Felix. — Dar cum s-a-ntâmplat, dacă nu vă supărați? întrebă robotul TESA Stejeran 1. — E o poveste lungă, răspunse vocea. N-aveți cumva o țigară? — N-avem voie să fumăm, ni se oxidează circuitele, zise Felix S 23. Nici voi? spuse vocea. Păcat! N-am mai pus țigară în gură de când a început experimentul. — Ce experiment? întrebă pilotul Dromiket 4. — Experimentul „Teleorman”, răspunse vocea. Nu știu dacă știți, prin 1941
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
multe, moarte. Și cel căzut cu capul în pălmi, pe vis năuc, De-atîta lâncezire scăpase un trabuc, Muc desfoiat și umed la capătul subțire: Din sufletul acelei amiezi de-ngălbenire. Lumina îndoită părea cu-un fel de apă; A drum, locomotive fumau dintr-o supapă; Era la ora albă, când nu știai să zici De-i patru, două numai, ori a trecut de cinci. Perechi duminicale de Else și de Hans Suiau la hanul mare, din deal, unde e dans, Un han
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
vorbă despre ură, dușmănie, De-acord căzurăm ca să divorțăm, Și nu că ar fi fost nepotrivire De caracter, ea grasă, io schilod, Ci chiar ne potrivim, dintr-o privire Suntem făcuți pe-același calapod, Că eu sunt fumător ... și ea fumează, Eu sting atunci când beau, ea bea cu foc, La poker eu trișez, și ea trișează, Cum dracu' de-am avut așa noroc?! Iar când ne-ncăierăm, o iau la moacă, Dar eu nicicând la față nu am dat, De păr
DIVORŢ ÎN STIL ROMÂNESC de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364419_a_365748]
-
a luat papucul din picior și l-a aruncat în mama ei care, a început să o blesteme. -Lasă că nu te-ai măritat tu, că te-ai sacrificat pentru mine și nu te-a luat nimeni că ești rea, fumezi ca un tătar și mai și bei. Eu am rămas un timp blocată, apoi m-am ridicat încet de pe scaun și am plecat în camera mea, în timp ce Cocuța contiuna să se certe cu mama ei. Îmi dădeam seama ca nimerisem
GAZDA MEA COCA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364440_a_365769]
-
cu vin ca să pregătească ceva Cocuța și să mâncăm la prânz împreună. Observasem că mai tot timpul frigiderul era aproape gol și nu înțelegeam de ce, deoarece aveau amândouă pensie și luau bani de pe chirie. Mama ei o certa uneori că fuma și bea prea mult și vroia să-i cumpere și ei ceva dulce, sau o banană. Îmi era milă de suferința femeii și îi aduceam eu de multe ori câte ceva iar ea se bucura ca un copil. Cocuța a luat
GAZDA MEA COCA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364440_a_365769]
-
am dreptul să mor ca un cal însetat de abandonul pietrelor într-o gravă înfrîngere - de vînt apocrif pe vreme de ploaie, am inima în colțuri, uscată de mărinimia ta amară de nebun decapitat în Piața Spaniei și nu mai fumez decît înecată fraudulos în cămașa ta albă de război. Referință Bibliografică: Înfrîngeri / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 384, Anul II, 19 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Luminița Cristina Petcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ÎNFRÎNGERI de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361346_a_362675]
-
știe bine dinainte, transmisă corect prin testamentul oral: Eventual să râmână doar un dinte, o tibie roasă roasă și un os temporal. Creierul învinsului, delicios, mâncat de căpetenia învingătoare, iar al acestuia, „supradimensionat”, face o explozie îngrozitoare! La urmă vor fuma pipa de pace cu cea mai distinsă ceremonie, iar vrajba profetică se desface pe fundalul de naivă magie. Până când soarele prinde să scapete îi apucă așa mare plictiseală și pornesc la vânătoare de capete: le retează cu sete, la repezeală
TRIBALĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361401_a_362730]
-
exclamat înăbușit: „Ea este! Pe scara asta nu a locuit alta de culoarea ei. A crescut frumos de tot țiganca. Totuși, merg să mă conving.” Misteriosul bărbat a coborât cu ziarul în mână și a rămas lângă mașină cât a fumat jumătate din țigara pe care a aprins-o imediat, după care s-a deplasat încet, liniștit, către ușa de la scara pe care intrase femeia. A trecut prin hol, calm, de parcă era „de-al casei”, căutând cu privirea panoul obișnuit în
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361348_a_362677]
-
era normal... Azi lipsesc de la serviciu, m-am învoit, aștept să intru la un specialist, profesor renumit.. -A, dumneata... Ești fumător, îmi arată spre film, lobii sunt ceva mai încărcati, altminteri...Și inima merge... Adică merge bine. Știi, și eu fumez, mă tot lupt să mă las... Plămânii se curăță, se epurează în cinci ani după ce te lași... Îi mulțumesc și plec lăsându-l să-și termine țigara. -Domnule, n-ai un foc? mă acostează un bărbat... -Nu, îmi pare rău
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
las... Plămânii se curăță, se epurează în cinci ani după ce te lași... Îi mulțumesc și plec lăsându-l să-și termine țigara. -Domnule, n-ai un foc? mă acostează un bărbat... -Nu, îmi pare rău, de câteva zile nu mai fumez, îi răspund. -Ei, bravo, ai să trăiești o sută de ani... Sunt la birou, parcurg dosar după dosar...Mă împotmolesc în texte și idei, reiau... -N-ai o țigare? Mă întreabă colega din imediata vecinătate. -Nu, nu am , îmi pare rău
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
bătătură să nu mai calce găinile... Mama Ilinca, sora mamei ne crescuse pe-amândouă, pe mine și pe Sofinca de când ne murise mama de oftică. Mai târziu aflasem că a murit de tuberculoză, un fel de cancer la plămâni...săraca, fumase pe lângă tata mai mult decât el și la fel băuse din aburii lui de bețivan; ne bătea pe toți , la rând că obosea. Îi pândeam privirea îngroziți să vedem spre care din noi se uită. După moartea mamei s-a
MINUNI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361467_a_362796]
-
la rând că obosea. Îi pândeam privirea îngroziți să vedem spre care din noi se uită. După moartea mamei s-a întâmplat o minune: tata n-a mai pus pic de băutură în gură și nici tutun n-a mai fumat. Toată lumea-l întreba, închinându-se: -Mă', Stelea, mă', ce-oi fi visat tu de te-ai lăsat de toate? Și de ce nu te-oi fi lăsat cât o trăit nevastă-ta? Că , poate nu murea mă, și acum erai și
MINUNI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361467_a_362796]
-
să-l întâlnească undeva prin curtea școlii. - Dă-mi bani. - Cu plăcere. La prima chenzină. Dar mai e până atunci. - Fără fițe că nu-mi place. Dă-mi țigări. - Când oi primi pachet de acasă, dar nu știu de care fumezi. - Dacă mă mai iei peste picior, nimerești la infirmerie și o să-ți pară rău. - Ți-am mai spus că nu am țigări. - Nu ai țigări, dar ai fumat. - Mi-a dat Relu să trag din țigarea lui dar m-am
PRĂJITURA DE DUMINICĂ (PRIMA PARTE) de ION UNTARU în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363794_a_365123]
-
țigări. - Când oi primi pachet de acasă, dar nu știu de care fumezi. - Dacă mă mai iei peste picior, nimerești la infirmerie și o să-ți pară rău. - Ți-am mai spus că nu am țigări. - Nu ai țigări, dar ai fumat. - Mi-a dat Relu să trag din țigarea lui dar m-am înecat și m-am lăsat păgubaș. - Cine trage din mahorcă odată, să știi de la mine că trage și a doua oară. - Nu știu ce să-ți dau. - Prăjitura de duminică
PRĂJITURA DE DUMINICĂ (PRIMA PARTE) de ION UNTARU în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363794_a_365123]
-
ucise în pușcării sinistre. Întreaga memorialistică a lui Volodea, numele de alint dat de colegi, e o lungă înșiruire de momente nostalgice din copilărie și tinerețe, cum trăia elita comunistă în vilele de lux, cum mergeau la piscina partidului sau fumau țigări Rothmans și beau whisky. Tismăneanu se simțea frustrat că anumiți coregionali comuniști trăiau în vile de lux mai mari sau se plimbau în autoturisme Zil și familia lui care era în eșalonul doi al nomenclaturii transnaționale, tata doar un
LUMEA SECRETĂ A NOMENCLATURII, ANALIZĂ DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363798_a_365127]
-
-i umple golul imens în care se transformase glorioasa ei viață. Fugi afară în stradă și o porni cu pași repezi pe trotuarul opus falezei. Barurile și micile restaurante, zid lângă zid, gemeau de clienți. Unii stăteau în fața intrării și fumau. Subit, simți nevoia să audă glasul mamei ei. I se făcuse dor. Scoase telefonul dar, văzând că e aproape de unu noaptea, renunță. Se lăsă atrasă de sunetele muzicii de jazz ce răzbăteau din interiorul unui mic local. (...............) Florinda intrase din
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
lui de golit pahare, în birtul lui Nea Tase, un grecotei burtos, cu două rânduri de gușă, rătăcit de pe nu știa nimeni de unde și venit pe meleagurile prahovene. Birtul era o încăpere insalubră, îmbâcsită de fumul țigărilor de proastă calitate, fumate de către cei care o frecventau, în general țapinari, ori muncitori de la Societatea de prelucrare a lemnului, din satul Lunca Mare, numită scurt „21”. Fana se dăduse jos din pat cu toate că se simțea slăbită și abia se mai ținea pe picioare
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
de călcat într-un maldăr de rufe. Uf!..Scăpasem de cutremurul pomenit. Relaxat, mă uitam la fața ei.Zâmbea fericită, netezind lenjeria dumnealui. Îi ghiceam gândurile: ce bine este să ai un bărbat ca Gigi! Cuminte, muncitor, nu bea, nu fumează, nu se înhăitează cu cei răi, nu o ceartă (ei,la masă, a fost o...”ceartă de iubire”). Dacă ea îi explica problema cu împrumutul...Și, mai ales, nu o bate (ce povestesc colegele...). De la serviciu vine direct acasă (astăzi
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]