2,203 matches
-
de aur etc.), rolul de victimă al fetei nu dispare complet. La „curtea zmeului”, eroul găsește întotdeauna o fată pământeană care îl ajută în înfruntarea cu monstrul și care îi va deveni, ulterior, soție. Și în aceste cazuri apare o funie, un „fir al Ariadnei”, cu funcție doar parțial schimbată. Ea nu mai călăuzește eroul în drumul său (orizontal) dus- întors prin Labirint, unde răpune Minotaurul. Funia îi servește eroului pentru a coborî în și a urca din „lumea de dincolo
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
monstrul și care îi va deveni, ulterior, soție. Și în aceste cazuri apare o funie, un „fir al Ariadnei”, cu funcție doar parțial schimbată. Ea nu mai călăuzește eroul în drumul său (orizontal) dus- întors prin Labirint, unde răpune Minotaurul. Funia îi servește eroului pentru a coborî în și a urca din „lumea de dincolo”, unde răpune zmeul (72, pp. 281- 301). 3. Eroina își pierde complet rolul activ, rămânând doar cu un rol pasiv și ancilar : victimă a monstrului. Vezi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ale seniorului Shiraishi, fiindcă îl puse pe samurai să-i repete iar și iar partea aceea a întâmplării. Astfel trecu toamna și veni iarna. În fiecare noapte vântul viscolea zăpada așternută peste vale. În timpul zilei, slugile adunate în jurul vetrei împleteau funii de paie. Făceau chingi ori căpestre pentru cai sau funii numite „legături”, care se treceau prin samar pentru a lega povara de cal. Câteodată, la gura vetrei, soția sa, Riku îi spunea povești fiului lor mai mic, Gonshirō. Samuraiul asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
repete iar și iar partea aceea a întâmplării. Astfel trecu toamna și veni iarna. În fiecare noapte vântul viscolea zăpada așternută peste vale. În timpul zilei, slugile adunate în jurul vetrei împleteau funii de paie. Făceau chingi ori căpestre pentru cai sau funii numite „legături”, care se treceau prin samar pentru a lega povara de cal. Câteodată, la gura vetrei, soția sa, Riku îi spunea povești fiului lor mai mic, Gonshirō. Samuraiul asculta de fiecare dată tăcut, rupând surcele. Erau povești despre scoaterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
toată viața prin jurământ nu-l mai chinuiau atât de nemilos ca în tinerețe, dar misionarul își păstra și acum obiceiul ca seara, înainte de a cădea în pat ca un buștean o dată isprăvită rugăciunea, să-și lege încheieturile cu o funie la fel cum priponești un cal care nu știi când o să lovească. În seara aceea tumultul valurilor era mai aprig ca de obicei. Misionarul tocmai se întorsese în coliba sa ascultând vuietul mării în timp ce venea de-a lungul plajei scufundate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ei pe punte. Pedeapsa avu loc pe puntea învăluită de ceață unde se adunaseră și mateloții, și negustorii japonezi. Mai la o parte stăteau marinarii spanioli și priveau cum camaradul lor era smuls de lângă ei și legat la mâni cu funii. Apoi i s-a pus o cârpă în gură ca să nu-și înghită limba de durere și a fost dezbrăcat și silit să îngenuncheze. Negura se mai risipea dusă din când în când de vânt, dar apoi se îndesea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
își legară strâns așternuturile și hainele tot deasupra încărcăturii, ca să nu se ude. Curând valurile începură să împroaște puntea. Se izbeau înverșunate de carena înclinată și răsunau în coastele corăbiei. Solii se pregătiră pentru ce era mai rău. Legară o funie de salvare între doi stâlpi, iar samuraiul își legă și el pe spinare cutia cu scrisorile Stăpânului și își înfipse bine sabia la șold. Ca să preîntâmpine izbucnirea focului stinseseră toate lămpile cu ulei, de aceea, deși nu se lăsase încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-și schimbe locul puțin câte puțin. Pesemne că în cabina cea mare năvălise apa, căci negustorii se retrăgeau din calea ei țipând. Din loc în loc se auzeau rugăciuni murmurate către Zeul Dragon de către cei care se încleștau cu mâinile de funiile ce legau încărcătura. De fiecare dată când vasul se clătina, solii se prindeau de funia de salvare ca să nu se prăvălească. Întunericul din cabină se adânci. Din cabina cea mare se auzeau încet rugăciunile către Zeul Dragon, dar la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
negustorii se retrăgeau din calea ei țipând. Din loc în loc se auzeau rugăciuni murmurate către Zeul Dragon de către cei care se încleștau cu mâinile de funiile ce legau încărcătura. De fiecare dată când vasul se clătina, solii se prindeau de funia de salvare ca să nu se prăvălească. Întunericul din cabină se adânci. Din cabina cea mare se auzeau încet rugăciunile către Zeul Dragon, dar la un moment dat se opriră. La scurtă vreme după aceea se auzi dintr-o dată un țipăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
munte, valurile începură să potopească vasul. Pe punte, puhoiul înghițea totul în calea sa, se izbea de catarge, se învolbura și năvălea nebunește pe scara ce ducea în burta vasului. Un matelot înghițit de ape reuși să se ridice cu ajutorul funiei de salvare, dar îl lovi un alt val. Îndată capul său dispăru în vâltoare. În cabina solilor, ca și în cabina cea mare, japonezii se prăbușeau, se târau, se ridicau și urlau prin apa care le ajungea până la genunchi. Cuferele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Unul dintre ei se trezi și începu să le vorbească într-o limbă de neînțeles. Tecali, Tecali, repetă Nishi oferindu-i omului o cutie de leacuri. Tecali, Tecali. Omul luă cutia și, cine știe de ce, o adulmecă. Vamos, răspunse. Dezlegă funiile a trei dintre măgarii legați de copac. Străbătură orașul adormit și trecură dincolo de zidurile negre și înalte ale cetății. După ce măgarii trecură peste râul secat, întunericul nopții începu în sfârșit să se risipească, iar orizontul căpătă o culoare trandafirie. Pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de măgari, dar chiar și după aceea tot scotea câte un geamăt și din când în când se ruga de stăpânul lui zicând: „Vă rog să mă iertați. Luați-mă cu dumneavoastră chiar de-ar fi să-mi legați o funie de gât și să mă trageți. Altfel n-o să mai ajung înapoi acasă.” Îndurând fără să crâcnească propria-i suferință, Tanaka îl liniștea: Te luăm cu noi, fii fără grijă! Relația dintre samuraii japonezi și supușii lor este întocmai ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Nishi. Se numește „pictatul cu tuș”. Îi întâmpinăm pe cei care vor avea un an nenorocos și le pictăm fețele cu tuș. Se zice că astfel se alungă nenorocul. — Și noi avem în sat ceva asemănător, încuviință Nishi. Tinerii ard funii de paie și amestecă cenușa cu zăpadă, apoi trec din casă în casă și îi mânjesc pe toți pe față cu amestecul acela. Fetele nemăritate fug din calea lor, dar la sfârșit își strigă cu toții unul altuia: „Florile s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
25. În ce privește cortul întîlnirii, în grija fiilor lui Gherșon era dat: cortul și acoperișul cortului, învelitoarea acoperișului cortului și perdeaua de la ușa cortului întîlnirii; 26. apoi pînzele curții și perdeaua de la poarta curții cortului de jur împrejurul cortului și altarului, și toate funiile pentru slujba cortului. 27. Din Chehat se coboară familia Amramiților, familia Ițehariților, familia Hebroniților și familia Uzieliților, alcătuind familiile Chehatiților. 28. Numărînd pe toți bărbații de la vîrsta de o lună în sus, s-au găsit opt mii șase sute de bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
miază-noapte a cortului. 36. În paza și grija fiilor lui Merari au dat: scîndurile cortului, drugii, stîlpii și picioarele lor, toate uneltele și tot ce ține de ele; 37. apoi stîlpii curții de jur împrejur, picioarele lor, țărușii lor și funiile lor. 38. Moise, Aaron și fiii lui tăbărau înaintea cortului, la răsărit, înaintea cortului întîlnirii, spre răsăritul soarelui; ei aveau să îndeplinească la sfîntul locaș, tot ce fusese poruncit copiilor lui Israel; iar străinul care se va apropia, să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
25. Să ducă covoarele cortului și cortul întîlnirii, învelitoarea lui și învelitoarea de piele de vițel de mare, care se pune deasupra, perdeaua de la ușa cortului întîlnirii, 26. pînzele curții și perdeaua de la ușa porții curții, de jur împrejurul cortului și altarului, funiile lor și toate uneltele care țin de ele. Și ei să facă toată slujba privitoare la aceste lucruri. 27. În slujbele lor, fiii Gherșoniților să fie sub poruncile lui Aaron și fiilor lui, pentru tot ce vor duce și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
cortul întîlnirii. 31. Iată ce este dat în grija lor și ce au ei de dus, pentru toate slujbele din cortul întîlnirii: scîndurile cortului, drugii lui, stîlpii lui, picioarele lui; 32. stîlpii curții de jur împrejur, picioarele lor, țărușii lor, funiile lor, toate uneltele care țin de ei și tot ce este rînduit pentru slujba lor. Să spuneți pe nume lucrurile care sunt date în grija lor și pe care le au ei de purtat. 33. Acestea sunt slujbele familiilor fiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
cineva se striga: ihhhh...) De asta nimănui nu-i păsa. Socul a înmugurit de parcă n-ar fi fost nimic. Meiul ovăzul au dat în spic. Prune de uscat, destule. Merita să te duci după ciuperci. Și c-o vacă de funie, s-a-ntors flăcăul cu mustața-n furculiță, Din taberele de iarnă, invalid și acum, ca de fiecare dată. De la Zordorf avea două degete mai puțin, De la Torgau venea râzând cu un singur ochi, De la Hochkirch a rămas cu un semn pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
își vopsise părul în roșu. - Nu trageți, mă predau. Îmi voi lăsa pistolul pe pat. CAPITOLUL XII Un tip evadează din închisoarea orașului francez Bourges, așa cum se evadează; taie cu o pilă gratiile celulei și coboară pe fereastră folosind o funie confecționată din cearșafuri. Ajuns în curtea închisorii, se fofilează până la un zid înalt - cum e și firesc - de 7 metri. Îl escaladează: descoperă o bicicletă, o încalecă și - așa cum scrie la carte - o întinde mâncând pământul. Pe urmă - mașina jandarmeriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Cunosc nenumărați oameni cinstiți care evadează după toate legile evadării și se trezesc, bătând câmpii, exact în perimetrele unde bat, șuieră și explodează obuze cinstite. Nimeni nu mai găsește liniște în evadare. Toate edenurile sunt poligoane de tir. La capătul funiei făcute din cearșafuri se află spaima de balistică. Și toți revenim în igluurile noastre sub sau fără escortă - căci ce mai contează jandarmii în toată povestea asta? În această epocă minunată cu mașinile ei zburătoare, în această epocă în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
naivă și mă întreb dacă nu cumva regizorul a fost dat în judecată pentru furt intelectual sau eventual plagiat. Dar să dau și câteva exemple dintre acestea: omul care călărește un porc cu o sticlă în mână, muzicanții legați cu funii de niște pomi, (acesta este cred cel mai reprezentativ exemplu), țiganii la masă, mireasa și mirele. Mă gândeam de mult să fac și eu un tablou inspirat după acest film, dar mi-am dat seama că aș putea fi acuzat
Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1039]
-
cumpără terenul numit „țarina sângelui”, pe când în Fapte se spune că Iuda însuși l-a dobândit. Au existat tot felul de încercări de armonizare a celor două relatări, însă discuțiile persistă. Unii au presupus că Iuda s-a spânzurat, dar funia s-a rupt (chiar de mai multe ori) și el a căzut la pământ, crăpând în două. O veche tradiție susține că sufletul spânzuratului n-a putut ieși pe gură, din cauza sărutului sfânt al lui Isus, și atunci a ieșit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sec. IV-V) propun două scenarii dezvoltate, cu totul și cu totul speciale, fapt care dovedește interesul crescând față de personaj. Prima povestire sună așa. După ce află de condamnarea lui Isus, Iuda merge acasă cu gândul de a-și împleti o funie solidă, din trestie, ca să se spânzure. Soția lui tocmai punea la fiert un cocoș. Iuda o trimite să-i aducă trestia necesară, spunându-i fără ocolișuri că se va sinucide, precum merită. Soția îl întreabă de ce, iar el îi spune
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
hohot de râs: „Așa cum acest cocoș de pe foc poate cânta, așa Isus va învia, precum spui!” Îndată cocoșul începe să bată din aripi și cântă de trei ori. Iuda n-a mai stat o clipă pe gânduri, și-a împletit funia și s-a spânzurat 52. Autorul introduce în scenă un personaj inedit, soția lui Iuda, care trimite, pe de o parte, la obrăznicia soției lui Iov, iar pe de altă parte, la incredulitatea Sarei lui Avraam. Dar actorul principal din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
până la Sampath. Mai puțin agitat decât ei în tentativa de a descoperi cea mai bună poziție pentru noul pat și dornic să-i vadă părăsindu-i domeniul, Sampath așteptă nerăbdător până când patul fu așezat într-un loc și ancorat cu funie; apoi să instală plin de ușurare în el, căci descoperise că nu era prea confortabil să doarmă pe un trunchi tare. Oasele îl dureau, pielea i se umpluse de vânătăi, mușchii îi erau întinși în direcții greșite, picioarele, brațele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]