KorAP: Find »[drukola/base=furie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...67 68 69 ...356 >

8,881 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372

urma urmei, are patruzeci de ani. Aș înțelege-o mai bine la un tânăr, dar mi se pare oribil la un bărbat de vârsta lui, cu copii care sunt aproape mari. Nici sănătatea lui n-o să reziste. În pieptul ei furia se lupta cu suferința. — Spune-i că întreaga noastră casă strigă după el. Totul e exact cum a fost și totuși s-a schimbat din rădăcini. Nu pot trăi fără el. Mai bine mă omor. Vorbește-i despre trecut, vorbește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
au abandonat bucuriile lumii și dragostea femeilor pentru austeritatea anevoioasă a mănăstirii. Convertirea poate să se producă sub diferite forme și în chipuri diferite. La unii oameni e nevoie de un cataclism, cam așa cum o piatră poate fi sfărâmată de furia unui torent. La alții ea se produce treptat, după cum o piatră poate să fie roasă de căderea neîncetată a unei picături de apă. Strickland avea caracterul neabătut al unui fanatic și ferocitatea unui apostol. Totuși, pentru mintea mea pragmatică rămânea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
sale. Dar să nu credeți așa ceva. O să se întoarcă și, așa cum spune Dorothy, sunt convins că n-o să-i strice că s-a distrat puțin. Dar nu-l mai vreau înapoi, zise dna Strickland. — Amy! Pe dna Strickland o cuprinsese furia, și paloarea ei era cea pricinuită de o mânie rece și bruscă. Vorbi acum repede, gâfâind: — L-aș fi putut ierta dacă s-ar fi îndrăgostit nebunește de o femeie și ar fi fugit cu ea. Mi s-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
vrei să te bălăcești în el. Și găsești o femeie ordinară, vulgară, de ultima speță, vreo ființă animalică în care strălucește cu înflăcărare oroarea sexualității, și te năpustești asupra ei ca o fiară. Și sorbi din ea până-ți potolești furia oarbă. Se uita la mine fără să se clintească. Izbuteam să-i susțin privirea. Vorbeam foarte rar: — Am să-ți spun ceea ce ți se pare probabil straniu, și anume că atunci când totul s-a sfârșit, te simți extraordinar de pur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
N-o silește nimeni să vină.“ Însă Blanche spusese cu un glas fără expresie: „Am ales.“ Calmul arogant și ofensator al lui Strickland îl făcuse pe Stroeve să-și piardă și ultima urmă de stăpânire de sine. Îl cuprinsese o furie oarbă și, fără să-și dea seama ce face, se năpustise asupra lui Strickland. Acesta fusese luat prin surprindere și se clătinase pe picioare, dar, fiind foarte voinic, chiar și abia ridicat de pe patul de boală, într-o clipă, fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
întinsă pe o canapea, cu un braț sub cap și cu celălalt lăsat moale pe lângă trup. Un picior era ridicat și celălalt întins. Poza era clasică. Lui Stroeve i se învârtea capul. Era Blanche. Îl cuprinse durerea, și gelozia, și furia și scoase un strigăt răgușit, dar nu putea vorbi. Își agita pumnul și-l ridica amenințător către un dușman invizibil. Țipă cât îl țineau bojocii. Era înnebunit de furie. Nu mai putea suporta, asta era prea mult. Se uită înnebunit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
se învârtea capul. Era Blanche. Îl cuprinse durerea, și gelozia, și furia și scoase un strigăt răgușit, dar nu putea vorbi. Își agita pumnul și-l ridica amenințător către un dușman invizibil. Țipă cât îl țineau bojocii. Era înnebunit de furie. Nu mai putea suporta, asta era prea mult. Se uită înnebunit în jur în căutarea unui instrument. Voia să taie tabloul în bucăți. Nu mai trebuia să mai dăinuie nici un minut. Dar nu găsi nimic care să-i slujească scopului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
boală. Femeile sunt instrumentele plăcerii mele. N-am nici un fel de înțelegere pentru pretenția lor de a-ți fi tovarășe de viață, partenere, prietene. Niciodată nu-l auzisem pe Strickland rostind atât de multe fraze deodată. Vorbea cu o adevărată furie a indignării, dar nici aici, nici în alte pasaje nu pretind că i-am reprodus exact cuvintele. Vocabularul lui era limitat și n-avea darul de a alcătui fraze, încât omul trebuia să-i adune sensurile bucățică cu bucățică din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
fiară în cușcă, hotărât să exprime ceea ce simte, numai că nu-i venea deloc ușor să înșire cuvintele. Când o femeie te iubește, nu e mulțumită până când nu pune stăpânire pe sufletul tău. Pentru că ea e slabă, are o adevărată furie a dominației și nimic altceva n-o poate satisface. Are o minte îngustă și nu poate suferi abstracțiunile pe care e incapabilă să le cuprindă. Se ocupă de lucruri materiale și e geloasă pe cele ideale. Sufletul bărbatului rătăcește prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240

să Îți fie luat și ars de Comună, ca o mărturie de erezie. Tânărul Își plecă fruntea. - Dar nu acum. Mă voi Întoarce, ca să aflu ceea ce vreau. Spre spitalul de la Santa Maria Novella - Oh, Dante! Mereu În goana mare, de parcă Furiile ar fi pe urmele tale! Poetul rămase nemișcat, recunoscând glasul dizgrațios care Îl apostrofase. Noul venit stătea Înfipt, cu picioarele despărțite, de partea cealaltă a străzii și Îi făcea cu ochiul, cu o expresie vulpească. Apoi ridică mâna, agitându-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
tunătoare, Înșfăcându-l de umăr pe unul din combatanții care i se rostogolise printre picioare și Îndepărtându-l din cale cu un șut În dos. Simți o mână ținându-l de cot. Se smuci din strânsoare, răsucindu-se ca o furie. Omul din spatele lui ridică mâinile În semn de pace, schițând un zâmbet. - Iartă-mă, messer Durante. Încercam doar să te ajut, exclamă el, aplecându-se să ridice de jos bereta poetului, care se rostogolise nu departe. Poetul recunoscu fața zâmbitoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Încet-Încet. - Da, poate că e bine ca haita asta de câini să se muște Între ei după pofta inimii. Să mergem, Îi răspunse, pornind-o la drum cu pași mari. - Respectă-mi vârsta mai Înaintată. Nu mă pot Întrece cu furia tinereții dumitale, zise Arrigo, care Încerca să se țină după el, târându-și piciorul cu o expresie suferindă. - Tânăr? În luna mai am văzut cea de-a treizeci și cincea primăvară. Arcul vieții mele atinge punctul culminnat. Și nu spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
dă consistență cântului dumitale? Îl Încolți Arrigo. Dante tăcea. Filosoful Îl scutură ușor, arătându-i drumul dinaintea lor. În imediata vecinătate a locului conflictului, activitățile continuau ca și cum două orașe diferite ar fi conviețuit ignorându-se reciproc. - Locul târguielilor și al furiei, mai zise Arrigo, privind În jur. Văzduhul era Îngreunat de un nor des de praf, ridicat de căruțe, printre strigătele vizitiilor și nechezatul cailor. - În toată Toscana se vorbește cu invidie despre ea. Cea mai mare biserică a lumii creștine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-se un zgomot de voci Însuflețite, intercalat cu insulte. O pereche care ședea undeva În apropiere și care până În urmă cu o clipă se Îndeletnicise cu strânsul În brațe și cu o conversație afectuoasă sărise În picioare, certându-se cu furie. În timp ce tonul urca strident, cei doi Începuseră să se tragă de păr, Îndepărtându-se către partea opusă a tavernei. Dante Își luă cana și, repede, furișându-se pe lângă perete până În spatele grupului, se apropie de locul lăsat liber lângă cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
perete, continuând să bea cu Înghițituri mici. Reușea să deslușească doar câte un cuvânt pe ici, pe colo, scufundat În rumoarea tavernei. Dar, oricât și-ar fi Încordat auzul, Înțelesul spuselor Îi scăpa În continuare. Simți cum crește În el furia Împotriva acelei gloate de pervertiți care se tot rotea În jurul său. Cum Își permiteau să Împiedice lucrarea justiției cu pălăvrăgelile lor desfrânate? Când avea să coboare mâna lui Dumnezeu ca să le șteargă neamul de pe fața pământului? Instinctiv, Își ridicase privirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
mânie. Încă o dată, cineva Îl purta până În pragul unei revelații, iar apoi Îi trântea ușa În nas. Spre sfârșitul dimineții Dante traversă esplanada de pământ bătătorit ce se Întindea pe lângă San Piero, Încă flancat de ruinele caselor ghibeline distruse cu furie, după Înfrângerea acestora din 1266. Acolo, Încorporând largi porțiuni din vechile ziduri În noua construcție, se clădea viitorul Palat al Prioratului, cu turnul său nesfârșit. Dar, deocamdată, oficiile Comunei erau Împrăștiate prin căsuțele din jur, Închiriate În acest scop. Secretarul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
patria mea și pot fi dați drept pildă. Farinata degli Uberti, Mosca dei Lamberti și Tegghiaio Albobrandi printre cei dintâi. Acquasparta strânse din pleoape până când aproape că Își Închise ochii. - Aceștia ar fi inspiratorii dumitale? Un șef ghibelin, nemilos În furia lui, un nebun smintit, care a dat semnalul de pornire al unor masacre civile, prin sfaturile sale rele, și care pe deasupra mai era și sodomit, Încă unul. Se pare că soiul acesta rău Îți stârnește dumitale simpatiile. Dante se aprinse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
prin sfaturile sale rele, și care pe deasupra mai era și sodomit, Încă unul. Se pare că soiul acesta rău Îți stârnește dumitale simpatiile. Dante se aprinse și se apropie amenințător de cardinal. Dar acesta nu părea să ia În seamă furia care Îi clocotea În piept. Din nou, Îi flutură raportul dinaintea ochilor. - Știi, messer Alighieri? Oamenii din secretariatul meu care s-au ocupat de cazul dumitale au o teorie. Închipuie-ți, sunt convinși că totul se trage de la moartea tatălui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
pământ apt pentru construcții, de care voi, florentinii, păreți a fi atât de dornici. Întâmplarea, desigur. Însă Întâmplarea, messer Alighieri, le surâde adesea celor Îndrăzneți, așa cum arată păgânii aceia pe care ți-ai Întemeiat convingerile. Dante se făcu stacojiu. O furie surdă punea stăpânire pe el. Bășica aceea de slănină era o hazna În care se adunau toate bârfele din orașul acela blestemat. Acquasparta tăcu din nou, iar apoi se Întoarse spre jilțul său, ca și cum acea scurtă drumeție până la fereastră l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
știi dumneata despre niște lucruri petrecute Înainte să te fi născut, pe când erai doar o nesemnificativă posibilitate În mintea insondabilă a lui Dumnezeu? Ce știi dumneata despre ceea ce, peste veacuri, Sfânta Biserică hotărăște? Frederic a murit În violență și În furie, târât de Însăși furtuna lui Satan, din care a ieșit atunci când târfa din Altavilla l-a născut la Jesi. Dante Îi azvârli o privire disprețuitoare. - Dacă asta crezi, ar trebui să mă simt onorat. Un om mărunt ca mine, În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
La treizeci și șase vei avea parte de disperare și de surghiun. Vei muri În pribegie, departe de țară, de o moarte lipsită de mângâierea speranței. Asta Îți prezic eu. Dante ascultase ultimele cuvinte cu buzele strânse, În timp ce perplexitatea și furia Îi năvăleau În suflet. - Dar dumneata, Marcello? Unde e scrisă moartea dumitale? replică el batjocoritor. Sau poate că nu ai știință decât despre viitorul altora? - Sfârșitul meu e scris, la fel ca toate. La ora și În locul stabilite de stele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
suprem Încheiat pe pământurile care au văzut nașterea lui Cristos. - Acea Pactio secreta... Dar e o legendă, murmură Dante, luat prin surprindere. - Nu e o legendă. La Ierusalim, În prezența lui Frederic, În toiul bătăliei Înverșunate care opunea Într-o furie zadarnică armatele dușmane, a fost cu adevărat Încheiat un acord Între noi și Înțelepții islamici. Nu a fost scris pe pergamente, Însă această imagine, pe care de atunci o purtăm cu noi, Îi marchează pecetea intangibilă. Cele două fețe ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-și hainele de praf. - Mandatul meu Încetează la miezul nopții. Odată cu autoritatea mea. Lămurește-mă ce se Întâmplă, repede. De ce toată desfășurarea asta de forțe fără un ordin din partea mea? Întrebă el arătând cu degetul spre arbaletierii care acționau cu furie pârghiile armelor, rezemate În suporturile purtate de servanți. - S-a descoperit un complot Împotriva siguranței Florenței... priorule. Sub motiv că proclamă o cruciadă, șefii ghibelinilor adunau oameni Înarmați, cu siguranță ca să răstoarne Comuna și administrația populară. Căpetenia pare să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
și În stânga cu pumnalul pe care și-l scosese de la brâu. Părea adâncit Într-o bătălie cu umbrele, În timp ce masca lui grotescă devenea din ce În ce mai tragică. Și fața i se Întunecase, sub panașul fluturând de pe coif. Continua să tremure, pradă unei furii neînfrânate. Împunse cu degetul arătător de mai multe ori În pieptul poetului. - Mi s-a făcut lehamite de tovărășia Mizeriei. Când o să vină și vremea noastră, prietene? Apropo, ce-i Înăuntru? zise el, arătând spre ladă, pe un ton dintr-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567

un zâmbet frumos, față de care surâsurile pe care ni le adresa zilnic, și Dumnezeu mi-e martor că acelea erau fermecătoare, păreau palide și distante. Privea câmpia brună și infinită, tremurătoare sub coloanele de fum ale exploziilor îndepărtate, a căror furie ajungea la noi estompată și decantată, într-un cuvânt: ireală. Departe, linia frontului se confunda cu linia orizontului, atât de bine încât uneori ai fi putut avea impresia că mai mulți sori se ridicau deodată pe cer, apoi cădeau din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]