3,883 matches
-
ce recită pe stradă se ridica pentru a rosti pe un ton triumfător o elegie care slujise deja pentru alți o sută de dispăruți. Afară s-a auzit un zgomot de cratițe: erau vecinele care aduceau hrana, căci nu se gătește în casa unui defunct. O sărbătoare, moartea. Un spectacol. Tatăl meu nu și-a făcut apariția decât la amiază, explicând în chip confuz că abia aflase trista veste. Toți se holbau la el într-un mod ciudat, toți se credeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
atragă atenția asupra sosirii lor. Zgomotul copitelor ajunse până la bucătărie, făcându-l pe Listarius, care tăia niște praz, să ridice capul. Dădu fuga la fereastră, urmat de Lucilius, al doilea ajutor de bucătar, un tip pirpiriu care se lăuda că gătise pentru însuși Nero. Listarius trase perdeaua și privi afară. — Cine sunt? Se uita la soldații care descălecau, unii dintre ei cu ajutorul gărzilor lui Vitellius. Lucilius își împinse înainte nasul ascuțit. — Îl vezi pe cel cu haina de blană? Îl cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dintre ei cu ajutorul gărzilor lui Vitellius. Lucilius își împinse înainte nasul ascuțit. — Îl vezi pe cel cu haina de blană? Îl cunosc... Ăla mare, pe care îl urmează ceilalți, îl vezi? Acela e Flavius Valens, comandantul Legiunii întâi Germanica. Am gătit și pentru el, pe când era guvernator Capito. Ăia doi se urau, șopti Lucilius, apoi adăugă cu voce tare: Dar pe atunci se făceau mâncăruri simple, de soldați: grâu, năut și ceapă... Munca nu era așa de grea ca acum. Coborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Britannia, a învins în Africa și în Hispania Tarraconensis, unde armata l-a ales împărat în aprilie... — Ai mai văzut pe cineva care să fie ales împărat de soldații lui? izbucni indignat un bătrân cocoșat, neîntrecut în arta de a găti păsări; până atunci rămăsese tăcut și prăjise sturzi într-o tingire unsă cu grăsime. Ce-or să zică zeii? Împăratul trebuie ales la Roma, de Senat și de poporul roman. Așa a fost dintotdeauna - iar acum, deodată, armata crede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-i pun pe cei din escortă să te jupoaie de viu, șuieră Vitellius. Dă-mi măcar o prăjitură, una. Dacă pui să fiu ucis, cine va mai fi bucătarul tău personal? Nimeni nu știe să facă mâncărurile pe care le gătesc eu. Listarius o porni repede pe cărare. — De asta ești așa de arogant, pufni Vitellius, șchiopătând în spatele băiatului. Fiindcă ești sigur că nu mă pot lipsi de tine. — Trebuie să ne grăbim. Dacă soarele apune, n-o mai găsești pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Tu... ai acceptat alianța cu Vitellius? Valerius clătină din cap, nevenindu-i să creadă. Acordase îngrijiri fiului unui preot, care se rănise la vânătoare, iar acum își curăța instrumentele în fața focului, în timp ce Maktor punea în vase mâncarea pe care o gătise. — Nu-mi vine să cred că te-ai aliat cu vitellienii! În cultura voastră, dacă nu ești de partea cuiva, înseamnă că ești de partea adversarului? întrebă batjocoritor Julius Civilis. — Eu nu mă simt roman, nu sunt ca Antonius. Maktor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Mă duc. O să încerc să-l conving pe Manteus. Așteaptă-mă în cort. Grijuliu, Errius îi spuse lui Valerius să mănânce. Puse pe masă mâncarea simplă a soldaților, completată de un fazan pe care el însuși îl vânase și îl gătise. În cortul lui Antonius Primus erau aprinse câteva lămpi, dintre care una pâlpâia în fața altarului zeilor Lari. Din când în când, Valerius se ridica și ieșea din cort, nerăbdător. De ce nu mai vine? Poate că nu l-au lăsat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
spioni pe-aici? întrebă Listarius în șoaptă. — Vitellius nu găsește bucătari mai buni ca noi în tot Imperiul, răspunse bucătarul-șef. E dispus să facă orice, dar nu să renunțe la mâncărurile rafinate pe care doar noi știm să le gătim. Noi și cu tine. Se uită la Listarius, care turna amestecul de bobi și măruntaie de oaie într-un vas de ceramică cu flori roșii. — Și apoi, chiar dacă ne certăm des, noi suntem prieteni. Prieteni adevărați. Iar prietenii nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de pază în fața camerelor împăratului. — Treci, îi spuseră fără să-l privească, de parcă n-ar fi existat, de parcă n-ar fi avut ochi să vadă și urechi să audă. Și, mai ales, de parcă n-ar fi avut creier decât ca să gătească mâncărurile preferate ale împăratului. 37 Era limpede că noul împărat voia nu doar să-i egaleze, dar și să-i depășească pe înaintașii săi în privința jocurilor. Vitellius știa că, de la Caesar până la Nero, toți împărații organizaseră munera fastuoase în cinstea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
împrejurări atât de remarcabile că fusese ținută minte multă vreme de oamenii din Shahkot. Într-o zi, pe când stătea la fereastra de la dormitor și privea în stradă, pregătită să îndure încă un interval aparent nesfârșit până când Ammaji avea să-i gătească și să-i servească cina, o umbră căzu dintr-odată peste soare, la fel de repede cum o zi de iarnă se topește într-o seară cețoasă și apoi în noapte, iar după-amiaza luminată în alb se prefăcu în pergament când cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ce ai mai bun. Chiar dacă înseamnă să faci ceva în plus, cum ar fi rezervările de bilete de tren pentru șeful tău, nu te plânge. E doar un lucru neînsemnat. Ammaji veni din bucătărie, unde pregătea cutiile cu prânzul. Kulfi gătea doar când o cuprindea inspirația; corvoada o lăsa pe seama lui Ammaji. Vreți paratha simplă pentru la prânz sau ați prefera cu ridichi? întrebă Ammaji. — Eu aș prefera păun cu rodii, spuse Kulfi atât de încet că nu o auzi nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și suficientă mâncare până să se facă destul de mari ca să plece. Care e cea mai bună metodă să fii conștient de Dumnezeu? Calea devoțiunii sau cea a cunoașterii? Întrebările curgeau repede și cu furie. — Unii digeră peștele doar dacă e gătit într-un curry ușor. Alții sunt acri din fire și nu trebuie să mănânce pește marinat. În sud, e apreciat peștele gătit cu apă de cocos. Eu personal prefer pomfret în sos de chilli și fructe de tamarind, îngroșat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Calea devoțiunii sau cea a cunoașterii? Întrebările curgeau repede și cu furie. — Unii digeră peștele doar dacă e gătit într-un curry ușor. Alții sunt acri din fire și nu trebuie să mănânce pește marinat. În sud, e apreciat peștele gătit cu apă de cocos. Eu personal prefer pomfret în sos de chilli și fructe de tamarind, îngroșat cu făină de năut. — Unde să-mi încep căutarea? Care e punctul de plecare? Sampath zâmbi; apoi căscă și-și trase pălăria pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
la fel de repede și de ușor ca un copil, adormi. O tăcere plină de șoapte se așternu peste musafiri. Kulfi se ridică fără nici un sunet și se îndepărtă în vârful picioarelor ca să se apuce să pregătească cina lui Sampath. În Shahkot, gătea doar din când în când, în momentul în care inspirația urca din adâncurile subconștientului ei, se năpustea și o înghițea asemeni unui val de maree. Dar cum să împace visele sale sălbatice cu viața pașnică din Shahkot, cu bucătăria minusculă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
care fusese foarte îngrijorat, ca atunci când Kulfi încercase să fure plantele experimentale de la expoziția anuală a Centrului Agricol sau când încercase să intre în cușca unor fazani rari, în micuța grădină zoologică a Shahkot-ului, ca să prindă unul și să-l gătească. De fiecare dată fusese prinsă de paznici, care presupuseseră că era doar un vizitator rătăcit și la fel de deranjant ca tot restul mulțimii venite să caște ochii. Din fericire, evenimentele acestea nu se repetaseră. Și Ammaji o lăsase în pace pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ei scăzuseră și mai mult, astfel că, asemeni lui Sampath, descoperi ușurarea pe care o aducea spațiul. Inspirată de pădure, se angajase într-o serie de experimente, într-o cruciadă ferventă pentru a da viață închipuirilor ei celor mai fantastice. Gătea afară, la soare, sub cerul gigantic. Simțea că se afla la marginea a ceva enorm. În jurul ei se desfășura un relief pe care îl înțelegea în profunzime, fără să stea să se gândească sau să analizeze. Îl înțelegea în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ei cu furtuna cea mai sălbatică la care fusese martoră, cu sfârșitul foametei și cu miracolul argintiu al ploii. Acolo, în mijlocul haosului, chipul fiului ei exprima o seninătate rară, cufundarea într-o lume diferită de cea în care se născuse. Gătea doar pentru Sampath, lăsând-o pe Ammaji să se ocupe de masa pentru restul familiei, căci judecata lui era singura în care Kulfi avea încredere. Muncea aproape toată ziua, încercând una și alta, dând naștere, chiar și în aceste zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cine vorbea, ce mânca și ce bea. Apoi spionul își aminti de mirosul misterios din acea zi din livadă. O urmă a acestuia mai stăruia în pielea și hainele sale. Se putea oare ca Sampath să fie drogat? Ce se gătea în ceaun? Fără îndoială, fuma ganja - creștea sălbatică pe toată coasta dealului. Dar oare lua și opium? Și cine mai știe ce? Spionul rămase pe gânduri până târziu în noapte. 11 Departe, pe o coastă a dealului, umbla femeia responsabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
forța mușchilor ei celor noi, vânoasă și dură în ciuda aerului delicat, Kulfi felia și tranșa, măcina și zdrobea, tăia și toca în haosul de ingrediente și de vase. — Chimen, pitpalac, semințe de muștar, coajă rasă de pomelo, murmura ea în timp ce gătea. Fenicul, coriandru, mango acru, făină de palmier, licheni și pandanus. Frunze de colocasia, mere glasate, pepene de iarnă, dovleac amar. Rădăcină de khas, lemn de santal, cenușă de dovleac, schinduf. Dovleac șerpesc, flori de banană, frunză-paianjen, rădăcină de lotus... Dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și pandanus. Frunze de colocasia, mere glasate, pepene de iarnă, dovleac amar. Rădăcină de khas, lemn de santal, cenușă de dovleac, schinduf. Dovleac șerpesc, flori de banană, frunză-paianjen, rădăcină de lotus... Dădea naștere unor meniuri atât de complicate, că erau gătite uneori și cu o sută de ingrediente, precar echilibrate cu un amestec complicat și delicat de mirodenii - triumfuri minunate ale artei celei complexe și delicate a asezonării. O singură grăunță din ceva, un mugure de altceva, un vârf umed de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
intră în greva foamei. Niciodată în toată viața sa nu mai mâncase atât de bine! Rotunjimile sale în creștere demonstrau ce bine-i cădeau mesele. Cu obrajii îmbujorați, spunea pe un ton rănit: — Orice fiu știe bine că nimeni nu gătește ca mama sa. Credincioșii, privind cu gelozie, începuseră să se gândească la posibilitatea ca mâncărurile acestea să nu semene cu cele ale propriilor mame. Înainte, abia dacă se întrebaseră ce i se dădea de mâncare lui Sampath, dar, pe măsură ce ambiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Poezia, spuse fratele John, se naște din greutăți și suferință, din durere și îndoială. Apoi începuse să recite. Te-au strigat toată dimineața, spuse într-un fel care îi făcu lui Sampath pielea de găină. Zece rude pentru care să gătești și tu ești fata. Glasurile lor răsună în întunecimea junglei, dar nu, nu le răspunde. Rămâi pe malul ăsta. Căci ce știu ei despre aurul cel fin al înotătoarei ce se înalță spre lumină prin apa străvezie? Lui Sampath îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
un arbore cu lalele, de-a lungul unui pârâu. Avea nevoie de un ingredient nou, își zise, adulmecând aerul, ceva incitant și proaspăt, care să o inspire să facă o mâncare nedescoperită până atunci, o invenție nouă. Privi către cer. Gătise deja un porumbel și o vrabie, o ciocănitoare, o pupăză, o coțofană, un sfrâncioc, un grangur, o privighetoare himalaiană, un papagal... Gătise o veveriță, un porc spinos, o mangustă, toate păsările sălbatice pe care le putuse găsi în zona aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
proaspăt, care să o inspire să facă o mâncare nedescoperită până atunci, o invenție nouă. Privi către cer. Gătise deja un porumbel și o vrabie, o ciocănitoare, o pupăză, o coțofană, un sfrâncioc, un grangur, o privighetoare himalaiană, un papagal... Gătise o veveriță, un porc spinos, o mangustă, toate păsările sălbatice pe care le putuse găsi în zona aceea, peștii cei mici din pârâu, melcii cu cochilie rotundă care dungau cu argintiu frunzele, cosașii care săreau și țopăiau, aterizând cu bufnituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
hambare și câmpuri. Cerea carne de tigru și urs, gâscă siberiană și antilopă neagră. Trimitea după broaște țestoase, țestoase-de-apă-dulce, vipere și foci. După tatu, antilope, zebre și balene. Cerea elefanți, hipopotami, iaci și cocori, macaci și... maimuțe! Maimuțe! Ah, să gătească o maimuță! Printre bambuși, prin desișul verde și galben de banane, printre urzici, până sus pe vârful dealului. Epuizat și murdar, spionul renunță să mai încerce să se țină după ea și se cățără într-un copac de unde spera să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]