2,160 matches
-
fâlfâiri neașteptate prin dreptul ferestrei. Am auzit bufnitura și rn-am uitat pe geam: pe asfalt, lângă o Pobedă, zăcea în uniformă fostul licean, iar profilul său nobil se contura pe fundalul unei pete vesele, purpuriu-deschis, care se lățea încetișor. Sigur, gașca mai cuprindea și alți membri, mai puțin importanți sau pe care nu mi-i amintesc. Era, știu, la scara șase, un băiețel care suferise de poliomielită și avea un picior prins într-un mecanism de metal, complicat, cum trebuie să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să strige la noi în jos, de la înălțimea a opt etaje, gesticulând și prefăcîndu-se că se prăbușește. Noi, ceilalți, nici nu ne puteam apropia de balustradă, darmite să ne suim pe ea. Fetițele de seama noastră nu intrau, bineînțeles, în gașcă. Ele își petreceau timpul de joacă desenând pe asfalt nesfârșite peisaje cu cretă albastră, galbenă și ciclamen sau chiar cu cărămidă, sau jucând jocurile lor cu năfrămioare, prinți călare, sărutări, odi-odi-oda și "o piatră nestemată ce nu este-n lumea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Când nu aveam chef de Vrăjitroaca și nici să ștergem cu talpa subțiată a tenișilor căsuțele albastre, pomii galbeni și mamele verzi pe care fetele le desenau pe asfalt, doar ca să le-auzim urlând și fugind acasă, ne strângeam în gașcă și, așezați pe niște bucăți de bordură încă nearanjate în linie, începeam să povestim tot felul de lucruri sau să jucăm Fazanul pe filme; îmi amintesc cum a povestit Țaganu o escapadă de-a lui în curtea morii: "Am sărit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aer bizar, enigmatic, greu de descifrat. Când plecau acasă, întotdeauna mai devreme decât noi, pe asfaltul albastru rămâneau cercuri strâmbe și alte figuri, pe care le ștergeam cu ură. Băiatul "făcea pe grozavul", se dădea mare, asta a fost concluzia găștii noastre, așa că ne-am hotărât, nu mai țin minte dacă organizat sau spontan, să îl silim să ia o atitudine față de noi. Dacă ne devenea prieten, bine. Dacă nu și mai bine, căci simțeam nevoia unui dușman adevărat. Mai încercaserăm
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ore cât trebuia să stau culcat în patul pe care îl uram, în căldura uscată a verii. Pe fereastră, norii albaștri, scânteietori, se depanau la nesfârșit, măturați de vârfurile plopilor. Când am coborât după-masă iarăși în spatele blocului, am găsit toată gașca adunată. Cu gurile căscate, băieții priveau în sus spre un lucru probabil senzațional, pe care eu nu îl puteam vedea din cauza colțului clădirii. "Vino-ncoa, bă Mirciosule", îmi strigară. "Vino să-l vezi pe Mendebil doi! Ăsta-i mai diliu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
albăstrie, spre dimineață, nu am fost sigur că n-am trecut în alt vis .Deci, dacă voi continua să scriu azi, o voi face dintr-un impuls interior și doar pentru mine.) După vizita acelui negustor de jucărele, armonia din gașca noastră s-a dus, încet-încet, pe apa sâmbetei. Mimi, Lumpă, Luță și Mațaganul mai ascultau doar cu o ureche poveștile Mendebilului, care și el, cum am observat curând, începuse să-și neglijeze auditoriul. Stătea mai departe pe tronul său de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ieși din el! Dar nu vreau să mă mai gândesc. Tot ce vreau acum este să am puterea să descriu "realist" această scenă, deși mi se pare aproape cu neputință. Mendebilul parcă înnebunise. Cel puțin asta era părerea celor mai mulți din gașca noastră, care nu își puteau explica momentele din ce în ce mai lungi de aiureală penibilă, de hoinăreală dezorientată a băiatului în spielhosen galben de-a lungul pereților murdari ai Scării Unu. Abia dacă mai începea câte o poveste asiatică, Ceașca de lemn și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Mendebilul atât de brusc, atât de total, după venirea negustorului de nimicuri? Dar nici să îmi pun întrebări nu mai reușeam. Sandu însă reacționase altfel. Era indignat, plin de furie. Seara, la Scara Unu, când s-a adunat toată vechea gașcă, le-a povestit totul, mai punând și de la el, iar din povestea lui reieșea că Mendebilul ne prostise pe toți cu tâmpeniile lui, dar că acum și-a dat arama pe față. Vova și cu frati-su s-au repezit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
văzut niciodată. De a doua zi a început să plouă mărunt și înghețat, până ce tot spatele blocului s-a transformat într-o mocirlă unde nu mai era chip să te joci. După vreo săptămână am început școala și până în vară gașca s-a cam destrămat. Au urmat mai mult de douăzeci de ani anonimi. Am făcut liceul , armata și facultatea și iată-mă belfer. De acum trei luni însă de la visul cu borcanul de hamsteri, sânt cu totul alt om. Nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
to?, Mortul și prietena lui Sanda, zisă și Calceola Sandalina, după numele unui foraminifer. Dar Sanda (Sanda era numele ei de familie) era bună prietenă cu Gina, așa că, neinvitată de fapt, Gina s-a luat și ea după noi. Oricum, gașca era încîntată, căci simțise că lucrurile nu sânt în regulă între mine și Gina și sperau că vor asista la vreo scenă tare. Eu mă țineam cât mai departe de ea și-mi dădeam silința să discut însuflețit cu băieții
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
umblam prin toate crâșmele, ei îi plăcea să fumeze, să bea cafele. Mie nu-mi plăcea nimic, doar să mănânc. Bani nu prea aveam, eram săraci amândoi, dar ne întâlneam cu alți colegi de-ai ei și se formă o gașcă. Se discutau ultimele articole din Secolul XX, revistele de specialitate, se făceau poezii ad-hoc și se râdea mult. Am crezut, un timp, că este tot ce aveam nevoie. Cred că a fost bine pentru acea perioadă. Gândul îmi fugea, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și altfel pentru un cotidian național. Modularea stilului, alternarea registrelor sunt însă, oricum ai lua-o, experiențe și experimente interesante. Merită făcute. Există, pe de altă parte, o tendință de articulare a câmpului cultural autohton pe tabere, coterii, grupuri și găști de influență și control. Trebuie să fii cu „ai noștri“ sau cu „ai lor“. Neapărat. Ori, ori. Alternativa nici, nici, pentru care pledez, distruge aceste exclusivisme. Îți oferă posibilitatea de a judeca de unul singur, cu capul tău, de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
sens rațional le scăpa lor, tot așa cum îți scapă gestul cuiva care-și dă foc propriei case pentru a admira, în felul lui Nero, frumusețea de-o clipă a flăcărilor. Despre comunism, altfel Pe tinerii din sixties-ul hippiot, îi interesau gașca, grupul, tovărășia. Residential community. Voința de a fi în gașca aceea care crede în sine din privire, din felul în care se mișcă, din felul în care își poartă țoalele, din negrul cămășii, din franjurii blugilor, din lanțuri, piele neagră
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
cuiva care-și dă foc propriei case pentru a admira, în felul lui Nero, frumusețea de-o clipă a flăcărilor. Despre comunism, altfel Pe tinerii din sixties-ul hippiot, îi interesau gașca, grupul, tovărășia. Residential community. Voința de a fi în gașca aceea care crede în sine din privire, din felul în care se mișcă, din felul în care își poartă țoalele, din negrul cămășii, din franjurii blugilor, din lanțuri, piele neagră, latex, bici, tricoul negru, satanism, hip-hoperii și hauserii cu tricouri
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
galbene, cum execută manevrele, trosnesc vagoanele cisternă, pocnesc roțile pe la macazuri. Sfios îmi privesc nădragii cu dunguliță, bocancii, boneta de partid, și pe când stau așa sfios și încurcat iată că vine bețivanul ăla mahmur, tocmai s-a despărțit el de gașca lui Farfuridi și Brânzovenescu, și-mi suflă în nări un damf de vodcă Rasputin, așa că abia pot auzi cum îmi dă asigurări că, orice ar fi, totuși coana Joițica e damă bună, așa-mi zice și eu dau din cap
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
în pragul integrării ar depinde de umori, de stări psihice mai mult sau mai puțin confortabile ale celor din frunte. Ar trebui să le reamintim președintelui și premierului că electoratul nu are neapărat în vedere ca ei să fie o gașcă fericită care să aibă ce-și spune pe la șprițuri. Ce vrea președintele și cum anume își va liniști sufletul înșelat? Păi, are mai multe variante posibile. Spre exemplu, dacă avem amânări în procesul de integrare ar putea să se repeadă
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
nenumărate peripeții, care ne arată mersul absurd al lucrurilor într-o societate închisă, din perspectiva omului obișnuit. Dzsáta încearcă să ducă o viață normală de copil, să meargă la școală, să facă pozne, să se îndrăgostească, să se bată cu găștile, să caute comori - dar, de asemenea, încearcă să-și afle noul rol în familie, ajutându-și mama și împăcându-se cu tăcutul bunic, neîncetând să spere că-și va revedea tatăl într-o bună zi. Când lucram la Regele alb
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2214_a_3539]
-
o chestiune de timp până când și scuturile antirachetă vor intra sub tutela reflectoarelor. Începuturile sunt, cum s-ar zice, promițătoare. Din America până la Cotnari, toată specia și toate specimenele participă cu însuflețire proletară la dezvelirea globală. De la Ozzy Ozbourne și gașca Big Brother, până la Bahmuțeanu, Prigoană și familia de exploratori Columbeanu, cu toții și-au luat tichet la propria petrecere de arătat chiloții kilobiților și kiloherților. Poate părea hazardată perspectiva unui război apocaliptic iscat în urma unui show televizat, nu? Nu! Până mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
care s-au gândit că așa ocazie nu se ratează și că ce-ar fi să ajungă și ei mari și foarte bazați, așa ca prin filmele americănești, adică niște boși mafioți. Cică ălora le merge bine În "familii" și găști și ce s-au gândit deștepții noștri? C-ar fi bine să facă la fel, adică să-i imite pe ăia, că la mai mult nu-i duce capul, de conștiință ce să mai zic?! și s-au apucat de
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
a reușit să-l înțeleagă... Are încă sub pleoape acea noapte de Crăciun - ultimul Crăciun pe care l-au mai făcut împreună, cu Muti încă bine și cu dragul de Tudor în țară. Dragul de Tudor era cu prietenii, cu gașca, cum își spuneau ei, la ski, pe munte ; totuși, ea a insistat să se facă la ei acasă Crăciunul, ca totdeauna. Și chiar le-a reușit un Crăciun animat, făcuseră rost de brad, de fapt, era molid, a avut chiar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
știe că pentru orfani perioada Crăciunului e foarte nasoală. Se forță să rememoreze toată povestea. Era spre sfîrșitul lui septembrie 1947. Bătrînul sef de trib Worton l-a chemat În birou. Karen, fiica lui Welton Morrow, era membră Într-o gașcă de liceeni care făceau experimente cu droguri. Cumpărau marfa de la un saxofonist numit Les Weiskopf. Morrow era un avocat putred de bogat, care contribuia din greu la fondurile Departamentului, și voia ca Weiskopf să fie strîns cu ușa discret, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
lălăia, iar Dublu Perkins Își chinuia chiatara. Jack o conduse pe Karen În pași de dans În partea cealaltă a sălii, Într-un colț În care fuseseră adunate mai multe reflectoare. Un loc ideal - liniștit și cu vedere spre toată gașca. Jack Îi arătă cu degetul toți jucătorii. — Pe Brett Chase Îl cunoști deja. Nu dansează, pentru că e poponar. Bătrînul cu trabucul e Max Peltz. El e producătorul și regizează cele mai multe episoade. Ai dansat cu Miller, deci Îl cunoști. Cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
dau la nimeni tărăboanța! — Atunci cui i-ai Împrumutat pușca aia cu repetiție calibrul doișpe? Hai, varsă tot ce știi! — Șefu’, Îți zisei că n-am pușcă! Jack interveni: — Zi-mi cum e cu păgînii mov. E vorba de o gașcă de indivizi care se dau În vînt după mașinile mov? — Șefule, nu-i decît c-așa-i zice la clubu’ nost’. Io am o mașină mov, alții din club are la fel. Șefu’, da’ zi-mi și mie care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
tren sau avion, trimițîndu-i retur În locul de proveniență, totul În cea mai mare taină. Whalen a tras apoi concluzia: El are voie să acționeze, pentru că cineva trebuie să ofere servicii În domeniul jocurilor de noroc, altfel existînd riscul ca o gașcă de independenți descreierați să facă praf Los Angeles-ul. Expresia lui Dudley S, „menținere sub control“, spunea totul: mahării poliției știu că el ripostează doar cînd e atacat. El respectă regulile jocului. Ideea că el sau Mickey ar putea să mătrășească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de divizie: omul a condus șapte divizii În mai puțin de cinci ani și a stabilit multe contacte prețioase, cîștigînd respectul unanim al oamenilor pe care i-a comandat. PÎnă acum Îngrijorarea ta majoră, cum că „nu face parte din gașcă“ și că asta Îi va Înfuria pe mulți cînd se va afla că va conduce Anchetele Interne, mi se pare nefondată. Se zvonește că Ed va prelua A.I. la Începutul lui 1958 și se presupune În mod tacit că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]