1,707 matches
-
omenești. Și pentru binele obștesc obișnuiesc să facă asemenea sacrificii. Unele triburi au un fel de manechine de o mărime colosală, Împletite din nuiele, În interiorul cărora pun oameni vii; manechinelor li se dă foc și oamenii mor Învăluiți de flăcări. Galii socotesc că zeilor nemuritori le este mai plăcută sacrificarea de oameni care au fost prinși cu vreun furt, vreo tâlhărie sau alt delict; În cazul În care lipsesc asemenea victime, recurg la sacrificarea unor nevinovați (De bello galico, VI, 16
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ispășiri pot fi Împăcați zeii și când se vor curma aceste urgii atât de cumplite. Între timp s-au adus și câteva jertfe, ieșite din comun, potrivit Îndrumărilor date de cărțile Ursitei; Între acestea au fost Îngropați sub pământ un gal și o gală, un grec și o grecoaică, jertfirea acestora fiind făcută În târgul de vite, Într-un loc Împrejmuit cu pietre, loc care fusese Însângerat dinainte de jertfe omenești, datină foarte puțin practicată la romani (Titus Livius, De la fundarea Romei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
text etrusc; de fapt, conform mărturiei sale, la Roma se aduseseră jertfe umane În Împrejurarea respectivă, dar și În trecut. Se poate și mai rău: știm de la Plutarh că, În 228 Î.Hr., În atmosfera de teroare determinată de invazia galilor insubri, au fost jertfiți doi greci și doi gali. Există impresia clară că guvernul roman Împlinea astfel de sacrificii În momente de mare dificultate și că acestea nu erau mereu publice, ci numai atunci când era considerată necesară Întărirea poporului: nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se aduseseră jertfe umane În Împrejurarea respectivă, dar și În trecut. Se poate și mai rău: știm de la Plutarh că, În 228 Î.Hr., În atmosfera de teroare determinată de invazia galilor insubri, au fost jertfiți doi greci și doi gali. Există impresia clară că guvernul roman Împlinea astfel de sacrificii În momente de mare dificultate și că acestea nu erau mereu publice, ci numai atunci când era considerată necesară Întărirea poporului: nu mai avem Însă nici o informație clară despre sacrificii umane
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
execrabil”, ca În sacrae panduntur portae șEneida, VI, 574ț. Alții Înțeleg sacra ca devota, ce trebuie comparat cu ver sacrum. Alții Înțeleg „sacru” cu sensul de „scelerat” și „sacrileg”. În orice caz, expresia Își are originea Într-un obicei al galilor. De fiecare dată când locuitorii din Marsilia erau loviți de ciumă, un sărac se oferea să fie hrănit un an Întreg, cu cea mai bună hrană, pe cheltuială publică. Apoi, acesta, Împodobit cu ramuri și veșminte sacre, era purtat prin
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sacrificiu nu se referă la cetatea greacă Marsilia, din secolul I d.Hr. (trebuie să se țină cont că primul izvor este Petronius), ci mai degrabă la neamurile galice care locuiau În jurul cetății (de altfel, Servius vorbește despre un obicei al galilor). Ajungem astfel la concluzia că anumite triburi galice din Provence practicau ritul pharmakòs. Este vorba despre un rit necunoscut celorlalte popoare celtice și este ușor de presupus că acesta ar fi fost Împrumutat, la urma urmelor, din Asia Mică, prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este o Întâmplare nici faptul că izvoarele clasice nu vorbesc despre ritualul decima, bine atestat de diferite inscripții galice din Galia Narbonensis (unde apare formula dede bratou dekanten - „dedit grate decimam”), ritual care, după toate probabilitățile, a fost cunoscut de gali de la grecii din Marsilia și care avea inconvenientul de a nu sugera nimic nepotrivit sau necivilizat. 8. LUMEA DE „DINCOLO”TC "8. LUMEA DE „DINCOLO”" După cum am văzut, Cezar amintește că druizii gali predau teoria metempsihozei; Însă, dacă această Învățătură
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
după toate probabilitățile, a fost cunoscut de gali de la grecii din Marsilia și care avea inconvenientul de a nu sugera nimic nepotrivit sau necivilizat. 8. LUMEA DE „DINCOLO”TC "8. LUMEA DE „DINCOLO”" După cum am văzut, Cezar amintește că druizii gali predau teoria metempsihozei; Însă, dacă această Învățătură ar fi fost răspândită peste tot, nu s-ar mai fi pus problema lumii de „dincolo”, pentru că secvența nedefinită a reîncarnării ar exclude pentru om orice relevanță a lumii de „dincolo”, chiar dacă ar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îndoială importanța enormă a religiei oficiale administrată de druizi, astfel Încât, În cadrul religiei galice prezentate de Cezar, nu se vorbește deloc despre acest cult. Ar fi deci oportun să spunem câte ceva despre sacerdoțiul galic. Scriitorii clasici cunosc trei categorii de „intelectuali” gali - druizii (transformați apoi, În mod grotesc, În dryades), poeții inspirați și barzii - și fac referire la trei activități diferite, chiar dacă nu există un consens total În stabilirea lor: În Commenta Bernensia la Lucanus (cu referire la I, 585), de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este formată de druizi, cealaltă de cavaleri. Druizii iau parte activă la cult, se Îngrijesc de sacrificiile publice și private, explică practicile religioase; la ei vine un mare număr de tineri să Învețe. Druizii se bucură de mare cinste În fața galilor. Ei hotărăsc În aproape toate dezbaterile publice și private; dacă s-a comis vreo crimă, dacă s-a săvârșit vreun omor, dacă există vreun proces de moștenire sau hotărnicie, tot ei sunt aceia care dau sentințe, fixează despăgubirile și amenzile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a săvârșit vreun omor, dacă există vreun proces de moștenire sau hotărnicie, tot ei sunt aceia care dau sentințe, fixează despăgubirile și amenzile. Particularul sau tribul care nu se supune hotărârii lor nu mai are dreptul să aducă jertfe. La gali, aceasta este pedeapsa cea mai grea. ș...ț În fruntea tuturor druizilor se află unul singur, care are cea mai mare autoritate printre ei. ș...ț Într-o anumită perioadă a anului, druizii se așază ca să judece, Într-un loc
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se prezenta cu insistență imaginea Franței ca un tot transoceanic, un loc În care atributele culturale și civice specific franceze le erau accesibile tuturor, unde toate școlile primare de la Saigon la Dakar predau despre nos ancêtres les Gallois („strămoșii noștri galii”) și proclamau, fie și numai În principiu, importanța unei asimilări culturale uniforme care ar fi fost de neconceput pentru administratorii coloniilor britanice, belgiene, spaniole sau portugheze 2. Numai În Franța era posibil ca guvernul din metropolă să trateze cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În consecință, ea făcea frecvent obiectul criticilor oficiale. Comitetele de profil ale consiliilor locale, scandalizate, au interzis Rock Around the Clock, precum și un musical rock fără doar și poate superior, Jailhouse Rock cu Elvis Presley. Consilierii municipali din Swansea (țara Galilor) l-au găsit pe interpretul de skiffle Lonnie Donegan „inadecvat”. Lui Tommy Steele, un rocker britanic relativ energic de la sfârșitul anilor ’50, nu i s-a permis să cânte În Portsmouth de sabat. Johnny Hallyday, o clonă franceză semireușită a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a fost desființată cenzura dramatică. În 1969 s-a dat Legea Divorțului, care nu a precipitat, ci doar a confirmat transformarea dramatică a instituției matrimoniale: dacă În ultimul an dinaintea celui de-al doilea război mondial, În Anglia și țara Galilor se Înregistra un divorț la 58 de căsătorii, patruzeci de ani mai târziu proporția era de unul la trei. Reformele liberale și liberalizante din Anglia anilor ’60 au fost aplicate În tot nord-vestul Europei, Însă la distanțe variabile În timp
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Actul Unic European. Cu fiecare grup de noi membri apăreau și noi diferențe care necesitau atenție și compensare pentru ca integrarea economică să reușească. Mezzogiorno nu mai era singura regiune subdezvoltată, ca altădată: mai toată Irlanda, părți din Marea Britanie (Ulster, țara Galilor, Scoția, nordul și vestul Angliei), cea mai mare parte a Greciei și Portugaliei, sudul, centrul și nord-vestul Spaniei - toate erau sărace și aveau nevoie de subvenții semnificative și de redistribuirea ajutorului la nivel central pentru a recupera decalajul. În 1982
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
atmosferă 120 milioane de curie de material radioactiv: de 100 de ori mai mult decât radiația emisă la Hiroshima și Nagasaki Împreună. Norul radioactiv rezultat a fost dus de vânt spre nord-vest, În Europa Occidentală și Scandinavia, ajungând până În țara Galilor și Suedia și afectând În total, conform estimărilor, aproximativ cinci milioane de oameni. Pe lângă cei 30 de membri ai echipelor de intervenție uciși pe loc, alți 30.000 de oameni au murit de atunci În urma complicațiilor cauzate de expunerea la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dar pierduseră de mult amintirea independenței și nu manifestau aspirații politice În acest sens. Dincolo de Canalul Mânecii, În Marea Britanie, zonele celtice - deși foarte dependente de Londra din punct de vedere economic - aveau Însă parte de o adevărată renaștere națională. În țara Galilor revirimentul a fost eminamente cultural: s-a cerut folosirea limbii galeze În școli și În mass-media. Revendicarea independenței depline, articulată de partidul naționalist Plaid Cymru, a avut ecou doar În zonele muntoase și subpopulate din nordul țării Galilor. Sudul urbanizat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În țara Galilor revirimentul a fost eminamente cultural: s-a cerut folosirea limbii galeze În școli și În mass-media. Revendicarea independenței depline, articulată de partidul naționalist Plaid Cymru, a avut ecou doar În zonele muntoase și subpopulate din nordul țării Galilor. Sudul urbanizat, care avea căi de comunicație mai bune cu Anglia și legături solide cu mișcarea sindicală națională și partidele Liberal și Laburist, a rămas circumspect față de ambițiile naționaliste ale izolaționiștilor celți. Prin urmare, deși candidații formațiunii Plaid Cymru au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
niciodată să-și câștige compatrioții de partea proiectului naționalist. Dintre puținii alegători galezi care au participat În martie 1979 la scrutinul pe tema transferului de putere către adunările regionale, majoritatea erau Împotrivă. Când descentralizarea a ajuns În sfârșit În țara Galilor 20 de ani mai târziu, aceasta s-a Întâmplat nu la cererea naționaliștilor locali, ci În cadrul reformei administrative Întreprinse de primul guvern laburist al lui Tony Blair - care a socotit, pe bună dreptate, după cum s-a dovedit, că puterile limitate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acelorași oameni care le exercitau acum la Westminster. Rezultatul (o Adunare Galeză cu considerabilă valoare simbolică, dar foarte puțină putere reală) părea să satisfacă pe deplin aspirațiile principatului, atâtea câte existau, spre o identitate națională separată. La urma urmei, țara Galilor intrase În componența și sub stăpânirea Angliei În 1536, În timpul domniei lui Henric al VIII-lea (el Însuși vlăstar al unei dinastii galeze), iar dacă recenta renaștere a interesului pentru limba și istoria regiunii era autentică, ea nu trebuie confundată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
istoria regiunii era autentică, ea nu trebuie confundată cu o recuperare integrală a conștiinței naționale. Nemulțumirile care persistau dincolo de aparențele vieții publice locale Își aveau sursa În problemele economice, nu În năzuințe naționale neîmplinite. Puși să aleagă Între independența țării Galilor și revitalizarea economică (sub guvernare engleză) a văilor miniere, satelor și porturilor devastate de dezindustrializare și șomaj, foarte puțin galezi ar fi ezitat. Scoția era un caz aparte. și aici declinul vechilor industrii a făcut ravagii, dar Partidul Național Scoțian
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
puțin galezi ar fi ezitat. Scoția era un caz aparte. și aici declinul vechilor industrii a făcut ravagii, dar Partidul Național Scoțian apărut În anii ’70 avea un scor electoral de patru ori mai mare decât omologul său din țara Galilor. La două decenii după ce debutase pe scena politică, În 1974 (câștigând 11 locuri În parlament), acest partid cu cauză unică Îi surclasa pe conservatori și amenința realmente bastioanele laburiștilor. Spre deosebire de galezi, alegătorii din Scoția doreau transferul de putere; deși Înființat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aici trecutul aparte al Germaniei juca, probabil, un rol inhibitor -, landurile reprezentau un surogat perfect satisfăcător. Separatismul național a atins concentrarea maximă nu În cea mai mare țară europeană, ci În una dintre cele mai mici. Belgia, de mărimea țării Galilor și Întrecută ca densitate a populației doar de Olanda Învecinată, era un stat occidental care amintea, prin schismele sale interne, de tendințele contemporane din Estul comunist. Povestea Belgiei ar putea așadar să explice de ce, după ce valul de separatism de la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Ca și restul elitei politice a continentului, din Portugalia până În Polonia, ei reprezentau În primul rând Europa albă și creștină. Sau, mai exact, Europa ex-creștină. Deși varietățile de creștinism din Europa rămâneau numeroase - de la uniații ucraineni la metodiștii din țara Galilor, de la greco-catolicii din Transilvania la luteranii norvegieni -, numărul creștinilor practicanți a continuat să scadă. În Spania, care se mândrea Încă, la sfârșitul secolului, cu 900 de abații și mănăstiri (60% din totalul mondial), credința activă era În declin și corelată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
199, 524, 714 minorități etnice 676-677 mișcare disidentă; Cehoslovacia 519-521; Germania de Est 526; În Europa Centrală 528; Polonia 521-522; România 527; Ungaria 521; Uniunea Sovietică 392, 519-530 Mișcarea de Reorganizare Lituaniană 590 mișcarea femeilor 448-451 mișcarea naționalistă din țara Galilor 643 mișcarea naționalistă scoțiană 644 mișcarea pentru drepturile omului 462 Mișcarea pentru Independența Letoniei 590 Mișcarea pentru pace 210 mișcarea Solidaritatea - vezi Polonia mișcări de rezistență; colaboraționiști 52; dezarmarea 54; integrarea 73; lipsa experienței politice 74; părerile guvernelor legitime 73
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]