3,149 matches
-
ziua, la Început se străduiesc să Înțeleagă logica lui, apoi pretind că el o Înțelege pe a lor, mai Întâi descoperă că e timid, apoi gelos, apoi bănuitor, În fine, Își petrec timpul făcându-i mici șicane și scene de gelozie, când sunt siguri că el a devenit ca ei și când sunt mândri că l-au umanizat, de fapt ei sunt cei care s-au câinoșit. Poate pentru că eram În contact zi de zi cu Lia și cu copilul, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
sources occultes du nazisme, Paris, Grasset, 1969, p. 214) Cred că aceea a fost perioada În care Agliè ne-a scăpat de sub control. Era expresia pe care o folosise Belbo, pe un ton excesiv de detașat. Eu o atribuisem Încă o dată geloziei lui. Obsedat În tăcere de puterea lui Agliè asupra Lorenzei, cu voce tare lua În glumă puterea pe care Agliè o câștiga asupra lui Garamond. Poate că fusese și vina noastră. Agliè Începuse să-l seducă pe Garamond aproape cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
a luat sfîrșit cînd prima lui prietenă, care habar nu avea de fetișurile lui, a adus acasă un alt băiat care a Întreprins o serie de avansuri Încununate de succes asupra trupului ei, În timp ce Wakefield stătea ascuns În cameră. În loc de gelozie, Wakefield a fost cuprins de vinovăție și și-a jurat să nu se mai ascundă vreodată. — Așa că ai Încetat cu desăvîrșire? Întreabă Maggie, Încetînd, la rîndu-i, să se miște. De data aceasta, mîinile lui Wakefield Îi Îmboldesc șoldurile: se lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Recreation and relaxation. (n. trad.) Lamia, o demoniță cu cap și trunchi de femeie, dar cu partea de jos a corpului de șarpe. Într-o versiune a legendei, Lamia a fost una dintre amantele muritoare ale lui Zeus. Plină de gelozie și furie, soția lui Zeus, Hera, a facut-o pe Lamia să-și piardă mințile, astfel Încît aceasta și-a mîncat toți copiii. După ce și-a dat seama ce-a făcut, Lamia a devenit așa de furioasă Încît s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să-și piardă mințile, astfel Încît aceasta și-a mîncat toți copiii. După ce și-a dat seama ce-a făcut, Lamia a devenit așa de furioasă Încît s-a transformat Într-un monstru nemuritor, care suge sîngele copiilor mici, din gelozie față de mamele lor. Este prototipul vampirului feminin. (n. trad.) Băutură caldă compusă din tărie (de obicei rom) apă, zahăr și mirodenii. (n. trad.) Gen de muzică country, cîntată la instrumente „reci”, fără amplificare (banjo, chitară, mandolină, vioară) și caracterizată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
După standardele lui Jack, nepotismul era ceva de neiertat și n-o lăsa niciodată să uite lucrul ăsta. Fran studie din nou fotografia, îndeajuns de sinceră cu ea însăși încât să recunoască în sentimentul pe care i-l trezea o gelozie cumplită. Nici măcar faptul că mireasa, gătită cu panglici, funde și tul cu volane, semăna ciudat de mult cu tortul lângă care stătea nu reuși s-o înveselească. Rupse pagina agasantă, o făcu ghemotoc și o aruncă la coș cu precizia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
parte - închise servieta de piele fină pe care subordonații i-o făcuseră cadou de ziua lui, plângându-se că aceea veche îi dădea aerul unui profesor de muzică - în momentul acesta în care era gata să se lase doborât de gelozie și de sentimentul că fusese respins, ideea de a fi admirat și venerat nu părea cu totul de lepădat. Exista, cu siguranță, o soluție evidentă la problemele ei, își spuse Fran în timp ce bătea la vechea ei mașină de scris. După cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mine. Acordă-mi un an. Tată, tu o să-mi lași acest răgaz, nu-i așa? Phyllis observă afecțiunea vădită care îi lega pe tată și pe fiică, așa cum o făcuse de-atâtea ori înainte, și simți o împunsătură nedemnă de gelozie. — Ce părere aveți, domnule Jones? Norman Jones văzu cum i se întindeau înainte nisipuri mișcătoare. Se înșelase. Își închipuise că Ralph Tyler era deja o epavă ramolită, asemenea nefericiților pe care îi vedea când își vizita propria mamă. — Phyllis, draga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
masa. A fost căsătorit din ’89 până-n ’92, în ianuarie. Separare. Discuții cu socrul, cu cumnatul, cu soacra, scandaluri... N-a fost perioadă bună sau rea. Cam faze, așa. Când caldă, când rece - mai câte un scandal, iar se împăcau. Gelozia. Și era un tâmpit. Și cu asta, basta! I se năzărea tot timpul, tâmpit. N-avea nici un motiv. O pândea. O bătea. Avea fixuri. Mini? L-a întrebat întâi și, când a văzut privirea, a renunțat așa, de bunăvoie. Fard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
n-o mai duce mult. Acum ea era foarte geloasă. De exemplu, eu mă duceam să lucrez la proiect, în hală, la facultate și mă întorceam pe la unșpe noaptea. Rămânea singură atâta timp și începuse să aibă ea crize de gelozie. Deci se întorsese roata... dar ea era bazată. Ea simțea că ușor-ușor mă îndepărtez sufletește. Deci omul simte. Relația sufletească dintre doi oameni naște, așa, un fel de percepții extrasenzoriale. O perioadă a stat cu mine, dar văzând socrii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
urmă poate fi observată și în domeniul cultural: persistența unor tradiții specific austriece a ținut pentru multă vreme Viena la distanță de cîteva mari curente (...) Tînăra generație are în 1890 sentimentul izolării (...) Intelectualii vienezi privesc spre Berlin cu o oarecare gelozie” (Modernitatea vieneză și crizele identității, traducere de Magda Jeanrenaud, postfață de Adriana Babeți, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 1996, pp. 17-22). Și: „Contemporanii lui Freud și Hofmannstahl și-au resimțit situația vieneză ca pe un obstacol, aproape ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care arată de parcă tocmai ar fi venit direct de pe câmp! Mă miram eu! O fi chiar francez? Nici inteligent, nici educat. O fi vreun exemplar de cea mai joasă speță. Ce haine și ce față are! Se distingea o oarecare gelozie în blamarea lui Ōkuma, dar cu cât îl ponegrea mai tare pe Gaston, cu atât se înfuria Tomoe mai mult. Chiar dacă cu o clipă în urmă ea fusese cea care îl ponegrise față de fratele ei, acum, când unul ca Ōkuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
fost niciodată o problemă, răspund. Și e adevărat, chiar n-a fost. Dar și de-ar fi fost prieten cu fostele sale iubite, nu cred că asta m-ar fi deranjat, căci n-am suferit În viața mea de boala geloziei. Știu că mai pătrează legătura cu Sophia, iubita lui din studenție și de cîțiva ani după aceea, dar e și ea măritată și locuiește În Spania. CÎnd Îi mai trimite cîte un e-mail, mi-l citește cu voce tare, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
schimb, Stiliano va putea să te-ajute; chiar dacă e cam zăpăcit, căci și-a încărcat prea mult creierii cu cunoștințe. Va găsi soluția, căci și el vrea să descopere acea cale. Când Rotari mi-a împărtășit aceste cuvinte, invidia și gelozia ce mă încercau m-au făcut să le răstălmăcesc. După ce l-a luminat asupra acestor lucruri, Garibaldo l-a silit pe Rotari să se așeze gol în zăpadă, să spargă crusta de gheață și să se bage în apa de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
apoi l-am asigurat că, dacă Rotari era și el de acord, dorința lui avea să se împlinească. A binevoit să mă îmbrățișeze și, în timp ce o făcea, mi-a murmurat la ureche: - Cred că am întrezărit în sufletul tău o gelozie care nu-și avea noima. Știi ce spunea în fiecare zi Rotari la despărțire? „Prietenul Stiliano va fi mândru de mine.“ Te iubește ca pe un frate. Mare rușine am simțit în clipele acelea. De-atunci n-am avut pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mai tot timpul lângă Gaila. Se simțea vinovat că din pricina tronului avea prea puțin timp pentru ea. Nu a încetat, așa cum îi era firea, să dea năvală în încăperea în care ne aflam eu și Gaila, motivându-și copilărește subita gelozie. Dar, fapt care m-a dezamăgit cel mai mult, n-a bănuit niciodată suferința Gailei. Păstrasem pentru stricta mea folosință un scriptoriu la câțiva pași de apartamentul regal, unde nu mai intram decât rareori. Ansoald, de fapt, ducea în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
despre o catolică înfocată, ambițioasă și gata de orice ticăloșie pentru a căpăta ceea ce voia. În plus, era verișoara Zubetei, o femeie ușuratică și cunoscută în tot regatul pentru frumusețea ei extraordinară, nevasta lui Eribert, un militar la fel de faimos pentru gelozia lui. Înfăptuind acestea cu ajutorul episcopului catolic de Pavia, a reușit să-i introducă pe cei patru la curte. Prima parte a planului fiind încheiată, a început să lucreze la cea de a doua, cu complicitatea Wuldetradei, devenită deja roaba vicleșugurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
totuși bărbatul pe care-l știam, incapabil să treacă cu vederea frumusețea muierească, nu a pregetat să-i facă Zubetei oarece complimente. Wuldetrada își dădea silința ca gelosul Eribert să le observe, accentuându-le cu un aer nevinovat. Simțind că gelozia acestuia atinsese punctul de fierbere, îndrumată de nelipsita Gundeperga, a declanșat lovitura de grație. Cu trei zile înainte de sfârșitul lui ianuarie, anul 653, fiind informată că regele își va petrece după-amiaza singur ca să facă proba unui arc nou, a chemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o fereastră de unde se vedea cum Rodoald și Zubeta râdeau, așezați unul lângă altul pe o laviță. De fapt, își spuneau niște banalități oarecare, dar de la distanța aceea Eribert a văzut ceea ce mintea lui voia să vadă. Orbit iremediabil de gelozie, a năvălit mânios în grădină și l-a ucis pe Rodoald cu o lovitură de pumnal în inimă. La proces au fost prezentați martori falși, cumpărați de Gundeperga, care au afirmat că regele o hărțuia de multă vreme pe Zubeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
trezi cu brutalitate În Antonio amintirea unei călătorii În Calabria. La un moment dat, pe când conducea spre ultima lor vacanță, Emma Începuse să cânte - sfidător - exact acea melodie, Învățându-i și pe copii că „Îl Încălzeam la focul uman / al geloziei / și-apoi În pat Îmi spunea mereu / nu meriți nici doi bani“. Pe el Îl durea capul și era nervos, nu-și mai amintea de ce. — Mă Înnebunești, Îi spusese. „Și mă gândeam la Începuturi“, continuase Emma cu o perfidie fățișă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
singurul care Încă nu s-a căpătuit. Emma se simți pe neașteptate deprimată. Își spusese Întotdeauna că dacă viața ei sentimentală era atât de dezordonată și fără căpătâi, era pentru că nimeni nu știuse s-o iubească pasional cu devotamentul, cu gelozia și cu infatuarea lui Antonio. Doar pentru el, ea avusese impresia că nu era una oarecare. Dar Antonio era foarte fericit și fără ea. Și se căsătorea cu alta. Dar tu? Întrebă În cele din urmă Antonio. Cântărețul Îi făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Emma Tempesta părea destul de instabilă emoțional, În timpul redactării denunțului fumase trei țigări. Întrebată ce profesie avea, refuzase să spună, pentru că o persoană nu este reprezentată de meseria pe care o face. Întrebată dacă Îi oferise lui Buonocore vreun motiv pentru gelozia lui violentă, răspunsese cu dispreț că ei reacționau exact ca soțul ei. Buonocore solicitase modificarea hotărârii judecătorești deoarece interveniseră noi elemente, ghiciți care? ea Își găsise un loc de muncă și nu mai avea grijă de copii și frecventa alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
avea douăzeci și trei de ani și era absolut natural ca În cele din urmă, În ciuda timidității sale Încăpățânate și a tentativelor sale reușite de descarnare, Își găsise o fată. Și totuși, Îi provocase o durere surdă - poate invidie, poate gelozie. Meri. Poate că era una dintre acele fly-girl, artistele de street-art cu nume de imitație metropolitană și suburbană - Butter-Fly, Daphne, Hu 72 sau Lady Blue, pe care Aris le frecventa. Scriitoare. Fete care acopereau cu un strat de vopsea groasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vie cu degetul Îndreptat spre umărul moale și tatuat cu un A vizibil al blondei Îngenuncheate alături de ea, care Însă Îl privește pe fotograf - Buonocore, desigur, dar pentru că este amiază umbra lui nu se vede. Privirea fetiței fixă asupra mamei. Gelozie? Invidie? Dragoste? Încredere necondiționată. Blonda o ignoră și surâde pierdută, Îndrăgostită, minunată, Înspre Buonocore, În costum de baie - probabil boxer supraelastic, pentru a scoate În evidență coapsele și fesele -, patru pași În fața ei, atletic, bronzat, mândru, pentru că tot ceea ce Încadrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de Paște fusese cu adevărat de coșmar. Spătarul plecase fără să-i spună la revedere, iar ea privise din foișor hora din fața bisericii. Îl vedea destul de bine, chiuind și zbătându-se în ritmul dansului, și-i venea să plângă de gelozie, mai ales dintr-un fel de invidie la gândul că ei îi era cu totul interzisă distracția aceea. Nu se punea nici măcar problema să vină la horă și să privească. Îi promisese taică-său s-o ducă de Sfântul Gheorghe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]