3,294 matches
-
ecoul jaculatoriilor, de neînțeles pentru ea, pronunțate cu fervoare de un tânăr diacon palid și slab, ce purta pe umerii căzuți stola sacerdotală. Odată cu țăranii, intraseră și bătrâni. Unii dintre ei, cuprinși de vreo slăbiciune datorată fricii și fugii precipitate, gemeau pe podea, cu mâinile tremurătoare și gurile fără dinți, ce se deschideau avide de aer și implorau de la rudele lor, cu privirile pline de teamă și pierduți, un ajutor imposibil. Erau apoi copiii, plângând împietriți, și nou-născuții, în brațele mamelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
împrejur, incitându-l, se lăsă în jos cu hotărâre și îi expedie o directă grea în față. Metronius se eschivă cu promptitudine, aplecându-se la stânga și, găsindu-l descoperit în partea aceea, îl lovi din lateral cu toată puterea. Bagaudul gemu și se strânse și imediat fu atins la maxilar de dreapta lui Metronius. Cu un soi de muget, se răsuci pe loc, pentru a primi imediat o directă în plină figură; atunci se dădu înapoi, pierzându-și direcția, până ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
clipă mai târziu, decurionul scăpă sabia și căzu în genunchi, apăsându-și rana. Sebastianus să aplecă deasupra lui și îl scutură cu toată puterea, de parcă asta ar fi avut darul să-l țină în viață. Ne-au luat prin surprindere! gemu Marcentius. îmbrăcați în alani... au spus că trebuia... să ne schimbe. Poarta! Vor s-o deschidă! O clipă mai târziu, se înmuie și rămase fără viață pe lespezi. întrucât, urmând o străveche măsură de prevedere din ingineria militară, casele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
gurii sale tremurau. Ah, da. Relatare... O să mi-o citești chiar tu, după ce o termini, de acord? Dar acum... Vitalius, cu o expresie nerăbdătoare, negă din cap. Nu... eu nu... e în de... sagă, pe calul meu. E acolo și... Gemu, cu dinții strânși și cu chipul crispat de o durere care trebuie să fi fost atroce. — Da, Vitalius, dar acum trebuie să ne gândim la tine. Sebastianus privea în jur, căutând pe cineva care ar fi putut să-l ajute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care ar fi putut să-l ajute să facă ceva pentru băiat. — Ajută-mă! îi spuse lui Maliban. Trebuie să-l eliberăm de armură. încercară, cu mișcări precipitate, să desfacă legăturile de la lorica lui Vitaliu,s însă acesta, scuturat astfel, gemu din nou. Un tremur îi străbătea acum membrele, iar strângerea mâinii sale se făcea din clipă în clipă tot mai stinsă, chipul tot mai palid, privirea tot mai împăienjenită. Sebastianus, care îi susținea capul cu brațul, nu încetase să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trupuri, printre care rătăceau câțiva cai, de acum fără călăreți. După o cercetare rapidă a locului, Balamber își dădu seama că cei căzuți erau cu toții burgunzi de dincolo de Rin sau, oricum, oameni de-ai lui Reinwalt. Unii, încă în viață, gemeau răniți. îl recunoscu pe unul dintre ei: Erhardt, fiul Taciturnului. Zăcra ghemuit în iarbă, în poziția fătului, și-și apăsa pântecele cu mâinile. Coborând de pe cal, Balamber se apropie de el și doar atunci zări, la o oarecare distanță, trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
m-a durut! Șoapte ușoare aduse de un vânt Mi-amintesc cum noi ne-am iubit Eu mai aștept un semn, un cuvânt, De la iubire, de la cel părăsit, Din gene-mi cristale de lacrimi, Calde ca ploaia în arșița verii, Gem cu durerea arsă de patimi Și-ndur pedeapsa grea a tăcerii! De ce n-a rămas un vis împlinit, Cât dăinui-va din ce mai rămâne, Până când suferă un om părăsit, Câtă speranță avem în ziua de mâine! DE ZIUA TA
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
privesc, nu-înțeleg, și-s mirată Nu-i vorbesc și nici ea nu-mi vorbește Nici unul din noi nu vrea, nu-îndrăznește. Poate e - un vis, sau poate o nălucire, Poate că tristul liman vrea să respire, False zâmbiri și inima-mi geme, Zâmbiri de-o secundă ce dor peste vreme! Când vântul hain cu tristă suflare Nălucește-a furtună și umple paharul, Viața-i lovită din plin cu unde amare Și nu știi cine-i cenușa ori cine e jarul! Doar nălucirea
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
era. Punea în mișcare un avion la o viteză de croazieră de nouăzeci și cinci de mile pe oră și un automobil la o viteză maximă de optzeci. Cel puțin, asta era, conform vitezometrului. Nu-i verificase niciodată posibilitățile. Craig gemu în sinea sa. Partea cea mai proastă în toată treaba era: cum trebuia el să reacționeze? Dintr-un motiv sau altul, ei nu se așteptaseră ca el să fie atât de agitat încât să vină acasă la prânz. Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
vom vâna scrisoarea aceea. Olive, tu rămâi cu domnul Craig. Craig auzi zgomotul pașilor pe când gărzile fugeau. Așteptă. Dă-le timp. Dă-le posibilitatea lui Nancy și șefei să sară gardul. Și apoi, următorul pas. După două minute începu să geamă. Se ridică în șezut. Văzu că femeia îl privea. Olive era o femeie drăguță, deși cam ciolănoasă și cu gura cu buze subțiri. Ea se apropie. - Aveți nevoie de ajutor, domnule Craig? Domnule Craig. Acești oameni, cu solicitudinea lor politicoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
să i-l lege peste gura inertă. Ceva mai degajat acum, dar fără mișcări inutile, Craig își scoase poalele cămășii din pantaloni și desfășură frânghia trainică pentru rufe din jurul taliei. Își începu acțiunea de legare, pe când femeia se porni să gemă ușor. Avu nevoie de puțin mai mult de trei minute. Apoi se ridică, nesigur dar calm. Nu-și mai pierdu timpul privind la prizoniera lui, ci se îndepărtă grăbit, mergând un timp paralel cu gardul. Apoi o luă printre copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
într-o clădire mică și albă, la vreo douăzeci de metri mai încolo; Craig deschise ușa și-l întrebă pe bărbatul asudat aflat în cameră: - Cât este temperatura acum? Omul rotofei, cu ochelari, se târî la birou. - Sunt 120°4, gemu el. Ce coșmar... Birourile din Denver și Los Angeles trântesc telefoanele și mă întreabă dacă sunt beat. Dar - se strâmbă el - mai bine și-ar trasa din nou izobarele și-ar avertiza populația. Până la noapte, vântul și furtuna or să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
din sat. După un timp, unii țărani mai îndrăzneți veneau singuri la castel, trăgându-și de lanț câinele, spre a-i oferi bărbăția contra unui pergament dintr-acelea. Bătrânul îl urmă pe graf într-o încăpere rotundă, ai cărei pereți gemeau de arme și trofee cinegetice. Pumnale cu tecile încrustate cu agate, lănci, halebarde și sulițe, iatagane încovoiate, săbii de toate soiurile, praștii și buzdugane, arbalete și arcuri din lemn de Tissa, diverse capcane stranii pentru animale mici, archebuze, muschete, flinte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
stagiul militar. Totuși, corectând mental micile "variații", Carmen-ul din Bălțătești îmi face plăcere. Sunetele se țes cu razele soarelui, deja tomnatic. Unele inflexiuni au culoarea razelor, sunt fire sonore de aur, care zboară prin văzduh ca fosfenele 1. Carmen geme de pasiune mortală, pe care în zadar ai căutat-o în același grad în nuvela din care a fost extras libretul. Iubirea, nebunia fiziologiei, nu se poate spune, toată, decât prin muzică, fiindcă durerea se exprimă prin țipete, și muzica
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o bucată de lemn sau o bucată de piatră desprinsă dintr-un zid igrasios. Înainte suferise de reumatism și tuse seacă. Acum cea care Își scuipa plămânii era apa. Tusea se auzea răzbătând din ulcior. Iar balamalele ferestrelor și ușilor gemeau de durere. Treptele pe care coborau sau urcau pașii scoteau câte un oftat prelung, iar cuptorul pe care se odihnea trupul bătrânei se umpluse de răni. Moartea Își strecurase ghearele În fiecare crăpătură a podelei, În fiecare por, În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
prânzului În timp ce astrul ceresc Își revărsa razele sale Încercând să diminueze gerul năprasnic, dar În ciuda acestei bunei voințe,anotimpul de iarnă nu-și spusese Încă ultimul cuvânt. Mercurul termometrului coborâse către limita celor 20 grade Celsius, determinând crengile copacilor să geamă Înăbușit sub povara stânjenitoare a chiciurei de nea. Bucureștiul, spre marea deziluzie a Atenei și desigur, mai puțin a lui Tony Pavone se prezentă dezolant tocmai datorită iernei deosebit de aspră, bătând recordul anilor de Început de secol! Cu două zile
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În această situație, simțindu-se stingher cu privirile celor prezenți studiindu-l, Tony Pavone merse În perimetrul Înconjurător. Piața Ilie Pintilie, se numea Înainte de venirea comuniștilor la putere“Matache Măcelaru”, fiind bine aprovizionată cu produse agricole În timp ce hala de carne gemea burdușită cu tot felul de produse animalice. După câteva Învârtiri În raza tonetelor cu zarzavaturi, avea să constate o inexplicabilă Îmbulzeală În care cetățenii Înfometați, cumpărau până și produsele deteriorate.Curios, intră În hala de carne. Deziluzia fu totală! Află
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a doua lovitură am retezat capul băiatului perfect, ca pe un ou. În cinci minute, nu mai rămăsese nimic din sculptură în afară de picioarele încrucișate ale Shebei și un rest zimțat din abdomenul ei. Undeva, departe de Londra, au început să geamă tunetele. Am adunat cât am putut din bucățelele rămase, le-am împachetat în ziare și le-am dus înăuntru, chiar când începea să plouă. Sheba coborâse. Stătea în bucătărie. Mai e ceva despre care ar trebui să știu? am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
atât cu nuanțele apei încât știa acum când curentul se întețea. Înainte ca următoarea vâltoare să-și facă apariția. Tocmai de asta, când gabara s-a izbit de bolovan, Jina a fost luată pe nepregătite, iar faptul că Zach a gemut și-a căzut în apă cu zgomot i s-a părut foarte de ciudat. Apa era încă liniștită, dar unduia în jurul unui bolovan care, până în ultima clipă, fusese invizibil. Jina s-a aplecat peste marginea bărcii, așteptându-se ca Zach
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cum suntem numai noi Cei tineri, cei sălbatici, războinici și vioi Și iată că acum, din nou mi te arăți Nu doar în vis, ci-n viața mea ca-n alte dăți Învingător și plin de caldul tău avânt Violoncel gemând durerea pe pământ. Creste ascuțite de valuri Creste ascuțite de valuri Cu spumă ursuză se sparg Mii de scoici negre la maluri Și cochilii aduse din larg Sunt aruncate spre moarte Doamne, câtă nedreptate! Devin fire de nisip Grosier, apoi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Colin pășind cu mâinile să urci Muntele cel Prăpăstios unde Greul - Pământului stă răsturnat cu susul în jos pe creștet într-o liniște mare lumea ciudată a celor care în toate se află și-n care toate încap când grădina geme de flori cât roata carului când, dacă tragi aer în piept uiți și cine ești dacă frunzele pe care le atingi sună ușor precum clopoțeii cântecul celor zece privighetori o să-l asculte fetele cele mari și or să aibă panglici
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mai fi mâine iar Azi îmi va cânta pe umeri nemurirea, pe acorduri de liră mută ? Mâine va fi un azi perpetuu cu o rutină tot mai grațioasă pe ceasul deja cuprins de bucuria primită în plic. Deja simt secundele gemând, tremurânde, în așteptarea minutului ce nu se mai naște. Fluturii încep să își uite zborul. Cui să arate dansul culorilor Într-o lume care nu mai cunoaște graba, fuga pasului spre ziua incertă? Mâine va fi un azi permanent fără
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
neființă e târziu să mai ascult urletul vântului la fereastra dinspre ieri lespede grea uitarea nu mă chema în iernile de altădată taci inimă de femeie ascultă e noapte și visurile au adormit în brațele obosite de prea multă toamnă gem de muguri în căutarea albului inima precum o poartă deschisă spre cerul tivit cu lacrimi dincolo de tine și de mine atinge lumina atât cât poate ajunge cu un freamăt de iubire taci inimă de femeie ascultă pasărea care strigă primăvara
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
dusă, altul să o poarte Uite, moare frunza, peste altă moarte... Un singur trup... Iubește-mă și nu ai teamă, Așa cum te iubesc și eu... Același înger ne îndeamnă, Un singur trup să fim, mereu! Așa cum într-o melodie Arcușul geme pe vioară, Vioară vreau să-mi fi tu mie Iar eu arcuș, ce te-nfioară... Vibrând în dulce armonie Minuni să ningă peste noi, În tril suav de ciocârlie, Ce scaldă roua din zăvoi. Șipână-n granițe de sânge Tangoul nopții să
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
alb Șuierat de vânt, Despletit de ploaie, Rob pentru cuvânt Ard în dor, văpaie. Urlă-n mine timpul Să-l slobod să plece, Alb mi-e anotimpul, Cine m-o petrece? Vulturii-au pierit Săgetați devreme, Codrul ruginit Sub omături geme. Dusă mi-i iubirea Către alt meleag, Numai amintirea Mi-a rămas pe prag, Să îmi amintească Despre tot și toate Și să mă petreacă, Mire, către moarte... Dormi Dormi fată frumoasă, dormi... Afară, luna plină A uitat să coboare
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]