4,554 matches
-
de regulă relațiile inevitabile de vecinătate au dus în timp la formarea unei culturi comune: limbă comună, religie, obiceiuri și tradiții comune. Cu alte cuvinte, pe un teritoriu relativ larg se constituie o populație cu un profil etnic relativ omogen. • Geneza procesului: dezvoltarea economică internă duce la diferențiere și stratificare socială în interiorul fiecărei comunități. Se profilează o organizare socială de exploatare, în care o clasă socială exploatatoare își dezvoltă tot mai mult instrumentele sale de exploatare administrativ politice. Acest proces duce
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
reprezenta baza organizării sociale, cu toate consecințele sale. O asemenea ipoteză exclude deci importanța condițiilor inițiale. Un caz tipic pentru probarea acestor ipoteze îl constituie evoluția feudalismului românesc. Henri H. Stahl a argumentat pe larg teoria „statului de substituție” în geneza instituțiilor feudale românești (Stahl, 1969, 1972, 1977). Această teorie are implicații extrem de importante pentru înțelegerea procesului complex de stratificare socială de la noi. Prima sa consecință este că procesul de stratificare are o origine externă predominantă. Tătarii au organizat un sistem
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Inițial deci, feudalismul românesc a fost fundat pe un sistem politico-administrativ. Cei din preajma domnitorului primeau cu drept personal de exploatare diferitele impozite existente. Ei nu erau proprietari de pământuri, ci doar beneficiari ai sistemului politico-administrativ de exploatare. Condițiile inițiale ale genezei feudalismului românesc prezentau un grad relativ de organizare, împingându-l pe calea primului model. El însă conținea o contradicție fundamentală: caracterul fărâmițat al producției propriu-zise și caracterul centralizat al exploatării. În plus, din cauza condițiilor externe instabile, se adaugă o anumită
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
într-un domeniu sau în altul, este mai mult o chestiune de accident. Existența unei asemenea tradiții însă a constituit un punct pozitiv, stimulativ pentru dezvoltarea ulterioară. O asemenea înțelegere este de natură să deschidă perspective noi nu numai asupra genezei sistemelor, ci și a evoluției lor. Structuralismul a fost în general legat de o perspectivă statică. El nu a luat în considerare nu numai geneza și schimbarea structurilor, dar nici creșterea, dezvoltarea lor. Sistemele sociale sunt caracterizate printr-un proces
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
dezvoltarea ulterioară. O asemenea înțelegere este de natură să deschidă perspective noi nu numai asupra genezei sistemelor, ci și a evoluției lor. Structuralismul a fost în general legat de o perspectivă statică. El nu a luat în considerare nu numai geneza și schimbarea structurilor, dar nici creșterea, dezvoltarea lor. Sistemele sociale sunt caracterizate printr-un proces, foarte frecvent, de creștere, dezvoltare. Capitalismul nu este o structură statică. El are dinamica sa proprie. Capitalismul din faza acumulării primitive a capitalului este diferit
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
frecvente în conștiința societăților arhaice, reprezintă prima formă a conștiinței istorice. Odată cu diferențierea societăților începe să se contureze ideea de istorie. Dinamica în timp a societăților încetează să mai fie o simplă reproducere a structurilor inițiale. Ea reprezintă o continuă geneză, o schimbare pozitivă sau negativă cu urmări semnificative asupra cursului ulterior al evenimentelor. Doar în aceste condiții se constituie o viziune propriu-zis istorică. Pentru apariția conceptelor de evoluție și progres mai era nevoie de încă o serie de caracteristici ale
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cărturarul muntean își tipărește afirmația, făcând publică pentru întâia oară o asemenea constatare fundamentală aparținând unui român. Vorbind despre „țările dacice” peste care domnea Matei Basarab, el se referă, probabil, și la neîncetata continuitate a românilor pe pământul lor de geneză. Adept al unui umanism de limbă slavonă, dar scriind și tălmăcind pentru ai săi într-o limbă românească plină de har, afirmând cu consecvență marile adevăruri istorice legate de limba și ființa poporului român, N. a fost unul dintre primii
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
a fost preocupat, chiar de la început, de „dimensiunile personalității”. El este unul dintre rarii comportamentaliști care, în afară de Pavlov, s-a consacrat studiului tipologiei. Miza este totuși importantă, deoarece se pune problema de a examina rolurile eredității și ale experienței în geneza comportamentelor. Dacă indivizii nu se condiționează în aceeași manieră, aceasta se datorează genotipului lor? Acesta se manifestă în mod esențial prin deosebiri în ceea ce privește stabilitatea sistemului neurovegetativ? Utilizând analiza multifactorială, Eysenck propune situarea fiecărui individ în raport cu două axe ortogonale definite printr-
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
aderă la teoriile lui Beck utilizează, în ceea ce-i privește, o abordare fenomenologică. Mecanismele inconștiente sunt analizate prin intermediul unei introspecții foarte precise. In plus, la fel ca și comportamentaliștii tradiționali, Beck consideră că, dacă trecutul este important pentru a explica geneza structurilor cognitive actuale, problemele subiectului se manifestă „aici și în prezent”. Mai mult, el neagă importanța insight-ului ca factor terapeutic. Tratamentul este structurat, organizat spre obiective precise și terapeutul joacă un rol activ în aplicarea acestuia. Modelul lui Beck și
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
tratamentelor permite evitarea repunerii în cauză a postulatelor și dogmelor, și menținerea coerenței unui sistem închis promulgat de către părintele fondator. Abordarea cognitiv-comportamentală Principiile abordării cognitiv-comportamentale Abordarea cognitiv-comportamentală încearcă să aplice raționamentul experimental studiului conduitelor umane. Ea își propune să explice geneza, dezvoltarea și menținerea problemelor (tulburări, suferințe) identificând relațiile cauzale cu evenimente interne și externe. Această abordare încearcă să scoată în evidență „legile” fenomenelor observate, astfel încât să le facă să varieze, să le controleze și să le anticipeze în circumstanțe date
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de referință Modelul fiziopatologic al bolii acute Explicație științifică a disfuncțiilor Relație de schimb între teorie și practică Modelul unui aparat psihic Ințelegerea individului în totalitatea sa (Gestalt) și în unicitatea sa Relație directă între teorie și practică Teorii privind geneza și menținerea comportamentelor problemă Explicație științifică a problemelor Relație de schimb între teorie și practică Anamneză Directivă și sistematică Observarea simptomelor Investigații paraclinice Rol secundar al variabilelor externe și istorice Empatică, puțin sau deloc directă Interpretarea sensului simptomelor Explorarea factorilor
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cinci obiective: - descrierea precisă a comportamentului (comportamentelor) problemă; - identificarea variabilelor contextuale care contribuie la apariția acestora; - identificarea consecințelor care participă la menținerea lor; - identificarea factorilor organismici sau a evenimentelor care fac parte din istoria individuală susceptibili de a le explica geneza; - selecția scopurilor tratamentului. La capătul a două întâlniri, un clinician experimentat dispune, în mod obișnuit, de date suficiente în legătură cu aceste obiective, chiar dacă trebuie să rămână atent la noile informații capabile să le îmbogățească, să le completeze sau să le modifice
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
discriminativ, de ce unele consecințe sunt pozitive sau negative. Studiul istoriei subiectului poate furniza răspunsuri, posibile sau probabile, la aceste întrebări. Conceptul de antecedente înnăscute sau dobândite se referă la datele privind istoria biologică, developmentală, familială și socială capabile să explice geneza comportamentului problemă și natura determinanților actuali. Studiul lor semnifică, de exemplu, luarea în considerație a unor factori cum ar fi schemele cognitive subiacente sau personalitatea, aceasta fiind definită ca ansamblul repertoriilor comportamentale, cognitive, emoționale și fiziologice de care dispune subiectul
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
reliefați de istoria individuală. El poate ulterior să efectueze o sinteză a datelor primite și a determinanților evidențiați. Modelul de cauzalitate retroactiv Din perspectiva bio-psihosocială, această sinteză se bazează pe un model de cauzalitate „retroactiv”, integrând ansamblul datelor implicate în geneza și menținerea comportamentului problemă. Acest model postulează faptul că un eveniment dat face parte dintr-un sistem compus din mai multe elemente care interacționează între ele. Acesta conduce la formularea ipotezelor care iau în considerare interacțiunea dintre diferitele variabile fie
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a activității În domeniul sociologiei din București. Maria Larionescu: După 1990 România, ca și alte țări foste socialiste, s-a deschis unei multitudini de idei teoretice și practici privind dezvoltarea În noile condiții ale tranziției, problemele sociale, definirea identității etnice, geneza societății civile, construcția instituțională. Un volum substanțial de cercetări au fost consacrate unor noi abordări teoretice generale și specifice În sociologie care, de cele mai multe ori, valorifică experiența acumulată. Discursul modernizării capitaliste a societății românești, cu bogatele sale polemici din perioada
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Iată de ce, considerăm că definirea unei generații nu se poate face printr-un eveniment singular: deși conștiința unei generații este vizibilă și distinctă, În raport cu referentul temporal, generația nu are o existență socială autonomă, ci e fundamental eteronomă. Pentru a Înțelege geneza și dezvoltarea conștiinței de generație, trebuie recunoscută axioma heideggeriană potrivit căreia istoricitatea este inerentă condiției umane: această istoricitate corespunde facultății indivizilor de a se situa Într-o societate ce are o istorie, un trecut și un viitor care Îi depășește
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
stabilind deci cauzalitatea Într-un chip definitiv. Căci nu se poate Întâmpina că o cauză nu poate fi stabilită printr-o Înlănțuire de fapte individuale; deoarece am văzut și am dovedit că ea ia uneori această formă individuală chiar pentru geneza faptelor de repețire. Pentru a explica, prin evoluția cauzală, apariția ființei omenești, ar trebui să urcăm Întregul șir al ființelor vii din cauză În cauză, până la monera primitivă, originea vieții. Ca să explicăm cauza Revoluției franceze, trebuie iar să reurcăm istoria
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
fi citită atât ca proză SF, cât și ca proză de evocare istorică. Aplicând unei teme istorice laitmotivul culegerii Adevărul despre himere, al ieșirii din timp (ucronia), și prelucrându-l în registrul SF, scriitorul realizează un lapidar poem epic despre geneza națională, conotat însă cu un sens ironic, polemic în momentul apariției - 1976 - în raport cu naționalismul exagerat al ideologiei oficiale, care își va asocia protocronismul. Jocul intelectual al prozatorului sfidează tabuurile, clișeele plicticoase, obișnuințele de lectură și falsele distincții de gen. În
OPRIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288558_a_289887]
-
exemplară activitatea lui Perpessicius și drept argument irefutabil faptul că în absența cufărului cu manuscrise lăsat lui Titu Maiorescu opera eminesciană nu ar fi fost niciodată înțeleasă în adevăratele ei dimensiuni, O. își propune să surprindă literatura în chiar actul genezei sale, reconstituind, în sens modern, poietica acesteia, procesul insidios, lent și uneori dramatic de „fixare a instabilului” (Paul Valéry) inspirației creatoare. Scriitorul a cărui operă a devenit „șantierul” experimental al arheologiei literare este Panait Istrati, autor ocolit de critica românească
OPREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]
-
de antologiile Mitul „faurului aburit” (1974) și Mateiu I. Caragiale - un personaj. Dosar al existenței (1979), a căror ambiție declarată este de a reconstitui, prin prisma mărturiilor autorilor și a apropiaților lor, proiectate pe fundalul istoric și spiritual al epocii, geneza unor opere precum Răscoala, La Medeleni, Rusoaica sau Craii de Curtea-Veche. „Faurul aburit” este o metaforă sadoveniană, fruntea zeului Hefaistos acoperită cu broboane de sudoare devenind, în ciuda ușurinței de a scrie a autorului Fraților Jderi, imaginea simbolică a unui creator
OPREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]
-
PALIA DE LA ORĂȘTIE, prima traducere românească a cărților Geneza și Exodul din Vechiul Testament, apărută în 1582. A fost tipărită de diecii Șerban Coresi și Marien. Din predoslovie se înțelege că lucrarea este o urmare a mișcării generale de românizare a cultului, ce caracterizează secolul al XVI-lea, dar și
PALIA DE LA ORASTIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288630_a_289959]
-
dat un ciclu romanesc format din cinci volume care, relativ independente, se articulează într-o ambițioasă frescă social-istorică: Labirintul (1974; Premiul Uniunii Scriitorilor), Timpul și furtunile (1978; Premiul „Ion Creangă” al Academiei RSR), Tatuajele nu se lasă la garderobă (1982), Geneza (1983) și Întâlnirea (1989). Prozatorul a desemnat, la un moment dat, sintagma „timpul și furtunile”, titlul unuia dintre romanele componente, drept generic al întregului ciclu și, probabil, proiecta augmentarea acestuia (Întâlnirea, care încheie seria, este prezentat astfel drept „cartea întâi
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
cu ajutorul ficțiunii (susținută de o solidă documentare) procesele prin care istoria înrâurește destinele individuale și, deopotrivă, să reconstituie, prin scrutarea amănunțită, convergentă a unor destine individuale, marile convulsii istorice. Prin evocarea biografiilor a trei intelectuali ardeleni din generații succesive, în Geneza sunt reconstituite evenimentele din Transilvania începând din epoca revoluției din 1848-1849 și până în perioada interbelică. Timpul și furtunile investighează evenimente și situații din anii premergători celui de-al doilea război mondial, Labirintul este povestea calvarului unui intelectual român rămas în
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
Labirintul, Cluj-Napoca, 1974; Răzvrătirea desenatorului de cercuri, Cluj-Napoca, 1974; Ultima călătorie a lui Ulise, Cluj-Napoca, 1976; Solstițiu de iarnă, Cluj-Napoca, 1977; Timpul și furtunile, București, 1978; Omul bântuit de cuvinte, Cluj-Napoca, 1980; Tatuajele nu se lasă la garderobă, București, 1982; Geneza, Cluj-Napoca, 1983; Românii și maghiarii de-a lungul veacurilor. Paralelisme, interferențe, convergențe și contradicții în cursul istoriei, București, 1988; Întâlnirea, București, 1989. Traduceri: Méliusz József, Cântec despre anul 1437, București, 1948; Exerciții pe texte de Villon, în Răzvrătirea desenatorului de
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
Simionescu); C. Dobrogeanu-Gherea, Studii critice, I-II, pref. edit., București, 1976; T. Maiorescu și prima generație de maiorescieni. Corespondență, pref. edit., București, 1978 (în colaborare cu Filofteia Mihai și Rodica Bichiș); C. Stere, Scrieri, pref. edit., București, 1979; P.P. Negulescu, Geneza formelor culturii, pref. edit., București, 1984. Repere bibliografice: Dan Mănucă, „Trei esteticieni...”, IL, 1968, 9; Tomuș, Carnet, 98-110; Piru, Varia, II, 202-203; Georgescu, Printre cărți, 39-43; Ciobanu, Critica, 232-236; Martin, Metonimii, 371-375; Ungheanu, Arhipelag, 402-404; Dan Mănucă, „Curentul cultural de la
ORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288593_a_289922]