14,807 matches
-
trebuit sé se cocoțeze În copac? Poate cé nici nu s-ar fi vézut așa cerul, casele și dealul. Însé așa se vedeau atît de bine! Așa cum le cunoaște Șasa dintotdeauna, de la Înélțimea acestei buturugi. Șasa Își sprijini coatele pe genunchi și stétu așa mai multé vreme, pe urmé se sprijini cu palma de pémînt și vézu cé-i umed. Începea sé nu mai fie atît de cald. Soarele de la amiazé parcé mai slébise și vîntul, care pérea mai Înainte cald, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
roșu pe care-l ținea În guré sau dupé ureche. De multe ori Vasilii Ăduardovici ducea un scaun sau un lighean, un stingétor sau un șumuiag mare de fire electrice. De sub halat, atunci cînd Vasilii Ăduardovici se aplecă sé puné genunchiul pe scîndura pe care o téia cu ferestréul, atîrnă cravată lui cafenie cu frunze galbene și verzi. Vasilli Gavrilovici, În calitatea sa de paznic al gospodériei, se simțea dator sé-și ajute cumnatul și de aceea aceștia puteau fi vézuți deseori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
CÎnd se uité mai bine, Șasa vézu cé se apropie Sonia și se apleacé sé nu-i cadé roua dupé gît. Șasa a Întrebat-o dacé nu vrea harbuz și ea a spus cé vrea și Șasa a rupt de genunchi jumétatea de harbuz În doué. CÎnd Sonia terminé de mîncat harbuzul și-și ridicé zîmbind mîinile pline de zeamé, În clasé nu mai era nimeni. Gélégia de dincolo de fereastré Îl fécu pe Șasa sé se uite afaré și el vézu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
și doué pahare de résérité. CÎteva semințe i-au rémas pe fundul buzunarului și-acum el știa de ce béieții mai mari, atunci cînd le cereai puținé résérité, au numai vreo doué pe fund și prindeau cu degetele buzunarul și Îndoiau genunchii și prin pantalonii albaștri se vedea atunci o umfléturé că o gușé de géiné, atunci cînd se taie géinile. Dar ei aveau de fapt mai multé résérité și asta era numai un fel de a spune, de fapt iaca cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
În apé. Se uité Împrejur sé vadé dacé nu e nimeni, pe urmé se duse dupé un copac și-și scoase chiloții că sé-i scurgé. Béieții mai mari și-i scurgeau drept pe ei. Îi dédeau jos numai pîné la genunchi și-i Învîrteau pîné curgea toaté apă. Pe urmé-i Îmbrécau la loc. Șasa Îi Îmbrécé și el la loc și Încercé sé-i scurgé la genunchi, dar nu mai curse nimic. Peste chiloți Își trase pantalonii. Dédu pantalonii jos pîné la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Béieții mai mari și-i scurgeau drept pe ei. Îi dédeau jos numai pîné la genunchi și-i Învîrteau pîné curgea toaté apă. Pe urmé-i Îmbrécau la loc. Șasa Îi Îmbrécé și el la loc și Încercé sé-i scurgé la genunchi, dar nu mai curse nimic. Peste chiloți Își trase pantalonii. Dédu pantalonii jos pîné la genunchi și Îmbrécé cémașa. S-a așezat jos pe iarbé și s-a Încélțat, și-a șters mîlul care se uscase dintre degete. Scoase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
și-i Învîrteau pîné curgea toaté apă. Pe urmé-i Îmbrécau la loc. Șasa Îi Îmbrécé și el la loc și Încercé sé-i scurgé la genunchi, dar nu mai curse nimic. Peste chiloți Își trase pantalonii. Dédu pantalonii jos pîné la genunchi și Îmbrécé cémașa. S-a așezat jos pe iarbé și s-a Încélțat, și-a șters mîlul care se uscase dintre degete. Scoase din buzunar, la urmé, cravată Își ridicé gulerul la cémașé și o legé. Pérul i se lipise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
niciodaté nimeni nu sare cel mai tare. Céci pîné la urmé se aflé cé s-a Împins cu picioarele și a sérit și séritura nu mai e valabilé. Și-acum autobuzul este plin de flori. Le ține toaté lumea pe genunchi. Cei mari le dau În fațé cuiva sé le ție, iar ei se duc În spate, pe bancheté, ca sé saré. Nu mai este nici un ghiozdan și Șasa simte ușurință acestei ultime zile și libertatea care Îi urmeazé. Florile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
dau În fațé cuiva sé le ție, iar ei se duc În spate, pe bancheté, ca sé saré. Nu mai este nici un ghiozdan și Șasa simte ușurință acestei ultime zile și libertatea care Îi urmeazé. Florile și le ține pe genunchi, Învelite de mama Într-o pungé téiaté, de celofané, ca sé fie mai frumoase. Trei lalele roșii. Nici n-au mai intrat În clasé. Toaté lumea s-a ridicat sus pe stadion, acolo unde se auzea gélégie și cîte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
de adîncă. Lipăie cafeaua din farfurioara mea, cu un reproș: Biscuitul unde-i? Domnul Ionel e scandalizat de cîte ori vede scena. "Ghiauru' ista di cîni bé și café?" Bea. Își cere cafeaua, patru lingurițe măsurate, punîndu-și laba uriașă pe genunchiul meu. Cînd se uită la mine cu privirea aceea cerește-cîinească, îi dublez porția. Mi-s mîndru că te iubesc, mă aprobă Tano. Dacă Șichy m-ar întreba, în vederea cărții-dialog, de ce nu m-am căsătorit, aș avea curaj să-i răspund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
braț, Dințișor, să exersăm mersul pe tocuri". Dacă ți-ar cădea și amintirile cum îți cade părul. Sărutul acela mi-a picat pe inimă. L-am pus la suflet. Făcusem pauză de mers în chioșcul de pe dîmboc și mîncam în genunchi, dintr-un coș, vișine altoite. Metise. Nu sta la un metru de mine, vino-ncoa, popîndocule. O să te-nvăț să săruți, a declarat Iordan. Să nu începi dragostea prost. Ferească Dumnezeu s-o începi prost". Gustul sîngelui izbucnit pe buza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Iordan obișnuia, cînd se oprea din lectură, să rămînă cu cartea pe piept. O ținea deschisă sub bărbia despicată, de Beethoven. Așadar, mă conectasem la linia de înaltă tensiune a tiparului. Mă hrăneam cu cărți. Ciufulită, în pantalonii pan cu genunchii ieșiți, în pantalonii din doc albastru... Cînd am făcut eu liceul, Toma nu mai era cel mai mare poet, nici Sahia cel mai mare prozator, dar am fost terorizată de Lazăr de la Rusca și de Minerii din Maramureș, de Ție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
din el întrezărise la nymphette. Femeia-copil cu sîni deja formați și botic senzual. Într-o acuarelă, razele soarelui îmi înfășurau, ca niște șerpi subțiri și prietenoși, talia îngustă. În alta, un șarpe (sau o prelungire de liană) luneca tandru spre genunchiul julit. Apa, lipită de obraz, avea culoare hipnotică: verdele hipnotic al ochiului de șarpe. Fata întinsă pe iarbă (albastră?) și ridicată de iarba-iarbastră crescînd spre cer eram eu. Rusalin îmi vindecase frica. Erau multe reptile (ce cuvînt urît!) în Edenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
rîd. De-asta m-o fi durînd așa, acuma. Era liber. O terminase cu Mam'zelle Nitouche, cea cu picioarele albe ca luminările spermanțet. Hai încoace, ce mai calea-valea, că nu mai scap de tine. Doar mi-ai crescut pe genunchi. Tare-mi ești anapoda, Iordana". Iubirea mea imposibilă devenea posibilă. Ca în instantaneul cu margini ondulate, luat în cofetăria Nestor, distrusă de cutremurul din '77. Îmi cumpărasem dintr-o consignație o perucă înspicată. O droaie de cunoscuți (Iordan Marievici triumfa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
banca de sub măr. Din banca mea. Ai să vezi, Șichy, ai să vezi: buclele se-ntind, părul se rărește, mișcările se răresc, sîngele se rărește... Îmi înving durerea față de amintirea altui cîine, cîinele copilăriei mele de la Iași. Codarcă al meu. Genunchii de fetiță erau prea fragili pentru greutatea lui. S-ar fi jucat cu mine, dar, fiind vehicul lung, cu labe foarte scurte, foarte groase și foarte strîmbe, era depășit de situație. Se mulțumea să mă împingă spre cușca unde încăpeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pensonul, lin-cîtilin, printre șuvițele de păr, printre degete. Măria se simte ca scufundată-n apă, atinsă de pești. Alunecă între valuri de culori. Nu-i rău nici cînd valurile îi trec peste trup. Dar mișcările mîinilor lui sînt din ce în ce mai iuti. Genunchii Măriei tremură. Se ascunde sub frescă a devenit grea, parcă-i marmoră haide, ieși deasupra, Mărie, ba nu, stai; relieful pieptului se estompează, un ochi rămîne deschis și cînd i-l acoperă pasta groasă. Roșul sîngelui nu se distinge de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
eu mă mulțumeam cu o bucățică de ciocolată, ronțăită concomitent cu miez de măr făinos. Eram regina lui de apă și de sare. M-a ținut în brațe și mi-a compus liedul ăsta; l-a compus pe clapele dinților, genunchilor negri, coastelor mele. Purtam o basma mov, cu bănuți alămii și mereu altă petunie la ureche. Ieșeau aburi din pîlnia petuniei. Cristoase, vorbesc despre nopți de dragoste din mileniul II, secolul trecut. Cînd ațipeam pe țărm, nu visam lei, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Se înconjurase de uteciste dinamice și vorbărețe pe care le mîna de colo-colo, să descopere din Ciulnița-n Săcele "tineri la fel de valoroși". Depersonaliza foarte apăsat. Bunicii generației PRO își lăsau și ei plete timide și decolorau blugii de Pașcani în genunchi, frecîndu-i cu cărămida, să pară mai americani. Utecistele volubile și dezghețate umblau cu clame în geantă, să le adune părul la spate. Ori cu un basc tovărășesc, tot pentru a le masca pletele. Ai fi zis că tunsoarea neregulamentară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o noapte cu vînt, între pocnetele oberlichtului lăsat deschis, am înțeles că resemnarea are un substitut, acceptarea. L-am acceptat așa. Căsătoria ultimă putea fi un alibi pentru legătura puțin incestuoasă: nepoata cu 35 de ani mai tînără, crescută pe genunchii lui și a cărei întîie dimineață de femeie fusese în brațele seducătorului unchi. Nu, nu puteam renunța la Iordan. Nu atunci. Trecuseră ca veacuri cîteva luni fără el. Motivul păcatului, după Sfîntul Maxim Mărturisitorul, este egoismul. Îngerul (cu blîndețe) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Papador, Popadur) nu mi-am cumpărat, să-mi umplu cu ceva timpii morți. Cînd întîrzia și mă simțeam inutilă ca un coș de gunoi ruginit, fără fund. Luam prînzurile la Berlin, în scaune cu spătare prea drepte și șervete pe genunchi; uram mesele întinse perfect la Capșa, cu platouri încărcate de antreuri calde ("Cum, nu mănînci capere?"), semnele cu mîna făcute chelnerului, să mai aducă. Îmi dădea la gustat, vrînd-nevrînd, nu'ș ce cocătură specială, nu'ș ce brînzet, nu'ș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Violeta n-ar fi avut cap, ca statuia Victoriei din Samotrace, nici nu s-ar fi remarcat, atît de scurtă era (mult sub limitele decenței) rochița ei dulce și neagră. Se apleca din talie; mereu "uita" să se aplece din genunchi. "Constantin Barcaroiu. Cine se ocupă de mî-Barcaroiu? Pseudonim Barcostan". Îl iau eu", a cedat Franga, frecîndu-și ochii obosiți de lectură. Bancherul poet și dramaturg, Aristide Blank, i-a revenit tot lui. "Lucrezzia Karnabatt, zisă și mî-Calina, și mî-Donna Sol, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mai uitat o dată la ceas. Am un creux în mine la gîndul că încerca să imite, cu degetele descărnate, un vînt care să-l ducă înapoi, în România. Zăcînd în căruciorul cu rotile, cu tuburile spînzurîndu-i din nări și, pe genunchi, cu scrisoarea asta. Doamne, fă să ajungă și el pe unde cred că este Iordan. Sper ca memoria totală din clipa agoniei să-i fi adus o frîntură de muzică Marievici. Iordan era tandru după ce cînta Ceaicovski, semeț după Wagner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
degradantă, are darul, pentru povestitor, de a-i procura, prin restituirea poveștilor copilăriei, cele mai frumoase seri din toată viața lui. Poate, fiindcă sunt seri petrecute pe câte o prispă, alături de iubită, cu mâna în mâna ei sau odihnită pe genunchiul ei delicat și ascuțit de copil. Încercarea amorezilor de a transfera acel farmec într-o cameră de hotel eșuează. Stricătoarea iubirii, își spune povestitorul, nu poate fi decât Aspida, piaza rea, ce nu are voie să se îndrăgostească, ci numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lui de glorie; mi-a vorbit de pădurile de argilă și de argint, unde era urmărit de prinți cu părul de mătase, în armuri strălucitoare, de ogarii galbeni cu ochii violeți ce-l hărțuiau din toate părțile, de fecioarele cu genunchii de catifea și despre cum își odihnea cornul între pulpele lor de chihlimbar. Poveștile lui erau mai năstrușnice decât cele înfățișate pe tapițeriile uriașe de mătase ce acoperă pereții muzeelor. A fost o perioadă în care visam nopțile la poveștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
îmi zboară aiurea, nu pot sta locului, nu mă pot aduna, crâmpeie de amintiri mă atacă din toate părțile, neclare, incomplete: ea venind pe o alee în direcția mea, sau depărtându-se cu pași repezi spre ieșire, noi doi cu genunchii lipiți pe prispa Aspidei, sau pe ghizdul fântânii ielelor. Mintea mea e un album vechi în care clișeele nu cunosc ordinea timpului. Îl răsfoiesc febril, în devălmășie. Ea este în fiecare fotografie, dar chipul nu i se poate distinge clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]