2,277 matches
-
păr, cu pieptul plin de flori cu părul negru ca și pământul, liniștită și fericită. Ea, zână a naturii cu suflet cald și plin de vise, împarte numai fericire. Cu bagheta ei fermecată atinge pământul reavăn mustind de apă, și ghioceii, copiii primăverii, își scot căpușoarele albe spre soare și mulțumesc ocrotitorilor lor. Soarele se fâstâcește în fața acestor copilași firavi și pentru că nu știe ce să facă, le trimite-n dar o cununiță de soare. Primăvara trăiește din plin, peste tot
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
îmbrăcat pomii cu haine galbene și ruginii. Iar razele de soare mai mângâie încă frunzele îngălbenite, dar care la o adiere de vânt, frunzele cad spre pământ, formând un covor de frunze uscate, de sub care la primăvara viitoare vor răsări ghioceii. Toamna dealurile sunt ruginii cu copaci încărcați iar printre crengi se zăresc mere roșii ca focul, pere galbene,prune brumării și gutui. Viile sunt pline cu struguri frumoși și gustoși. De aceea toamna viile sunt pline și de glasurile copiilor
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
aceste locuri supuse poruncilor ei. În curând își va face bagajele pentru plecare. Dar nu uită însă, la despărțire, să mai trimită un pospai de zăpadă ca să o înfioare pe mândra Primăvară ce aleargă într-o caleașcă de iarbă și ghiocei. Iarna a îmbrăcat pe înserat Un cojoc alb și curat Și pământul la-nvelit Cu o plapumă albă și pufoasă Ca grâul sub ea să crească Iar eu chiuind de bucurie Repede m-am îmbrăcat Și-am pornit fără oprire Sus
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
pachete de bancnote de un leu în mâna stângă. Pe lângă tarabele cu obiecte religioase se pot observa și alți vânzători, rromi în marea lor majoritate, care propun trecătorilor nuga, halviță sau covrigi. Flori de sezon, zambile, lalele, chiar și ultimii ghiocei de pădure, doar batem la poarta primăverii. Printre cărțile vândute se detașează în mod clar ca număr și ca manieră de prezentare Cine suntem, autor Dan Puric ; nu am verificat cu atenție, dar unele pagini par a fi trase la
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
în surdină: Erau aburite. Ce-ar fi mers un păhărel! Chiar! Și mai zic că ăștia respectă Coranul! În plus habar n-au de limba română! A fost frumos la iarbă verde, dar parcă n-a fost cine știe ce. Drepturile omului Ghiocel era un om nervos, nu glumă. Se enerva foarte repede și cîteva ore tot nervos rămînea. Atunci era bine să nu dai ochii cu el pentru că, oricum, tot i se punea pata pe tine. Oamenii, în general, calculează efectele, urmările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
îți mai merge buhul printre tuciurii din anturajul tău că ești nervos? Mai ai vreo șansă să fii respectat de ceilalți, care mînuiesc cuțitele printre măruntaiele oamenilor ca în desenele animate? Evident că nu și acesta era motivul pentru care Ghiocel turba, chiar dacă nu era atins de rabie. Trebuia bietul om să-și cîștige un loc, dacă nu alfa, măcar beta, în haita care bîntuia din Bucșinescu pînă hăt, spre Ciurchi. Deci, dacă Ghiocel avea, întîmplător, ciomag, urmărea fără excepție căpățîna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nu și acesta era motivul pentru care Ghiocel turba, chiar dacă nu era atins de rabie. Trebuia bietul om să-și cîștige un loc, dacă nu alfa, măcar beta, în haita care bîntuia din Bucșinescu pînă hăt, spre Ciurchi. Deci, dacă Ghiocel avea, întîmplător, ciomag, urmărea fără excepție căpățîna nefericitului. Dacă avea cuțit, atunci scociora prin burtă ca să găsească inima. Rar se angaja în tăierea gîtlejului după modelul teroriștilor. Cu sabia ninja tăia mîini și extrem de rar și numai forțat de situație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în tăierea gîtlejului după modelul teroriștilor. Cu sabia ninja tăia mîini și extrem de rar și numai forțat de situație, mai perfora burțile, ca să iasă celălalt capăt prin spatele victimei. Sigur că scriitorul mai fabulează sau mai îngroașă anumite întîmplări. Dar Ghiocel ăsta chiar a spintecat pînă și polițiști, a lăsat pe unul ciung și a supraviețuit la un încărcător de gloanțe. Întîmplările se terminau cu toată lumea fericită, pentru că mortul nu se mai întorcea de la groapă și nici mîini n-au mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
un încărcător de gloanțe. Întîmplările se terminau cu toată lumea fericită, pentru că mortul nu se mai întorcea de la groapă și nici mîini n-au mai crescut la loc. Deși geneticienii nu dorm și fac studii serioase să repare ce mai strică Ghiocel al nostru. România este o țară mică, cu puține posibilități de manifestare a capacităților enorme pe care le deținea Ghiocel. Dar Europa, acest Eldrado plin de bogății care așteaptă doar să întinzi mîna? Faci și dregi aici și peste noapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mîini n-au mai crescut la loc. Deși geneticienii nu dorm și fac studii serioase să repare ce mai strică Ghiocel al nostru. România este o țară mică, cu puține posibilități de manifestare a capacităților enorme pe care le deținea Ghiocel. Dar Europa, acest Eldrado plin de bogății care așteaptă doar să întinzi mîna? Faci și dregi aici și peste noapte te afli la o mie kilometri distanță. Numai că bătrînii aceia înjunghiați de Ghiocel n-au murit și s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
capacităților enorme pe care le deținea Ghiocel. Dar Europa, acest Eldrado plin de bogății care așteaptă doar să întinzi mîna? Faci și dregi aici și peste noapte te afli la o mie kilometri distanță. Numai că bătrînii aceia înjunghiați de Ghiocel n-au murit și s-au tîrît pînă la telefon. Polițiștii l-au luat ca din oală pe bietul Ghiocel și pe acolitul său. Avocatul, din oficiu, hau, hau cu drepturile omului și Ghiocel & Co huzureau în micul arest din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Faci și dregi aici și peste noapte te afli la o mie kilometri distanță. Numai că bătrînii aceia înjunghiați de Ghiocel n-au murit și s-au tîrît pînă la telefon. Polițiștii l-au luat ca din oală pe bietul Ghiocel și pe acolitul său. Avocatul, din oficiu, hau, hau cu drepturile omului și Ghiocel & Co huzureau în micul arest din orășelul Arles din Franța. Televizor, sport măcar două ore pe zi, mîncare cu vitamine din belșug și țigări cu tabac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Numai că bătrînii aceia înjunghiați de Ghiocel n-au murit și s-au tîrît pînă la telefon. Polițiștii l-au luat ca din oală pe bietul Ghiocel și pe acolitul său. Avocatul, din oficiu, hau, hau cu drepturile omului și Ghiocel & Co huzureau în micul arest din orășelul Arles din Franța. Televizor, sport măcar două ore pe zi, mîncare cu vitamine din belșug și țigări cu tabac galben, că cel negru îl făcea să tușească. Eram într-o vizită oficială în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sînt votanții dumneavoastră, continuă primarul fără a-mi da impresia că mă ia la vale. Mă duc aproape cu silă. De pe culoarul lung poți privi în celule. Doar un grilaj te desparte de cei care s-au mutat temporar acolo. Ghiocel stătea pe pat și ronțăia ceva. O burtă imensă digera vitaminele. Televizorul mergea pe un canal sportiv. Avea lîngă pat și papuci de odaie. Cînd mă vede, se ridică, încalță papucii și-mi rîde cu gura pînă la urechi. Dom
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
contra. Ne-a plătit regește și am zis... Dar au capetele tari, anafura mamii lor de boanghine. Altă dată o să le tai beregata. Mă întunec la față și primarul se apropie zîmbind îngerește. Vor ceva? Ceva anume? Dom' primar, strigă Ghiocel. Să ne pună pe amîndoi în aceeași celulă. Mai jucăm cărți, barbut... trece timpul. Ce-a spus, ce dorește? Mă simt revoltat. Bieții bătrîni cu inimă bună! Mi-a spus că îi pare rău că nu au murit bătrînii. Altă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai profesionist, cu tăiere de gît. Dar asta este înspăimîntător, se revoltă și amicul meu. Este. Pot să depun această mărturie? mă întreabă tremurînd de nervi. Voi confirma și în scris dacă vrei. Televizor, vitamine, sport. Drepturile omului. Poate. Dar Ghiocel este oare om?! Printre frați (I) Romanii apărau cu strășnicie rîul Tibru, cea mai importantă cale de comunicație cu Roma a ținuturilor pe care le traversează acest rîu. Din acest motiv, pe fiecare colină mai semeață s-au instalat posturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
oprit, ci a continuat să pășească alături de el încă vreo câteva zeci de metri, până la capătul străzii. Acolo și-a luat la revedere și a făcut cale întoarsă. Nu înainte ca el, zărind peste drum un loc viran unde crescuseră ghiocei, să culeagă câteva fire și să i le dăruiască. În seara aceea, în patul lui din baraca de la colonie, tata nu a putut să adoarmă. Recapitula evenimentele zilei într-adevăr formidabile: aflase vești despre cei de-acasă, își comandase ochelari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
zăpadă albă, cu fulgi mari, ca niște fluturi. Panaitescu și cu mine (eram colegi de bancă) priveam visători pe geam, închipuindu-ne cum ni se va răspunde la daruri, când vom întâlni, "din întâmplare", fetele. Ne așteptam la câte un ghiocel, cine știe. Eram fericiți, emoționați, cadourile noastre au fost primite... Dar nenorocirea a căzut ca un trăsnet. * Nu începuse bine ora a doua, de geometrie, când s-a deschis ușa și a intrat secretarul liceului, un personaj antipatic, însoțit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
sau poate al armatei întregi ce mai interesează asta. Se zice că ar fi ajuns mareșal. Fapt este că, de atunci, de la întâmplarea aceasta, strada s-a numit de la sine Strada Eucaliptului. Am trecut prin străzile Apelor, Curățeniei, Conductelor, Colțului, Ghiocel, întârziind o clipă doar pe Gălăgiei și Cimitirelor, unde se ajunge (Doamne ferește) prin Intrarea Fanfarelor și, dincolo de Strada Caporniței (pariez că nimeni nu știe ce este o "Caporniță"), obosit de o stare de inexplicație, mi-am odihnit închipuirea pe o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
celui care eram atunci... Dar să scriu despre aventura noastră de Crăciun. Eram cu George, cel mai bun prieten, coleg de clasă și de bancă, nedespărțiți; aventurile noastre constau în excursii la pădure iarna, prin zăpadă, căutând sub rădăcini mugurii ghioceilor încă nerăsăriți; sau descopeream vizuinile unor sălbătăciuni; sau așteptam cu inima strânsă să ne întâlnim cu "lupul", fiară care nu ne-a ieșit totuși în cale. "Plecam" de la unele ore sau de la profesorii antipatici și rătăceam până târziu, până se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pentru Birthday Puja cu inima pregătită pentru orice experiență, deschisă iubirii și saturată de amrutul primăverii, aceasta însemnând un amestec omogen de soare adolescentin cu miros de pământ reavăn, de pământ perforat de ieșirile în lume ale atât de inocenților ghiocei, la care se adaugă izurile de frunze uscate ale toamnei și arse pe la porțile caselor, vrăbiuțele mai active și mai optimiste în zbor planat după primele gâze, amețite și ele de lumina ce tot vine, și vine... Nu uitați de
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
strălucitor, de un galben deschis, aproape alb incandescent. Copacii erau înmuguriți, iar pământul se pregătea să explodeze cu toată forța lui într-un verde proaspăt. Vântul adia ușor peste pământul fără margini, iar apusul era de un roșu stins. Mirosul ghioceilor dispăruse demult. Diamantul o conduse acasă și stabilise o eventuală întâlnire. - Aș vrea să le spui alor tăi ce am stabilit. - Da. Sigur le voi spune. Stai fără grijă. - Vin ambii părinți. Ei sunt la aproape patruzeci de kilometri depărtare
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
murmură Ștefan. E trist... E frumos totuși... De aceea... și Ștefan o îmbrățișează, o strânge, o ține strâns. De-aș putea să opresc timpul... spune el și se smulge cu greu. Tăcere... Voichița îi mângâie o șuviță: Ți-au înflorit ghiocei la tâmple, Măria-ta Ștefane... Grijile, Voichițo, grijile... Patruzeci de toamne s-au scuturat... Uneori, mă simt atât de bătrân. Am trăit... cât pentru trei vieți am trăit.... M-am gândit, suspină Voichița, dar în glas își face curaj singură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ieșirea din iarnă și bucuria iubirii, a revenirii la viață a întregii naturi. Așa se face că a apărut credința ca Dragobete ar fi fost fiul Babei Dochia, fiind căsătorit cu Florica (sau Lazarica). De el sunt legate și legenda ghiocelului, a brândușei și a "nunții" păsărilor. Dragobete (Dragomir) este simbolul românesc al iubirii. Din păcate, foarte mulți (în special tineri) preferă sărbătoarea de import a Sfântului Valentin, uitând de Dragobete. Paparudele se practică de săteni îndeosebi în timpul perioadelor de recoltă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Un mărțișor îți dăruiesc Cu multă, multă fericire!" "Gânduri frumoase și senine Să te-nsoțească pe al primăverii drum. Purtate de tot ce frumos pe lume Un mărțișor îți ofer acum!" Viața să-ți fie o veșnică primăvară!" Acum , când primii ghiocei au înflorit, când cerul azuriu se revarsă peste sufletele noastre, punând parcă stăpânire peste ele, când natura ne cheamă vrând să ne dea puțin din liniștea ei, ziua de 1 martie să-ți aducă sănătate, iubire, putere de muncă și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]