4,520 matches
-
vreascuri)”, „cupon, bucată (de stofă)”, „înghițire pe nerăsuflate (a mâncării)”, „a goni”, „a fugi mâncând pământul”, „(despre cai) a sări într-o parte”, „a fixa (cu un bulon etc.)”, „a zăvorî”, „a înfuleca”, „a dezerta dintr-un partid”, „(ca un) glonț”, „(ca o) săgeată”. Bark înseamnă, printre altele, „scoarță”, „coajă (de copac)”, „a tăbăci”, „a scoate coaja/scoarța (unui copac)”, „(fam.) a jupui (pielea)” și are omonimul bark - „a lătra”, „(fig.) a se răsti”, „(fam.) a tuși (răgușit)”, „(argou) a face
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
castel. A vomat de mai multe ori cantități impresionante de sânge. încet-încet și-a revenit. La început, nu distinge nimic, doar un pic de lumină. Apoi își vede straiele pline de sânge. își imaginează mai întâi că a fost de glonțul vreunei archebuze. închide ochii, se crede pe moarte și, lucru extraordinar, experimentează trecerea liniștită de la viață la moarte. își dorește chiar să moară, închide ochii ca pentru a facilita această basculare fatală și găsește plăcută această stare. Apoi delirează, experimentează
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pot juca cu cuvintele. Tăcuți, ei operează, amputează, taie, extirpă răul: operațiile făcute de ei au într-adevăr niște efecte. Filosoful a fost în mai multe rânduri pe câmpuri de bătălie și a asistat la demonstrarea talentelor lor: extrag schije, gloanțe de archebuză, pun la loc țesuturile grav răvășite de ghiulele de tun, de răni de sabie ori de vârfuri de lance. Medicul aruncă prafuri în ochi; chirurgul acționează și vindecă efectiv ceea ce poate fi vindecat. Montaigne neagă tot ce este
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Un om mânios călărește un cal nărăvaș. Pentru că cel care și-a ieșit din fire nu se mai conduce, Într-adevăr, ci este condus. Vorbirea comună surprinde foarte bine imprevizibilitatea celui stăpânit de furie, atunci când spune: „E periculos ca un glonț rătăcit”.) „Greșești totdeauna când vorbești mânios; trebuie să știi să-ți stăpânești și să-ți Învingi reaua dispoziție.” (Napoleon I Bonaparte) În același sens, Miguel de Unamuno spunea că trebuie „să-ți gândești sentimentul și să-ți simți gândul”, dacă
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nu aștepte pasivi căderea regimului comunist. Oprițescu își îndemnase subordonații ca în cazul „când vor fi atacați de autorități să răspundă cu focuri [de armă] împotriva acelora și nimeni să nu se predea viu în mâinile lor, fiecare păstrând ultimul glonț pentru el“29. România era la sfârșitul anilor ’40 un stat totalitar, controlul populației accentuându-se. În aceste condiții, deplasarea unor grupuri de persoane într-o anumită zonă a țării nu putea scăpa neobservată. Cu atât mai mult cu cât
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
mitraliere, branduri și chiar aruncătoare de flăcări), provocându-se și incendierea unei zone de pădure. Soldații au pornit la atac cu strigăte de luptă. Partizanii aflați în prima peșteră au răspuns cu foc de pistol-mitralieră, dar au fost ciuruiți de gloanțe. Nici unul dintre cei care au ripostat la atacurile securiștilor nu a scăpat cu viață. Cei din a doua peșteră au primit ordin de retragere; unii dintre ei au considerat că era prea târziu, alții au murit luptând. Învățătorul Constantin Văduva
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
prea mult În meseria asta. — Normal! Și, În afară de mine, mai erau vreo sută de fete. Și, dacă am avea și noi ceva ieșit din comun, o marfă care să se găsească exclusiv la noi, la The Look, toată lumea ar veni glonț aici! Fără să le pese că le poate cădea acoperișul În cap! Cum ar fi, să comercializăm o linie de design ieftină a unui creator În vogă! Ideea asta nu-mi dă pace de ceva timp. Am Încercat să discut
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
să nu fie bună! mă Întorc spre el, distrasă pentru o clipă. Mi-am făcut-o săptămîna trecută... — A fost răpit un copil! Spre groaza mea, femeia cu impermeabil a fugit ca din pușcă de la stand și s-a dus glonț la un bodyguard, cu păturica de dantelă În mînă. — A dispărut micuța Tallulah-Phoebe! A dispărut un copil! — Ați auzit? strigă Înspăimîntată o blondă. A fost răpit un copil! Să cheme cineva poliția! — Ba n-a dispărut nimeni! strig. A fost
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
În fața mea se află clădirea. Mă uit la ea cîteva clipe. Nu așa mi-am imaginat-o. Mi-am Închipuit un birou sordid, aflat În capătul unui coridor prăfuit, cu un singur bec atîrnînd golaș la fereastră și, poate, cu gloanțe În ușă. Însă În fața mea se află un bloc bine Întreținut, cu cîteva etaje și storurile trase, cu un petec de verdeață la intrare, cu o tăbliță pe care scrie „VĂ RUGĂM SĂ NU ARUNCAȚI GUNOI AICI“. Mă rog. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
reușesc cu greu să Îngaim. — Nici o problemă! Și-a terminat designul! Și a venit cu el. Îți cade fața cît e de mișto! * În fine, În fine, se Întîmplă și un lucru bun! Ajung la The Look și mă duc glonț În sala de consiliu de la etajul șase, unde s-a strîns toată lumea să se uite la design. Jasmine mă Întîmpină la lift, cu ochii strălucitori. — E atît de cool! zice. Se pare că a lucrat toată noaptea pînă i-a
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Întrebîndu-mă ce se Întîmplă, făcîndu-mi griji și imaginîndu-mi ce e mai rău. Mai bine mă duc și-i surprind În flagrant. Vreau să-i văd și eu cu ochii mei. Mă duc la petrecere. GÎndul mă izbește cu puterea unui glonț. Mă duc la petrecere chiar acum, În clipa asta. Ce mă oprește? Nu sînt bolnavă. Mă simt bine. Mă Întorc În dormitor, cuprinsă de o hotărîre bruscă. Deschid larg ușile de la șifonier și scot un caftan de șifon negru, de
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
lucrul de care-avea nevoie. — Știu eu mai bine de ce are nevoie fiul meu! răspunde Janice indignată În clipa În care se aude soneria de la ușă. Mă ridic cu greu În picioare, fericită că am o scuză să ies din bătaia gloanțelor. — Mă duc să văd cine e... Mă duc În hol și ridic telefonul. — Alo? — Am un pachet pentru dumneavoastră, aud un glas printre pîrÎituri. Îmi stă inima. Un pachet. Ăsta trebuie să fie. Trebuie să fie. Apăs pe buton, abia
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
gândul tainic ce pune la îndoială omnipotența divină. Deși pe parcurs tensiunea acțiunii este diminuată din cauza dialogului banal și a excesivei detalieri psihologice, inadecvată genului, drama se reabilitează întrucâtva prin finalul ambiguu, șocant: o femeie cade pe scări în timp ce un glonț pornește din arma unui bărbat, fără să fie precizată direcția, interpretarea rămânând astfel deschisă, între ipoteza sinuciderii și cea a asasinatului. Motive biblice apar în drama în trei acte Cain (1920), mai simplistă decât Cealaltă lege. Menționabil este monologul final
SABARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289415_a_290744]
-
genului, unde notația atentă, participarea afectivă și, mai ales, înregistrarea diverselor puncte de vedere asupra evenimentelor au la bază premisa „Adevărul nu are, nu poate să aibă - așa cum s-ar crede - singular. Există adevărul unui om și adevărul altuia”. Romanul Glonțul de porțelan (1984) aduce maturizarea prozatoarei. Influențată de Noul Roman francez, Ș. deconstruiește conceptele tradiționale de „narațiune” și „personaj”. Aflată într-un moment de răscruce al existenței, protagonista încearcă să se regăsească prin filtrul întâmplărilor trăite și din perspectiva celor
SANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289463_a_290792]
-
și caracterul fantomatic al unor personaje dau senzația instabilă, plutitoare, a visului. Ș. a lăsat în manuscris un volum de poezie. SCRIERI: Valiza cu zăpezi, Iași, 1977; Jurnal de una singură, București, 1980; Jur că voi spune adevărul, București, 1983; Glonțul de porțelan, București, 1984; Magazinul de clepsidre, București, 1987; Podul de vise, București, 1989. Repere bibliografice: Nicolae Ciobanu, Vocații epice, LCF, 1977, 14; Laurențiu Ulici, Focuri de artificii, RL, 1977, 23; Radu G. Țeposu, Proză poetică, TR, 1977, 23; Sultana
SANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289463_a_290792]
-
Vocații epice, LCF, 1977, 14; Laurențiu Ulici, Focuri de artificii, RL, 1977, 23; Radu G. Țeposu, Proză poetică, TR, 1977, 23; Sultana Craia, Detalii sugestive, LCF, 1978, 31; Constantin Stan, „Jur că voi spune adevărul”, LCF, 1983, 52; Grigore Mureșan, „Glonțul de porțelan”, CNT, 1984, 18; Victor Atanasiu, Calibrul glonțului, SLAST, 1984, 40; Constantin Sorescu, „Jur că voi spune adevărul”, SLAST, 1984, 46; Mihai Ungheanu, „Glonțul de porțelan”, LCF, 1985, 11; Mircea Vasilescu, Un roman construit prin metaforă, RL, 1985, 20
SANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289463_a_290792]
-
artificii, RL, 1977, 23; Radu G. Țeposu, Proză poetică, TR, 1977, 23; Sultana Craia, Detalii sugestive, LCF, 1978, 31; Constantin Stan, „Jur că voi spune adevărul”, LCF, 1983, 52; Grigore Mureșan, „Glonțul de porțelan”, CNT, 1984, 18; Victor Atanasiu, Calibrul glonțului, SLAST, 1984, 40; Constantin Sorescu, „Jur că voi spune adevărul”, SLAST, 1984, 46; Mihai Ungheanu, „Glonțul de porțelan”, LCF, 1985, 11; Mircea Vasilescu, Un roman construit prin metaforă, RL, 1985, 20; Al. I. Friduș, „Glonțul de porțelan”, CL, 1985, 5
SANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289463_a_290792]
-
LCF, 1978, 31; Constantin Stan, „Jur că voi spune adevărul”, LCF, 1983, 52; Grigore Mureșan, „Glonțul de porțelan”, CNT, 1984, 18; Victor Atanasiu, Calibrul glonțului, SLAST, 1984, 40; Constantin Sorescu, „Jur că voi spune adevărul”, SLAST, 1984, 46; Mihai Ungheanu, „Glonțul de porțelan”, LCF, 1985, 11; Mircea Vasilescu, Un roman construit prin metaforă, RL, 1985, 20; Al. I. Friduș, „Glonțul de porțelan”, CL, 1985, 5; Cristian Moraru, Balistică și narațiune, AFT, 1985, 8; Dan Măran, „Magazinul de clepsidre”, SLAST, 1987, 9
SANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289463_a_290792]
-
1984, 18; Victor Atanasiu, Calibrul glonțului, SLAST, 1984, 40; Constantin Sorescu, „Jur că voi spune adevărul”, SLAST, 1984, 46; Mihai Ungheanu, „Glonțul de porțelan”, LCF, 1985, 11; Mircea Vasilescu, Un roman construit prin metaforă, RL, 1985, 20; Al. I. Friduș, „Glonțul de porțelan”, CL, 1985, 5; Cristian Moraru, Balistică și narațiune, AFT, 1985, 8; Dan Măran, „Magazinul de clepsidre”, SLAST, 1987, 9; Radu Levârdă, Patosul angajării politice, RL, 1989, 46; Popa, Ist. lit., II, 943. A.F.
SANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289463_a_290792]
-
crimă, București, 1970; Bunicul și păcatele lumii, București, 1971; Detectiv la paisprezece ani, București, 1971; Bunicul și porunca să nu ucizi, București, 1972; Bunicul și doi delincvenți minori, București, 1974; Un bunic și o biată aventură, București, 1974; Ucenicie printre gloanțe, București, 1974; Bunicul și o lacrimă de fată, București, 1976; „Munții în flăcări” - Transilvania 1849, București, 1978; Biblioteca din Alexandria, București, 1980; ed. 3, postfață Gabriel Dimisianu, București, 1992; Un biet bunic și o biată cinste, Cluj-Napoca, 1980; Apa care
SALCUDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289446_a_290775]
-
pe margini, Baron a strigat: - Foc! Fioc!... dar strigătul era Gol, pentru că și țevile pistoalelor erau goale. Aruncându-și pălăria la pământ, Gonzalo a ridicat pistolul și a tras. Bubuitura s-a risipit în luncă, dar era Gol.(...) Văzând că glonțul l-a ocolit (pentru că nu era), Tomasz își ridică arma și ținti îndelung, dar nu știa că țintitul lui e Gol. Țintește, țintește, trage, dar gol, gol: și din toată pocnitura, nimic decât bufnitura." (p. 91-92) Spre concluzia că simularea
Simulacru și putere by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17161_a_18486]
-
motive ce țin de miza subversivă a parodiei (orice poate deveni vorbă mare), dar și de pariul cu textul (intuit ca spațiu al libertății unde toate alternativele sunt posibile). Dar, dincolo de mișcarea precipitată a acestei farse exemplare, dincolo de duelurile fără gloanțe, de cavalcadele simulate, dincolo de gesturile absurde ale Cavalerilor din ordinul Pintenului, se profilează tragedia adevărată, aceea a Poloniei de peste ocean, Polonia îngenunchiată, acea Polonie antebelică pe care Gombrowicz o disprețuiește și o compătimește, iubind-o; iar în subtext se ivește
Simulacru și putere by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17161_a_18486]
-
se ivește iarăși și iarăși întrebarea cum ar putea deveni polonismul o sursă de putere. Scriitorul nu răspunde explicit, dar ne lasă să ghicim că asumarea lucidă a tragi-comediei poate constitui antidotul împotriva complexelor și frustrărilor: " Acolo însă, peste ape gloanțele șuieră. Și dacă n-ar fi tot ce se întâmplă peste Codri și ape, nici eu n-aș simți această neliniște, dar sub semnul Răfuielii sângeroase, ne era tuturor, nu numai mie, tare greu, stânjenitor și fiecare se gândește dacă
Simulacru și putere by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17161_a_18486]
-
dacă n-o să-i cadă și lui ceva în cap de pe acolo și să n-o pățească și el. Asta e, în loc ca într-o vreme atât de primejdioasă să stăm tăcuți, noi organizăm dueluri și așa dacă acolo-s Gloanțe, și aici sunt Gloanțe (deși fără gloanțe)."-p. 85. Prin verva parodică, prin energia cu care discreditează poncifele și șabloanele, prin abordarea unei problematici mereu actuale, cartea lui Witold Gombrowicz poate să ofere cititorilor un prilej de meditație. Calitatea excepțională
Simulacru și putere by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17161_a_18486]
-
cadă și lui ceva în cap de pe acolo și să n-o pățească și el. Asta e, în loc ca într-o vreme atât de primejdioasă să stăm tăcuți, noi organizăm dueluri și așa dacă acolo-s Gloanțe, și aici sunt Gloanțe (deși fără gloanțe)."-p. 85. Prin verva parodică, prin energia cu care discreditează poncifele și șabloanele, prin abordarea unei problematici mereu actuale, cartea lui Witold Gombrowicz poate să ofere cititorilor un prilej de meditație. Calitatea excepțională a traducerii (semnată ca
Simulacru și putere by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17161_a_18486]