2,610 matches
-
nu doar neliniștită, ca În poemul său dedicat lui Leopardi, ci și părăginită, Estul socialist. Privirea fixată asupra vorbitorului. Fascinat În aceeași măsură de ceea ce auzeam, ca și de ceea ce vedeam fără să văd. Prin treimea de sus a ferestrei gonea, grăbit, un nor. Pisica Diderot apărea, dispărea, iar apărea, fără ca nimeni s-o vadă, lenevind Între brațele stăpânului. Îi transmitea, știam, În limbajul ei polemic și codificat, o mereu nouă variantă a aventurii lui Oblomov. Poet, romancier, editor, neobositul Michael
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
mari. Luptele dintre căpeteniile războinice i-au sleit pe țărani și lunile de secetă au devastat ținuturile. Până se hotărăște Yunhe să-și facă bagajele, toți ceilalți au plecat deja. Parcă e o pădure cuprinsă de flăcări, în care animalele gonesc pentru a-și salva viața. Fata nu are bani să fugă și nici nu vrea să mergă înapoi la bunici. Mama ei nu a încercat deloc să o găsească. Nu își dă voie să-i fie dor de ea, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o prinde acasă și o convinge să ia un ceai cu el. Ea îi povestește ce a făcut în ultimul timp - a trecut deja pe la toate numele de contact pe care i le-a dat el. Mintea pare să-i gonească neîncetat în toate direcțiile. Acum îl întreabă cum circulă autobuzele, cum se ajunge dintr-un punct în altul al orașului pe ruta cea mai puțin costisitoare, pentru ca în secumda următoare să vrea să afle unde locuiește Tien Han, dramaturgul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ziare. Se bazează pe viul grai al mulțimii. Ochii lui trec prin sală. Brusc, o priveliște neașteptată. Concentrarea lui e tulburată. O recunoaște, fata care nu ia notițe cum fac restul. Actrița, fără machiaj. Impactul e ca lumina zorilor care gonește întunericul. Senzația acestuia îl răvășește. O sămânță adormită încolțește. Ea se uită înt-o parte, știind că el și-a pierdut concentrarea. Atenția lui e îndreptată acum asupra ei, numai a ei. Asta se petrece în liniște deplină. O crizantemă sălbatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
garda lui vine și-mi lasă o mostră din scrierile lui, un nou poem pe care l-a compus în noaptea precedentă. El vrea comentariile mele. Despăturesc hârtia și aud cum îmi cântă inima. Muntele. Îmi bicuiesc calul care deja gonește și nu descalec Când privesc înapoi, cu mirare, Cerul e la trei picioare depărtare. Muntele. Marea se prăvălește și fluviul fierbe Cai nenumărați galopează, Ca nebuni, în luptă. Muntele. Crestele înțeapă verdele cer, tăioase. Cerul se prăbușește Sub nori, oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
vară - nimeni nu te-a dorit. Însă acum a sosit vremea ta. Noul meu rol mă ajută să înțeleg fericirea într-o lumină diferită. E mai presus de dorință fizică și companie, mai presus de noțiunea obișnuită de iubire. Am gonit pe tot pământul în sălbăticie și știu că fiecare ființă umană este, în esență, singură. Am decis să împing la o parte tăcerea și să răspund muzicii. M-am transformat într-o fântână exuberantă. Pe tărâmul inimii mele, soarele nemilos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nimic. El continuă. Întrebarea mea e de ce a pus constructorul peste nouă sute de statui ale lui Buddha pe fațada acestui templu micuț? Ce anume l-a motivat? Ce fel de nebunie? O fi fost cuprins de panică? Ce anume îl gonea din urmă? E un loc periculos în care să lucrezi. Ar fi putut să cadă în orice clipă. E foarte posibil să fi căzut, chiar. De ce? Mie mi se pare că Buddha a fost protecția lui - cu cât construia mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pe cap. —Frate, nu te juca cu ce-i în capul meu. Își ceru iertare. Zguduit, Mark vru să se întoarcă înăuntru. Ea îl ghidă spre clădire. Mark își tot trăgea în sus și-n jos fermoarul jachetei, cu gândurile gonindu-i prin cap. O clipă, păru că voia să se elibereze, s-o recunoască. În ușa holului, murmură: — Mă întreb ce s-o fi întâmplat cu tipul ăla. —A murit. Imediat cum am ajuns noi acasă. Ăsta a fost scopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fericit te va face din nou fericit, i-a spus doctorul. Așa că fermierul a umblat prin tot orașul, căutând oameni fericiți, dar n-a găsit nici unul. S-a dus acasă. Dar chiar înainte să ajungă acasă, a văzut un cerb gonind pe dealuri cu un aer fericit și a început să se simtă puțin mai bine.“ Acum spune-mi tu mie povestea. Dacă asta te excită... Deci era tipul ăsta, mormăi Mark. Care și-a luat-o-n freză și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spun tot. Cât de multe vrei să știi? Nu vrea să știe nimic. Chiar și acum, ar vrea să dispară cu ea, într-un loc unde cuvintele nu ajung. —Jurnalistă, se adresă ea parbrizului. Un alt oraș cu trei străzi gonește pe lângă ei. Producătoare la Cablenation News. Știi tu: găsești un subiect piperat, îl dezvolți, faci munca de teren, filtrezi interviurile, alegi informațiile. Întotdeauna am încercat să... fiu la fel de tare ca subiectul. Întotdeauna am încercat să scormonesc, să mă scufund în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să nu flămânzim. Eu am luat repede un sandviș din cele făcute de tata, fiindcă el pune mai mult unt pe pâine. Se pricepe să calce și rufe. Tata găsise într-adevăr un tren care știa să vorbească limba potrivită. Gonea pe șine mai lin și nu semăna cu ale noastre. La noi, trenurile se puneau în mișcare cu o zgâlțâitură, ca și cum ar fi fost izbite în spate de un altul. Atunci, toată lumea dinăuntru făcea un pas înapoi. Cine era toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
am ridicat iarăși ochii, după un timp, privirea mi s-a oprit pe ceafa Annei. Era în fața mea, foarte aproape, cu pielea netedă ca hârtia. Brațele mele treceau pe la subsuorile ei, pe sub sâni, iar fundul mă durea de la șeaua motocicletei. Goneam pe străzi pustii și eu purtam în mine un mare dor. Dorul mă îndemna să-mi umplu palmele cu ce creștea acolo, sub bluză, și să mă gândesc acasă. Curentul de aer din față îmi înroșise obrajii, abia mai puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
capul către el și-l privește cu ochi umezi, rumegând, și stă Moșu de vorbă cu vaca: - Știi tu ce i-or făcut bolșovicii ăștia lu’ regele? Nu știi. Atunci să-ți spun io ce i-or făcut. L-or gonit ca pe nimica și am rămas cu rușinea asta. Acum suntem În Republică, așa să știi tu! Populară! Da, Bertha dragă, populară! TU, În casă, În lumea plină de mirări a pruncilor, nici nu știi unde te afli, te-or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
unul Costică, era frizer, care se Îndrăgostise de mine, dar era cam teleleu și slab și amărât, avea un frate nebun și numai mamă și, când venea frizerul cu flori, mă ascundeam În cămară și doamna Mindt odată l-a gonit. Mi-era tare urât de el și am plecat prin pădure pe cărare și am plâns, și am plâns că nu am pe nimeni pe lume și am ajuns În Dumbravă și m-am așezat pe o bancă și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Warwick Way în Pimlico, de-acolo o să te ghidez eu. Și mă și grăbesc. Acestea erau cuvintele pe care toți șoferii de taxi din Londra visează să le audă. Făcurăm o întoarcere care mă aruncă la podea, pentru ca apoi să gonim pe Albert Bridge de parcă am fi avut de livrat organe vitale pentru un copil pe moarte. Pe când ne apropiam de Pimlico, i-am cerut: — Când ajungem lângă școala St. Cecilia, poți să încetinești? Așa și făcu, ignorând claxoanele și înjurăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pași și Stăncuța era mărișoară. Înhămau o iapă nărăvașă la sanie, o înveleau pe Stăncuța într-o blană de urs și „Hai, fata tatii, să-ți arăt steaua cu coadă”. Porneau ei trei, pe Maria o lăsau cu Manda. Iapa gonea, știa singură drumul. Pe baltă, înspre apus, capul auriu al stelei arunca spre răsărit o coadă strălucitoare cât jumătate de cer. Fetița adormea de ger. În barba și mustățile lui răsuflarea făcea promoroacă. Spre răsărit se ridica luna plină. Până
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Doar pe Iov.” Căușul se desfăcu, pumnul Maricăi și el. Un timp tăcură. Îmi place de Paște să fie pomii înfloriți, spuse el. — Au umplut copiii pădurea după brânduși și viorele, să pună la Sfântul Epitaf. Doar ploaia i-a gonit. — Mâine n-o să plouă. — Știu eu? — Marico, ai trimis la Mitropolie la Târgoviște bani pentru să-rindar să-i țină slujbele lui Scarlat peste postul mare? Acu’ dacă a răposat în neamul meu, al meu se cheamă că e. — Am pus
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de fel de păsări, prin bălți, păsări albastre, rațe sălbatice și păsări neștiute, prin păduri ne însoțeau privighetori, mierle și cuci fel de fel. Acum, de când am trecut Dunărea, nimic, nici una, ca și cum un duh nevăzut, mergând înaintea noastră, le-ar goni. — Selin aga, mă înspăimânți. Cum să nu fie păsări pe cale? Nu cred. Și apoi să știi că ceea ce-mi place la domnia ta e faptul că ești om credincios ca mine. Cum eu nu cred decât în Treimea Sfântă: Tatăl
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
biserica. În pronaos în dreapta, pe stâlpul de la intrare, era zugrăvită povestea neamului lui Adam și a inorogului. Pe vremea aceea nu cetisem încă istoria lui Varlaam și Ioasaf și a trebuit sfinția sa să ne-o lămurească: „Inorogul este moartea, care gonește să ajungă pe neamul lui Adam. Iară prăpastia este lumea aceasta, plină de cursele morții. Copacul, uitați-vă cum îl rod la rădăcină acei doi șoareci, este viața fiecărui om ce se scurtează, ziua - șoarecele alb, și noaptea - șoarecele negru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
e frig. Or fi ieșit acum și toate târâtoarele și gândacii care au iernat pe sub pietre și prin nămoluri, toate omizile din pământ, dar cine lasă copiii care zac cu fierbințeală să iasă afară și să sune din clopoței ca să gonească viermii și șerpii, gușterii și lăcustele, gândacii și omizile? „E semn rău”, hotărâră babele, ca molima asta care a răpus-o și pe doamna Stanca, fata lui vodă Constandin, să vină tocmai de Alexie omul lui Dumnezeu - Alexa Caldu, nădejdea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
liniștit, când nu, urmăreau cum crește umbra înaintea lor, ei mergând spre răsărit, apoi cum apare din față discul lunii ușor ciunt luminându-le calea. Luni după-amiază în chiote de surugii sosea la București prințul Ștefan în careta-i luxoasă, gonind pe Podul Mogoșoaiei. Duminica Floriilor fusese o zi însorită și foarte caldă; speriați să nu le-o ia alți pomi înainte, caișii și piersicii de prin livezi și vii s-au grăbit și au înflorit toți deodată în mulțime de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care fusese adus ca să fie vândut se suprapuse peste alta, tot a unui loc deschis, în care i vedea pe toți Brâncovenii strânși pentru sfințirea crucii înălțate pe locul pe care fusese omorât de seimeni Papa, tatăl lui vodă. Își goni imaginile din minte, propunându-și să reia practica rugăciunii neîntrerupte, care să-l despartă de ambițiile lumii acesteia. După denie, în iatacul domnesc în care erau arestați cei patru bărbați din neamul Brâncovenilor intră cu pas de om obosit Mustafa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de deasupra ușii, ca să nu fie pomenit în veci numele marelui spătar Mihai Cantacuzinul. Era această mânăstire împrejmuită cu ziduri trainice, vegheată de turn înalt, clădit de soldații lui Carol al XII-lea, după ce a pus țarul Petru să fie goniți de prin cetățile de la gurile Dunării. Auzi colo, să poruncească turcii să se șteargă cu dalta tot înscrisul ctitoriei! Doar visterniceasa Maria Cantacuzina și-a găsit dreptatea. Spune cronicarul că acolo în Moldova, când Mihai Racoviță a venit a doua
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Au zis că s-a rupt malul și s-a înecat. EMMA: Deci, totuși trei, cu totul. CHARLES (în șoaptă): Emma, vorbești serios? EMMA: N-ai auzit? Trei! CHARLES: Și tu îl lași în casă? E periculos pentru noi. EMMA: Gonește-l tu dacă ai curaj! CHARLES: Hmmm... Nu te supăra, domnule, ții să rămîi la noi în noaptea asta? ION: Ei, doar dacă n-am unde să stau. EMMA: Vezi? E un caz de forță majoră. CHARLES: Lasă prostiile! EMMA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
tu dacă ai curaj! CHARLES: Hmmm... Nu te supăra, domnule, ții să rămîi la noi în noaptea asta? ION: Ei, doar dacă n-am unde să stau. EMMA: Vezi? E un caz de forță majoră. CHARLES: Lasă prostiile! EMMA: Prostii? Gonește-l tu. Eu îl accept. CHARLES: În fine, treaba ta. Eu vreau să dorm. Bunăseara. (Iese.) EMMA: Ai văzut? Ăsta-i bărbatul meu... Ți-a plăcut? ION: Da, că pare om bun. Cumsecade. EMMA: Și tu zici asta? ION: De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]