2,459 matches
-
mai spune: "noi visăm la sublimele măicuțe,/ noi scriem când gura lor roșie/ sărută arhanghelii din icoane"/; sau: " Dacă Tata ar mai trăi, desigur nu aș scăpa de/ o partidă de vânătoare pe întinsele lui/ domenii sintactice, [...] el, parohul, el, gospodarul, el/ cârmaciul unei corăbii scufundate/ în apele în scădere ale râului Berlad"; sau: "Vă scriu din lumi postjunimiste:/ că luna are sâni din ceară/ că luna are lăzi de zestre/ [...] Aleluia,/ dinspre Pogor spre Cetățuia.../". Dacă intelectualii, în general, se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Începând din 1853, când devine oraș, această localitate dunăreană intră în circuitul românesc atât prin importanța sa economică , fiind vămuită sarea, dar și cerealele care plecau spre spațiul balcanic sau către Europa Centrală, dar și prin personalitățile sale. De la primul gospodar al orașului, Tache Magistratul, cum este cunoscut în documentele oficiale ale vremii și până la instaurarea regimului comunist, Oltenița a dat societății românești numeroase personalități, în aproape toate domeniile culturii. Despre Tache Magistratul se stiu puține lucuri. El a condus tânărul
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3142]
-
edificiu, ridicând un adevărat monument, folosind marmura, în memoria ostașilor ruși căzuți pe pământ românesc, în războiul Crimeii. În această carte, voi mai mediatiza și alți iluștri reprezentanți ai urbei noastre dunărene, precum fruntașul liberal Hristache Daniilescu , fost și prim gospodar, pe generalul Vasile Zorzor, care a condus Jandarmeria Română, sau pe negustorul și omul politic Aristide Penu. Nu pot omite din acest studiu monografic nici pe moșierul Alecu Calomfirescu, al cărui conac de la măgura Gumelnița , înconjurat de arbori, care nu
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3142]
-
urmașii pelasgilor și ai dacilor. Stupizenia conducătorilor de la București, preocupați doar de «algoritmu’ politic», se vede magistral în această zonă. Răchie pe pâine Am văzut la intrare că satul dumneavoastră se cheamă Erősd acum, îl provoc pe Dumitru Cherciu, un gospodar din Ariușd. Da’ și românește scrie, nu?! Români îs mai mulți: 200, unguri îs 150, da’s blânzi... Plus, mai sunt și țiganii. Se consideră tot români. Vorbesc românește. Noi n-am fost cedați la unguri în 1940. La zece
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
mulsu de la amiază...» - V-a luat cineva mana de la oi vreodată? - Sigur. Vaca mea dădea lapte cu sânge... - S-o dus Vasile la Pângărați și a pus căciula jos: eu mulg sânge! Ori vă faceți datoria, ori..., îmi povestește soția gospodarului, mestecând într-un ceaun cu jumări. Au făcut rugăciuni, agheazmă și a trecut. «Vaca mea dădea lapte amar și albastru și m-am dus la doctorul veterinar, avea să-mi confirme preotul din Tarcău. Ce, părinte, mata nu știi ce
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
locuit fiicele Maria și Ileana. Tatăl murise în 1858, în satul Prigoreni de lângă Iași, unde a și fost înmormântat. Din 1906, Elena, sora mai mică a scriitorului, dăruiește casa cu acte în regulă nepoatei Sofica. Aceea s-a măritat cu gospodarul Anton Grigoriu. «Practic, nu există o descendență a lui Creangă pe care-l mai putem găsi doar în conștiința localnicilor», apreciază Gheorghe Dumitroaie, directorul Complexului Muzeal Neamț. Făină, fasole, fanta, fistic Humuleștii s-au urbanizat, devenind un cartier al orașului
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
vin să ia apă de aici. Am donat o plăcuță în biserica lor lutherană. Când am venit aici, străzile nu erau pietruite, erau mărăcini pe câmp. Toți primesc o tonă și jumătate la hectar. Noi facem cea ce trebuie, spune gospodarul din apus. În Transilvania, doar românii, spune, domnule părinte, fiindcă românii nu aveau voie să învețe carte. Numai preotul știa să citească. Și atunci el era domnul. Am primit din Mongolia un mesaj de mulțumire pentru Tatăl Nostru scris în
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
omul, muncitorul naval și apoi directorul celei mai mari unități industriale din Oltenița. Ion V. Cristea s-a născut la 17 ianuarie 1920 în Oltenița, într-o familie cu trei copii. Tatăl său, Vasile Cristea, era căruțaș și unul dintre gospodarii urbei. Făcea cărăușie, având căruță și cai, atât în port, unde se încărcau și descărcau cereale și alte produse, dar și în localități învecinate. Fiul cel mare, Ion, va urma cursurile primare și apoi Școala de Arte și Meserii, devenind
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3145]
-
lui Anton Andreescu, de la care, tot prin vânzare, a ajuns la Toader Luca din Păun. Se știe că într-o vreme hanul ajunsese să fie cercetat doar de cărăuși, încât se spunea că este hanul cotiugaragiilor. Toader Luca însă, bun gospodar, îi schimbă înfățișarea, scoțându-l în lume, cum se spune. Și unde mai pui că în beciurile adânci și răcoroase se păstrau la învechit vinuri de soi. Urmașul lui Toader Costache Luca, împreună cu soția sa Tinca, au întărit renumele de
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
să-i întrebi, pentru că la tot ce a mișcat pe calea Buciumului ei au fost martori tăcuți. Câțiva sunt chiar la poarta fostei primării a comunei Bucium, zidită în 1899, cum stă scris în mozaicul pardoselii de la intrare. Între prim gospodarii comunei Bucium s-a numărat și Ștefan Cortez, nimeni altul decât tatăl renumitelor cântărețe de operă. El a ocupat fotoliul de primar în intervalul 1941-1945. Cred că îți mai amintești, dragă prietene, că în poarta fostei primării se înalță Monumentul
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
viilor din Bucium.Să ne imaginăm atmosfera unor zile de toamnă aurie... Cotiugarele lipsite de povară adăstează la umbra nucilor din curtea încăpătoare, iar animalele de povară rumegă pașnic...Ușa întredeschisă a hanului lasă să se prelingă afară - nedeslușit - murmurul gospodarilor care gustă măsurat din ulcelele cu vin. Peste tihna firii se aude zvon de cobză, care parcă picură în urechile mușteriilor sămânță de bucurie. Ochii devin mai luminoși, glasul mai cald și amplu și hangița - nu știu cum - parcă-i mai nurlie
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
conducta? Poate că nu. La ultima mea drumeție pe acele locuri, am notat: „1887. Această cișmea este făcută în memoria lui Vasile și Gașița Mititelu”.Despre această cișmea am aflat că aduce apa dintr-o fântână cu trei izvoare puternice. Gospodarul în grădina căruia se află fântâna a făcut - prin 1978 - imprudența de a o înfunda, dar apa nu a cedat forței, căutându-și cale prin beciurile și casele din vale. Atunci, sătenii au intervenit și au redeschis calea apei, prin
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
de activitate (zbierătele!) sunt singura formă de solidaritate cu bietele patrupede și care, firește, nu se gândesc niciodată că ar trebui făcut ceva pentru a îmbunătăți în primul rând situația oamenilor, cu respectul datorat unei opinii, dar cu fermitatea unui gospodar care nu ezită să împuște lupul care îi atacă stâna, fără să-și lase agoniseala distrusă doar pentru a face pe plac "iubitorilor de viețuitoare" care îl mustră de peste gard. Bineînțeles că știu că situația e un pic mai nuanțată
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
alta, dar măcar să avem cu ce plăti impozitele majorate care se anunță. Și aș vrea, ca român ortodox ce sunt, să-mi pun de drag tricolorul în balcon pe 1 Decembrie, într-o țară demnă și prosperă, condusă de un gospodar decent, și nu de un "Salvator" naționalist care bate, fățarnic, metanii la televizor. La mulți ani tuturor românilor! 8 decembrie 2014 Odată cu progresul tehnologic în comunicații, a început să se schimbe și natura relațiilor dintre oameni. Trecerea publicațiilor de la suportul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
îi sparg capul cu ciocanul. Până la urmă, unchiul a fost reales președinte, comuniștii nu au putut face nimic. A fost un președinte foarte bun, deși nu a avut educație. Avea doar școala primară, așa ceva, dar era inteligent și... S.A.: ...bun gospodar. M.I.: Da, foarte bun gospodar. Cooperativa era viața lui. Și-a investit toată energia în afacerea asta, se chinuia ca oamenii să aibă de lucru, îmi aduc aminte foarte limpede. Din cauza asta a fost foarte iubit. Nu numai de meseriașii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
Până la urmă, unchiul a fost reales președinte, comuniștii nu au putut face nimic. A fost un președinte foarte bun, deși nu a avut educație. Avea doar școala primară, așa ceva, dar era inteligent și... S.A.: ...bun gospodar. M.I.: Da, foarte bun gospodar. Cooperativa era viața lui. Și-a investit toată energia în afacerea asta, se chinuia ca oamenii să aibă de lucru, îmi aduc aminte foarte limpede. Din cauza asta a fost foarte iubit. Nu numai de meseriașii Cooperativei, ci de lume în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
Răsărit și, pe măsură ce te apropii de Gura Humorului, intri încet între culmile Obcinei Mari. La poalele munților, pe văile apelor, se întind sate și orășele frumoase, desfășurându-și, de-a lungul drumului, bogăția de culori și forme. Toate exprimă hărnicia gospodarilor și dorința lor de evoluție exprimată în tot ce dețin, în tot ceea ce fac. Pe sub poala munților, împărțind Obcinele, trece maiestuos, spre întâlnirea cu Siretul, râul Moldova, adunând de a lungul drumului apa tuturor pâraielor și pârâiașelor care-i vin
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
apele ei limpezi, altă apă destul de mare și vijelioasă după ploi, dar curată și cuminte la vreme de secetă, Suha, iese la întâlnire cu Moldova la Frasin, orășel format din trei sate mari și frumoase: Frasin, Bucșoaia, Doroteia. Găsim aici gospodari și gospodării mai mari sau mai mici, toate îngrijite și rânduite după obiceiul locului și după cursul apelor. Ne oprim aici, la Frasin, și încercăm să cunoaștem și să imortalizăm pe hârtie un crâmpei de viață. Spun „doar un crâmpei
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
Dorohoi, cu soția - Petrică și Victorița - jurist și familia Gheorghe și Melexina Avram. Aceștia, spre deosebire de cele două perechi amintite, erau mai modești atât în viața socială, cât și în interiorul lor. Sunt tipici pentru prima generație de țărani școliți - cuminți, muncitori, gospodari. Cu trecerea timpului, domnul Avram s-a mai „șmecherit” - a devenit mai lejer în relațiile cu semenii, doamna, însă, a rămas aceeași fire tăcută, închisă în sine și în durerile ei, la fel de gospodină, dar foarte retrasă. De la nunta noastră, nu
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
era bunica Ștefania, care ținea și gospodăria, ajutată de ai mei dimineața devreme, seara și sâmbătă după-masă, precum și duminica și, bineînțeles, în vacanțe. În afară de alfabetizare, fiecare cadru didactic avea un cerc, un fel de șezătoare literară lucrativă. În casa unui gospodar se adunau, seara, femei și bărbați dornici să mai învețe câte ceva, se schimbau impresii, noutăți, se citeau cărți, se discuta pe marginea celor citite, se râdea de snoavele spuse, se cânta. Mâinile însă nu răbdau să stea liniștite în poală
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
fel ca toți cei care au trecut ori s au stabilit la Frasin. Doamna Stigleț, doamna Maricica Țugui, doamna Anișoara Ciofu, surori medicale, căsătorite în Frasin, sunt tot atâtea nume de oameni care au lucrat pentru oameni. Despre familiile de gospodari din Frasin se pot scrie sute de pagini frumoase; viața lor s-a împlinit și s-a sfârșit sau nu în perimetrul social al acestei localități. Sunt familii înrudite, adevărate încrengături de rudenie de frați, surori, mătuși, nepoți, fini, nași
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
continua încă multă vreme. Toți acești oameni, înrudiți sau nu, au trăit pe aceste meleaguri în pace și armonie de când mă știu. Țin minte că, atunci când fabrica a fost în stare să dea lumină mai multă, tata a adunat pe gospodarii satului și au contribuit toți cu atelaje și forță de muncă la confecționarea și implantarea stâlpilor pentru lumină electrică, iar electricienii, în frunte cu domnul Dobre au întins sârmele. Trebuie să știți că am început viața în Frasin cu lampa
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
un adăpost pentru mulți ani. Acesta este doar un exemplu de frățietate și omenie. Iar cei ajutați mulțumeau prin hărnicie și bun simț. Ce era mai frumos și mai înălțător în Frasin erau obiceiurile de marile sărbători creștine. Domni și gospodari, tineri și bătrâni, ortodocși, catolici sau de alte religii se îmbrăcau în straie de sărbătoare și se adunau la biserică să-i mulțumească Domnului și Măicuței noastre, apoi porneau cu mic, cu mare cu colindul, cu plugușorul, mascați sau în
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
Măicuței noastre, apoi porneau cu mic, cu mare cu colindul, cu plugușorul, mascați sau în costume naționale tradiționale. Fiecare grupă de vârstă avea orele ei: începeau copiii, cât era încă lumină, apoi plecau tinerii, iar mai spre miezul nopții plecau gospodarii la urat și colindat. Era o feerie să-i asculți și să vezi grupuri mari de oameni de toate vârstele, îmbrăcați frumos în costume naționale, aducând vestea Nașterii Domnului sau urând cu plugușorul pentru un an nou mai bogat și
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
carte. Din partea tatei, care ades îmi zicea în bătaie de joc: Logofete, brânza-n cui, lapte acru-n călămări, chiu și vai prin buzunări!, puteam să rămân cum era mai bine: Nic-a lui Ștefan a Petrei, om de treabă și gospodar în Humulești." (Ion Creangă, Amintiri din copilărie) (e) "Fiul craiului, boboc în felul său la trebi de aieste, se potrivește Spânului și se bagă în fântână, fără să-i trăsnească prin minte ce i se poate întâmpla. Și cum sta
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]