14,967 matches
-
rog, băgați-mă la pușcărie. O să pledez vinovat pentru toate. Mi-am omorât soția. Mi-am omorât copilașul. Eu sunt Waltraud Wagner, Îngerul Morții. Omorâți-mă, ca să pot fi cu Helen din nou. Si dom’ sergent zice: — Trebuie să ne grăbim. Se duce la dulăpiorul de oțel. Scrie ceva cu pixul pe un carnețel. Rupe foaia și mi-o dă mie. Mâna zbârcită i-e pătată de negi și acoperită de peri cenușii. Are unghii groase și galbene. „Vă rog să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
la Iași și, cu aceeași cursă te-ntorci încărcat cu programe și afișe. Tipografia mi-a spus că azi trage afișele. Programele sînt gata de ieri. A plecat, cu bani împrumutați de la contabilul-șef, a ajuns la timp, iar acum, grăbit să se întoarcă, bombăne întruna, mai ales că afișele, făcute sul, ies cam mult din geantă, incomodîndu-l. Drum bun, Lazăre, și să-mi spui că ai fetiță! rîde tipograful, ștergîndu-și îndelung palmele cu o cîrpă. Lazăr îi aruncă o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mă duc să caut niște martori, care erau la rînd, să mergem cu toții la șeful inspectoratului... Tovarășul... îl ajunge milițianul din urmă poftiți buletinul, dar altădată... Altădată să-nveți să-ți faci meseria, tovarășe! smulge actorul buletinul, băgîndu-l în buzunar, grăbindu-se spre cursă. La ușa mașinii sînt destui care se îndeamnă să urce. O fată subțirică, într-un palton mini, cu pantofi închiși, eleganți, cu o eșarfă legată peste păr, o ține de braț pe maică-sa, ascultînd-o. Vezi, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aprinzîndu-și țigara ținută între dinți. Am călătorit odată cu trenul împreună..., a aflat cum mă cheamă... Prin fumul țigării, în semiîntunericul camerei cu draperia plușată trasă la fereastră, Paula pare cu mult mai frumoasă decît ziua, pe culoarele spitalului, cînd trece grăbită spre reanimare, unde zic gurile rele îi trezește din morți pe bărbați numai atingîndu-i. Asta răscolește în Radu, violent, orgoliul masculin. Lasă-mă să-mi termin țigara înlătură ea mîna lui Radu, cu un gest scurt, care aduce, brutal și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-i, dom' Vlădeanu? Sărut mîinile! se înclină tînărul spre femeie, cuprinzînd-o într-o singură privire. Surprinși, ochii femeii se încruntă, înfruntîndu-i pe ai tînărului. Un bon de materiale arată tînărul hîrtia din mîna sa, răspunzînd la întrebarea lui Ștefănescu. Mă grăbesc să-l predau, că, știți, v-am spus, plec mai devreme, cu treburi, mă duc și la autogară... La revedere! murmură femeia, întorcîndu-se domol, secerîndu-l cu coada ochiului pe Vlădeanu. Privirea tînărului o urmărește cîteva secunde, apoi se întoarce spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe rînd, le pune în căruță, pe fîn, trage de pe cerdac un sac de cînepă și-l pune la picioare, urcă în scaun, face cruce și dă bice cailor: Dii, frumoșilor, că vine iarna! Marie, închide tu poarta că mă grăbesc să prind cursa rapidă. O muzică plăcută umple interiorul cald al mașinii. Șoferul conduce calm, cu o mare stăpînire de sine. Călătorii de pe primele locuri privesc înainte, clipind tot mai des, aproape adormiți. În spatele lor, unii dorm de-a binelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Da-da, trebuie să judec bine, să nu fac vreun gest necugetat", gîndește Mihai, intrînd în clădirea teatrului. Cugeți; cugeți la nemurire ori la parvenire? îl ia secretarul literar de braț, văzîndu-l cum merge abătut pe culoarul de la parter. Mă grăbesc la telefon, că sună. Te-aștept în birou. Ce face vinul ăla magnific? Vine. Îl degustăm acuși. Secretarul literar a dispărut deja după colț, urcînd cele cîteva trepte, spre ușa biroului, în vreme ce Mihai rămîne locului, ciulind urechea spre sală. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și se întoarce spre ușă. Abia afară, în plin viscol, amintirea banilor pierduți dezleagă nodul din gîtul său, eliberînd potopul de sfinți. Cînd se liniștește, își dă seama că a ajuns deja în Cartierul de Nord, în fața blocului și se grăbește să urce, să aibă timp să-și facă o cafea, apoi să se bărbierească, să-și schimbe pantofii și ciorapii uzi, să-și ia paltonul, căciula și mănușile și să plece spre autogară, să aștepte cursa rapidă. *** Ștergătoarele de parbriz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
șoptește femeia. Și tu vine răspunsul bărbatului, împiedicat de țigara ce-o strînge între dinți. Te duci la contravizită? Nu. Urgența de azi? Mm... Sîngera cam mult... Cornul vacii a pătruns adînc; am făcut ce-am putut. Nu te-ai grăbit? întreabă Paula, ca o dojană. Ochii lui Radu cad pieziș spre ea, plini de ciudă. Trebuia să-l lași pe Runca, el nu-și așteaptă soția... Familia ei m-a solicitat pe mine. Și ce legătură are nevastă-mea? De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cum să facă să plece; nu-i mai surîde să stea: prea l-au neliniștit vorbele lui Săteanu despre petrecerea de sîmbătă; adică va fi numai un fel de ieșire în lume a Doinei?! Despre ei doi nici un cuvînt... Te grăbești? îl întreabă Săteanu deschizînd ochii, fără să se miște, simțindu-1 cum se foiește în fotoliu. A, nu... mă gîndeam că mai am de... Nu mai ai nimic! îi reteză vorba Săteanu. Tot în garsonieră stai? Tot răspunde vioi Mihai, străbătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Cumpără revista ca s-o arunce sub prima tufă... bombăne ca pentru sine. Ce zici, schimbă el tonul, ridicîndu-se, venind spre bar îți place? Superb! murmură Mihai. Doamne, ce tîrziu e! se miră uitîndu-se la ceas. Abia opt, ce te grăbești? Mă duc la autogară; o fi venit cursa rapidă și... N-a venit. Am fost informat, stă bine-mersi la Sălcii. Rămîi să gustăm ceva. Trebuie să mă duc pe la teatru. Au repetiție și... Neapărat trebuie să mă duc! hotărăște Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
predica despre binefacerile colectivizării, cînd țăranii începeau să se foiască, să-și ia pălăriile din cuierele de pe pereți iar femeile, aflate în pronaos, ieșeau, știind că le vor aduce acasă bărbații nafură într-un colț de batistă, preotul s-a grăbit să adauge că anume a scurtat slujba să-i rămînă timp mai mult pentru cele pămîntene, de zi cu zi, "căci, iată, a ridicat el ochii puii de rîndunică au prins aripi și s-au înălțat în zbor. Drumul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai am de ce să mă simt vinovată că ascult și convorbirile Doinei. Ce-a vrut să spună escrocul ăsta cu "pui de cuc"?! O fi aflat ceva?" Mama, dormi? o aude pe Doina la ușă. Un moment! răspunde aspru Maria, grăbindu-se să ascundă aparatul telefonic. Da, intră zice după ce răsucește cheia. Ce-i, draga mea? Nimic; venisem să-ți spun că-i aproape opt murmură fata cu o voce seacă, lovită neplăcut de tonul aspru al maică-si și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
repede. Un timp l-a frămîntat ultima discuție cu Lazăr, înspăimîntat de amenințarea acestuia, că abia după ce l-a văzut dormind de-a binelea, cu obrazul pe teancul de programe, a îndrăznit să meargă după paravanul de zid, la toaletă, grăbindu-se să iasă cît mai repede din culoarul întunecos. Mai tîrziu însă, gîndurile i s-au mutat, aiurea, la viscolul de afară, la întroienirea altor ani, în ceața cărora încearcă să găsească răspuns la întrebarea: unde a mai văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
șoferului, care vorbește la telefon, s-au îngrămădit mai bine de jumătate din pasageri. Autofreza a plecat abia acum o oră spune șoferul punînd receptorul în furcă. Bine că i-ai informat ce fericiți sîntem murmură Lazăr. Or să se grăbească încet, s-ajungă aici odată cu primăvara. Nu cred! acoperă profesorul vocile tuturor cu exclamația sa. Cel cu care ai vorbit nu știe. Sînt sigur că autofreza și plugurile au lucrat toată noaptea. Toată noaptea au lucrat mecanicii să pună pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ați înșelat pe toată linia rîde Lazăr, întorcîndu-se la locul său. Profesorul mai rămîne un timp locului, nedumerit, pufnește apoi într-un început de rîs ironic, după care se reașază la masă, așteptîndu-l pe chelner. Toți și-au reluat locurile, grăbindu-se să facă comenzi, să mai prindă ceva de mîncare. Terminîndu-și gustarea, actorul împinge farfuria pe colțul mai îndepărtat al mesei, se șterge pe mîini cu șervețelul de hîrtie, apoi își ia cafeaua, răcită deja, sorbind-o încet, cu poftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
scena cu femeia și actorul, îi pune palma în piept: Ce tot vrei, domnule?! Să văd cum s-a executat acoperișul răspunde grav arhitectul. Eu am proiectat această clădire și se pare că cei ce-au construit-o s-au grăbit. Și ce mă doare pe mine asta?! se miră chelnerul. S-ar putea să te doară dacă se prăbușește acoperișul sub greutatea zăpezii. Lasă-mă să mă uit peste tot. Lasă-l, tovarășe, intervine profesorul asta ne mai lipsește, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
onorat cu nici o comandă. Ce zici, dai gogonelele? șoptește la urechea ei Pavel. N-am decît șaișpe gogoșari, că unul l-a înfulecat grăsuna. Lumea-i încă flămîndă; îmi ies vreo douăzeci și cinci de porții de brînză. Bine! spune Sultana apăsat, grăbindu-se să-i iasă în întîmpinare soțului, la capătul barului. Ce naiba, dom'le, chiar s-a terminat toată mîncarea?! se burzuluiește un pasager, urmat de cîțiva care întind gîtul peste tejgheaua barului. Văd că se mai scot încă... spune o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aflat de cursă? Uite ce-i la șef arată Vlad prin fereastra biroului șefului de autogară. Ești trist îl privește lung Mihai, așezîndu-se alături, cu spatele la calorifer. Gîndește-te: o fată, singură, în viscol, acolo, la hanul ăla... Eu trebuie să mă grăbesc; la prînz sînt chemat la șefă..., parcă văd că mă sancționează că nu-i gata montajul... Hai, Vlade, lasă gîndurile negre rîde Mihai. Și-apoi, cine-o să fie fericitul soț, fericitul ginere... Apropo: soacra ce serviciu are? Casnică. Zău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
intrat în sală și l-a văzut pe Runca asistat de Tudoriu, s-a pierdut o clipă, vrînd să se retragă, dar gestul autoritar al bătrînului l-a adus pînă lîngă masă. Abia începuseră operația așa că, răsuflînd ușurat, s-a grăbit să-l înlocuiască pe bătrîn, să nu-i observe greșeala făcută în ajun. "Nici patruzeci de ani măcar și încep să fac greșeli de rutină, din grabă..." E-o tîmpenie să ții asemenea animale pe lîngă casă! exclamă Runca, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de un țăruș bătut lîngă iesle. Cînd vă apucați de-o operație, să lucrați întotdeauna ca și cum pe masă ar fi mama voastră răsună în urechile lui vorbele repetate atît de des de unul din profesorii de la Medicină. M-am cam grăbit ieri murmură Radu, rotind îndelung țigara între degete, privindu-i scrumul scurt, sub care mocnește scînteia focului, gata să se stingă. Runca ar vrea să-l consoleze cu un "errare humanum est"2, dar se abține la timp, amintindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de alte două asistente. Una dintre ele este Paula. Observînd-o cu colțul privirii, Radu simte nevoia să se repeadă în ea, să iasă amîndoi prin ușă. O urăște pentru că ea l-a avertizat de aseară, spunîndu-i că s-a cam grăbit, și-apoi, toată discuția de dimineață... Frumoaso! rîde bucuros Runca, atingînd-o cu vîrful degetelor pe Paula chiar mă gîndeam la tine; ce bine că nu ți-ai mai luat liber azi! Te duci și ai grijă de operată. O clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pînă la urmă, mulți dintre ei să ajungă la spital. Plecînd cu mașina înaintea ei, aș fi fost acasă de ieri, pe la prînz..." Și din nou alt val de furie pune stăpînire pe Radu, înzecindu-i puterile, făcîndu-l să-și grăbească brațele, stabilind un ritm de mers, așa cum numai pe vremea studenției mai putea face cînd participa la cursele de fond. Și mereu aceeași ciudă împotriva Paulei, de prezența căreia, în camera de la Hotel Nord, cînd s-a dus la examen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Și știți de ce? Să faci pe plac socrilor. Nu. Să simt că, însurîndu-mă, a fost o zi festivă în viața mea. La Starea Civilă m-au terminat în patru-cinci minute: unul cu cămașă în carouri, cu mînecă scurtă, a intrat grăbit în sală, și-a pus tricolorul, mi-a citit ceva, eu am zis da, au urmat alte perechi, sportivul a lăsat tricolorul în seama unei femei și el a plecat la o ședință. Pe cînd popa... rîde larg Lazăr a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cuvertura bej de pe pat, asemănîndu-le cu hălcile de carne, diforme, de pe tejgheaua măcelarului un amestec dezgustător de carne, ciorapi și poale mototolite, ceva diform, de la care ochii lui se întorc spre fereastra clătinată mereu de viscol. "Doamne, ce coșmar!" gîndește, grăbindu-se să închidă fereastra, fericit că a găsit o salvare. Dar cînd se întoarce dinspre fereastră, vede cum mîna femeii iese de sub cap un prim semn de viață -, apoi, bătăile inimii rărindu-se, sînul devine mai mic, mai moale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]