2,083 matches
-
din vârful Athon, pe nume Apolon. Acest idol a răcnit puternic, să fie auzit pe tot muntele, strigând la oameni - bărbați, femei, tineri și bătrâni - să alerge degrabă la țărmul unde acostase Fecioara Maria, pentru a o întâmpina. El a grăit, deși era idol, precizând în cuvinte că este „Maica Marelui Împărat și adevăratul Dumnezeu, Iisus Hristos!” După ce a zis aceste cuvinte, idolul Apolon a căzut de pe vârful muntelui și s-a prăbușit împreună cu diavolul care locuia în el. În cădere
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
clătinat ea din cap în timp ce în ochi i-a apărut o sclipire care se traducea prin noțiunea de identificare. Da, îmi aduc aminte de paste. (Mama continua să folosească aceeași voce cu care te-ai fi așteptat să spună „adevărat grăiește“ în loc de „da“.) „Dumnezeule“, m-am gândit îngrijorată. „Oare a fost așa de traumatizată de întâlnirile ei trecute cu arta gătitului încât propunerea asta a scos-o de tot de pe șine?“ — Deci e în regulă dacă îți împrumut mașina ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
era bine dozată prin imagini În ricoșeu. La cîteva luni după Marfa și banii am avut Însă ghinionul să-l văd pe Cristi Puiu Într-o emotivă, uteriană emisiune pe TVR 1, unde la un moment dat de inspirație a grăit că pe el Îl interesează natura, lui Îi place un măr, de exemplu, și față de el, de măr, toți marii scriitori ai lumii, cum ar fi Shakespeare, Cehov și alții care nu-i veneau pe loc În minte sînt un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
drept puterea vedere împărtășită și de mine. Iar cuvintele pe care le-au folosit pentru această argumentare ca înțelepți Consultanți, pe care le-au spus Pontifului, cu siguranță nu aveau cum să fie mai sincere și mai eficiente, fiindcă acestea grăiesc astfel: "Sanctitatea Voastră care a primit învățături de la Spiritul divin, care, așa după cum spune Augustin, vorbește în inimă fără a întrebuința vreun cuvînt, cunoaște bine de unde au început aceste rele, deci cum unii Pontifi predecesori s-au folosit, după bunul
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
se petrecea pe cînd alegerile episcopale depindeau de principi, care din cauza discordiei dintre ei nu aveau nici timp, nici stare să se intereseze de Biserică; și, astfel, Biserica participa prin această servitute la toate afacerile puterii laice: "Legați întru Dumnezeu, grăiesc cu multă demnitate și libertate acei Părinți care spun: noi vă avertizăm că scaunele fără păstori, vacante ca rezultat al neînțelegerilor dintre voi, trebuie fără întîrziere să își primească Episcopii dați de Dumnezeu, pentru a elimina eretica simonie și, în conformitate cu
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
obligație strictă, nu un sfat, și demonstrează că bunătatea omenească obișnuită nu este de ajuns pentru a fi Episcop, căci acesta ar fi ca un lup sau cîine mut, cum numește Scriptura păstorii care nu știu să moară sau să grăiască. Și ce rege are atîta conștiință încît să numească Episcopi pe acei oameni gata să moară decît să rămînă muți în fața adevărului? 121. Alte dezavantaje rezultă din numirile regale. Regii și guvernele consideră că episcopatele ar fi niște oficii politice
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și în mod obișnuit prin împrejurările exterioare. 8. Aceste împrejurări prin care poate să cunoască temeinic și amănunțit faptele ce se cer a fi îndeplinite pentru aproapele său sînt următoarele: I. Nevoile aproapelui asupra cărora să-și plece privirea după cum grăiește limpede Sfîntul Ioan: "Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mîntuită prin El." (1 Ioan 3, 17) II. Solicitarea din partea aproapelui său să i se acorde unele servicii
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
din aura naturală a anumitor crânguri sau locuri Împădurite. În mijlocul lor, ne aflăm printre cu totul alte ființe, mai vârstnice și mai impozante, mai Îndepărtate de noi decât cele mai bizare alte forme non-umane de viață: oarbe, imobile, mute (sau grăind doar acele confuses paroles ale lui Baudelaire), În așteptare... Întru totul asemeni unicei forme pe care un zeu universal ar putea-o lua. Oamenii neoliticului, sclavi, așa cum suntem și noi față de economia industrială, ai propriei lor mari „invenții“ culturale a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
pe cărarea de alături de drum, cu pălăria dată pe ochi și clefăind din cizmele lui largi de cauciuc. Galan se opri dincolo de șanț, în dreptul roibilor, potrivindu-și, pe trupul înalt, chimirul lui de piele, cu care era încins pe mijloc. Grăi cu unele mlădieri în glas: Noroc bun, bade Petrea, acolo unde călătorești! Să ne dea Domnul avere de sănătate. Că alte averi le iau rușii și nu ne mai trebuie... Numai sănătatea-i de bază. Taman un calic trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
după înțeles, ci după bizare asociații cromatice? Dacă își aducea bine aminte de scenă, cumnatul său auzise pe o vecină agitându-se voioasă, fiindcă îi ieșise pâinea din cuptor foarte bine rumenită. Atunci, Iuga a ridicat un deget în sus, grăind inoportun și insinuant: Heute rot, morgen tot4... Acuma, Iuga, potrivindu-și borul pleoștit al pălăriei, deasupra sprâncenelor sale înfocate, care-i atrăseseră, în bună măsură, porecla de Friț, privi în lungul drumului prăfos, spre defileul îngust , pe unde se pierdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
e el, îndată a melițat cu gurița lui, spunând că: așa-i rânduiala românului, când altceva nu poate, atunci face haz de necaz, deoarece șăguind, sus are inima (că așa zice părintele la biserică: sus să avem inimile!) A mai grăit, zicând că: oricum, decât bocitoare, mai bine filozof Însă, Pamfil Duran l-a luat în răspăr, spunând că: nu îi fi fiind tu, măi Braiule, vreun filozof din ăia, care nu știu ce zice poporul, deoarece vorba populară e așa, dacă tăceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-l aude, a cumpănit altfel de vorbe, încunoștiințându-ne: uncheșul, care a căzut prizonier de război, spune că românul ce se întâmplă să nimerească în vremuri aspre, nu răzbește la mal decât aplicând filozofia lui mă doare-n cur Și mai grăiește uncheșul că în prizonierat, dacă nu-și întrema cugetul cu această filozofie, avea să stea de demult cu dinții la stele, prin smârcurile Siberiei Iar Pamfil Duran a strigat la Braiu, precum că: uncheșul tău, n-are decât, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și s-a adunat în el, ca scoica în găoacea ei și n-a mai cutezat a se ruga, iar tăcerea ședea, printre noi și peste noi, grea ca o pânză mare și udă de sac Atunci a început a grăi încet Pamfil Duran, zicând că el știe care este cea mai mare putere și mai mare nădejde în lume și că se cheamă ATOMĂ și el se va ruga la această putere, ca să ne scoată la lumină și la binele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
arătându-ne, în țărcalanul luminii lămpii, obrazul înrămat de suferință și de disperare, spunând Da' mai îngăduie-mă, măi, Daniele, fiindcă asta mi-e meteahna mea, că fără să mă căptușesc pe dinlăuntru, nu pot munci Apoi, Mărăcinescu i-a grăit cu ciudă, zicându-i Înainte, când erai țăran prost, nu un membru al clasei muncitoare și trăgeai la coasă, numai cu un castravete murat și cu o bucată de mămăligă rece, pe toată ziulica, puteai lucra, fără să te plângi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la colegii mei de pe schela sondei Însă, mai punându-mi odată ambiția, am mai aburcat iar găleata cu o țâră de apă, sus, la geamblac, încât oamenii au mai prins oleacă de reveneală și mai săltându-ne limbile, ne sfătuiam, grăind, despre situația dată: care-i problema, de nu mai ajung cei de afară la noi? Însă, neînfiripându-se un rezultat mulțumitor, am dat-o pe zăbava molcomirii, fiindcă sfârșeala de puteri nu dădea gust de vorbă și atunci, în liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
bușteni, care pluteau fără de capăt, pe lângă sondă și prin beznă, iar eu care credeam că, neștiind ce să mai facă, se linciurește în joacă, însă el jupise trunchiurile pe întuneric și mânca scoarță și asta erau turtițele negre Atunci a grăit el, zicând că i-a fost sfială să ne îndemne a mânca și noi, ca nu cumva să râdem de el, că-i mâncău și nesătul și mai dă ghes și la alții, să facă la fel Deci ispitirea încercată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fiind de nemâncare, se hotărăsc a-l trage, pe cel mai gras dintre ei, la sorți și omorându-l îl taie și-l mănâncă, așa izbutind să mai reziste în viață, până dă Domnul și ajung la un liman Deci, grăind eu așa, i-a trebuit o vreme lui Cornel Braiu ca să priceapă năzbâtia de gândire a lui Ali Străilaș și când s-a lămurit el, cum devine istoria, unde nu s-a pornit pe un râs și pe o tuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
l-au întrebat, arătând la poză: Este cine? Vartolomei lăsă cana de vin pe masă și o porni, cu mersul său de estropiat, încă din copilărie, către peretele cu fotografii. A indicat cu arătătorul, ca să priceapă și Profetul, care nu grăia românește: E Aurelian, feciorul nostru, care acuma-i sub drapel: face stagiul militar. Văzând că nu-l mai întreabă, nici unul, nimic, s-a cocoțat, săltându-se de pe sărmanele lui picioare chircite, pentru a ciocăni cu unghia arătătorului în rama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mai bine de-o șchioapă. Turna vinul în paharele oaspeților și spunea păreri: Iarna nu-i ca vara: iarna, viața e mai îndelungată! Dacă, pe Pământ, ar fi numai iarnă, omul ar trăi mai mult. Dar cu mai puțină mulțumire, grăi el, râzând, cum fac oamenii, la hramuri și când au musafiri. La a treia cană de vin profiriu, trasă la canea de Vartolomei, scoase și Profetul, dintr-o geantă cu colțuri lucitoare, o sumedenie de ciorapi femeiești, ușori ca umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o frumusețe de vrajă, dacă nu ar fi contrariat privitorii prin acel gât epatant, blindat în inelele de cupru. Ea își coborî privirea asupra Profesorului, învăluindu-l ușor în văpaia neagră a ochilor ei minunați. Pivotă cu suplețe către Vânător, grăindu-i dezmierdător, ca într-un delir sforăitor de pisică alintată: După boarea pe care o adulmec, bărbatul acesta e un străin care vine dintr-un țărm de apă sărată. Oameni ca aceștia trăiesc în case clădite una peste alta, înalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mă ajuta la aducere aminte, să-mi dai voie să iau acasă, cu mine și în Lumea mea, pe una din aceste nemaivăzute și mândre flori ale Tărâmului vostru, care se leagănă aici în acest adevărat Rai al Domnului. Ah! grăi Vânătorul. Dacă ții să păstrezi rostul și tâlcuirile pravilei, încrustează-le în inima ta și nu în scoarța trupului! Fata cu ochi negri și grumaz prelung, în ferecătură de cupru, își cumpăni ușor torsul și trupul zvelt, purtător de șuvoaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și preocupat PĂRINTELE IUSTIN DE LA STAVROPOLEOS (a se citi scandat!). Ar mai fi oftat pe naiba! S-ar fi văitat cum se vaită din pricina crinilor de plastic și a icoanelor tridimensionale! Așa stau lucrurile! Așa stăteau, Într-adevăr. Adevărat am grăit! Nu trebuia să căutăm alt ambalaj, găsisem unul. Canalele noastre erau poate vulgare, Însă trebuia să deșertăm pe ele mai multă și mai multă emoție, furie, sarcasm, mai multă melancolie, durere cât mai multă, până când, nu un juriu oficial ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
prinse un post străin ce transmitea muzică de jazz. Ascultă, dar după zece minute Închise aparatul și camera reintră În liniștea molatică a zilei de vară. Își puse mîinile sub cap, privi tavanul, apoi perdelele lungi, nemișcate. - „Da, domnule judecător, grăi În sinea ei, sînteți cam Îngîmfat - și zîmbi. Întîlnirea cu dumneavoastră m-a tulburat prin violența cu care vă susțineți părerile.” - „Nu e violentă ci credință”, auzi răspunzîndu-i-se - „Tot așa vă consumați și În timpul judecății?”. Nu mai auzi nici un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
credință: “A fost o dată ca niciodată o fată... Și trăia fata aceasta într-o țară unde zăpada albă scârțâie veselă sub picioare și gerul îmbujorează obrajii fetelor cu ochi albaștri. Dar într-o zi a venit o zână și a grăit: “O să pleci într-o altă țară, cu mare albastră, blândă și calmă...Și ai să fii acolo o prințesă cu glas de privighetoare, iar oamenii vor asculta la nesfârșit cântecele tale!”. Această poveste putea rămâne doar un basm, dacă n-
O învingătoare by Octavian URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83452_a_84777]
-
descalificant și banal titlul în brațe am ținut iubirea, când poemul este plin de versuri fericite din care puteți alege sintagme demne de a fi titlul lui potrivit. Și încă ceva. Cred că ar suna mai bine, înlocuind verbul a grăi cu a vorbi, ori și mai bine a spune. Citez: "Iubind, în brațe am ținut iubirea/ și dacă atunci pădurea era/ fără grai,/ și dacă firul de iarnă nu știa/ să grăiască...". Cred că se cere să umblați puțin la
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8365_a_9690]