2,209 matches
-
de interes local. Unul este clasificat ca sit arheologic și este reprezentat de o așezare aparținând culturii Monteoru din Epoca Bronzului (mileniile al III-le-al II-lea î.e.n.) și situat lângă satul Dâlma, în zona unui fost pichet de grăniceri de pe frontiera austro-ungară a României. Celălalt este moara Palcău din același sat Dâlma, datând de la 1900 și fiind clasificată ca monument de arhitectură.
Comuna Scorțoasa, Buzău () [Corola-website/Science/301040_a_302369]
-
cai. Stilul arhitectural era de inspirație germană. Acest corp al plăieșilor, ca instituție, a fost premergătoare celei militare grănicerești, care se înființează în anul 1773 Confiniul militar al Almăjului, cunoscut și sub numele de Granița. Până în anul 1780 compania de grăniceri de la Bozovici avea un efectiv de 566 soldați și 446 soldați socotiți semi-invalizi. Comandantul divizional al companiilor de la Prigor și Bozovici avea sediul la Bozovici. În anul 1787 apare legea grănicerească "Sistemul Verandung", ce modifică organizarea regimentului grăniceresc, și Almăjul
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
militar" în frunte cu un maior sau căpitan, cu un sublocotenent și un stegar, cu sediul la Bozovici, unde era și sediul Companiei a II-a a regimentului, de care aparțineau satele Bănia, Gârbovăț și Prilipeț. Cele doua companii de grăniceri de la Prigor și Bozovici, care aveau un efectiv de peste 1000 de oameni, au fost cuprinși în batalionul I "de linie" al regimentului grăniceresc și conform Ordinului Consiliului aulic de război nr. 19.146 din 9.VIII.1793 au plecat spre
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
au plecat spre frontul Rinului, stând până în 1796 și s-au distins la apărarea localității Weissenburg. Apoi granicerii almăjeni vor lupta în nordul Italiei contra lui Napoleon Bonaparte în bătăliile cele mai importante. La campania din 1809 participă din nou grănicerii almăjeni, inclusiv la marea bătălie finală, cea de la Wagram, (5-6 iulie 1809), în cadrul unitaților austriece conduse de generalul Francisc Graf de Kolleredo. Apoi în anul 1812 vor fi din nou mobilizați, de data aceasta pentru campania din Rusia, alături de Napoleon
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
unitaților austriece conduse de generalul Francisc Graf de Kolleredo. Apoi în anul 1812 vor fi din nou mobilizați, de data aceasta pentru campania din Rusia, alături de Napoleon contra rușilor, participând ca trupe de pază în Boemia. După dezastrul din Rusia, grănicerii vor participa și la "Bătălia popoarelor" de la Leipzig, din 16-19 octombrie 1813. După încheierea păcii la Congresul de la Viena din 1815, pentru grăniceri a venit o perioadă destul de lungă de pace, până în 1848. După anul 1838 apar trei companii, la
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
din Rusia, alături de Napoleon contra rușilor, participând ca trupe de pază în Boemia. După dezastrul din Rusia, grănicerii vor participa și la "Bătălia popoarelor" de la Leipzig, din 16-19 octombrie 1813. După încheierea păcii la Congresul de la Viena din 1815, pentru grăniceri a venit o perioadă destul de lungă de pace, până în 1848. După anul 1838 apar trei companii, la Dalboșeț, Bozovici și Prigor care fac parte din batalionul I al regimentului și vor participa la evenimentele din 1848-1849. O nouă încorporare a
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
a venit o perioadă destul de lungă de pace, până în 1848. După anul 1838 apar trei companii, la Dalboșeț, Bozovici și Prigor care fac parte din batalionul I al regimentului și vor participa la evenimentele din 1848-1849. O nouă încorporare a grănicerilor almăjeni a avut loc in primăvara anului 1849, la apărarea cetății Timișoara, asediată vreme îndelungată de trupele generalului Bem. Numeroasele razboaie duse de Austria în secolele XVIII-XIX, au angrenat și participarea grănicerilor bozoviceni, unii dintre ei s-au afirmat și
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
la evenimentele din 1848-1849. O nouă încorporare a grănicerilor almăjeni a avut loc in primăvara anului 1849, la apărarea cetății Timișoara, asediată vreme îndelungată de trupele generalului Bem. Numeroasele razboaie duse de Austria în secolele XVIII-XIX, au angrenat și participarea grănicerilor bozoviceni, unii dintre ei s-au afirmat și remarcat atât de mult încat au fost avansați până la gradul de general. Cele trei companii de grăniceri din Almăj aveau în sarcină, după ce s-au facut măsurătorile, conscripțiile și cărțile funciare, administrarea
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
trupele generalului Bem. Numeroasele razboaie duse de Austria în secolele XVIII-XIX, au angrenat și participarea grănicerilor bozoviceni, unii dintre ei s-au afirmat și remarcat atât de mult încat au fost avansați până la gradul de general. Cele trei companii de grăniceri din Almăj aveau în sarcină, după ce s-au facut măsurătorile, conscripțiile și cărțile funciare, administrarea politică nu numai militară a Almăjului. În anul 1862 a apărut legea comunală prin care administrația comunelor s-a desprins de cea militară, având o
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
ianuarie 1757, făcute de Episcopia Vârșețului, pentru satul Bozovici se constată un numar de 126 de case. În anul 1773, când localitatea a fost militarizată, erau 232 de case, iar numarul celor care erau apți pentru a face serviciul de grănicer era de 212, în 1774 se aflau 250 case (familii) de ortodocși și 96 de familii de romano-catolici. În anul 1791, când s-a făcut o nouă conscripție, la 27 decembrie, necesară datorită războaielor, situația demografică era de 1302 locuitori
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
casele au primit numere duble, unul prin numerotarea normală, liniară, altul al companiei militare grănicerești. Recensămintele sau conscripțiile se făceau periodic din șașe în șașe ani, în timp de pace, pentru a avea sub control mișcările demografice, mai ales pentru grăniceri. Potrivit conscripției anilor 1836-1842, populația de la compania din Bozovici era de 2600 de suflete. Nu erau recenzați străinii din Bozovici, iar pentru țigani s-a stabilit că pot să-și facă locuințe mici din lemn, dar numai la marginea satului
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
Giera este o comună în județul Timiș, Banat, România, formată din satele Giera (reședința), Grăniceri și Toager. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Giera se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (65,54%). Principalele minorități sunt cele de maghiari (17
Comuna Giera, Timiș () [Corola-website/Science/301364_a_302693]
-
ambele părți ale noii granițe. În această situație mulți dintre ei au încercat să se reunească cu familiile trecând granița în mod legal sau, dacă nu era posibil, ilegal. Conform datelor oficiale sovietice, în zona patrulată de Unitatea 97 de grăniceri sovietici, 471 de persoane au trecut granița ilegal din zonele Hliboca, Herța, Putila și Storojineț. Zona acestei unități era pe o distanță de 7.5 km la sud de Cernăuți. Din zonele mai îndepărtate, Vășcăuți, Zastavna, Noua-Suliță, Sadagura și Cernăuți-rurală
Masacrul de la Fântâna Albă () [Corola-website/Science/301418_a_302747]
-
un steag alb și însemne religioase (icoane, prapuri și cruci din cetină), a format o coloană pașnică de peste 3.000 de persoane, și s-a îndreptat spre noua graniță sovieto-română. În poiana Varnița, la circa 3 km de granița română, grănicerii sovietici i-au somat să se oprească. După ce coloana a ignorat somația, sovieticii au tras în plin cu mitraliere, încontinuu, secerându-i. Supraviețuitorii au fost urmăriți de cavaleriști și spintecați cu sabia. După masacru răniții au fost legați de cozile
Masacrul de la Fântâna Albă () [Corola-website/Science/301418_a_302747]
-
Române Unite cu Roma. O clauză testamentară prevedea ca suma de peste 50.000 de florini pe care a lăsat-o moștenire să fie destinată constituirii unui fond din care Mitropolia Blajului să acorde burse elevilor români studioși, urmași ai foștilor grăniceri din Regimentul I Român de la Orlat. David Urs s-a stins din viață la Sibiu, la data de 10 septembrie 1897. Este înmormântat alături de George Bariț în cimitirul Bisericii dintre Brazi, situată în strada Reconstrucției la nr. 17, prima biserică
David Urs de Margina () [Corola-website/Science/300121_a_301450]
-
2 aprilie 1949, Sibiu) a fost un Feldmarschalleutnant în Armata Comună a Austro-Ungariei, ridicat la rangul de baron, comandant al regimentului de infanterie 76, decorat cu Ordinul Maria Terezia, apoi general de corp de armată în România Mare. Fiul fostului grănicer român și al soției acestuia, Ana, născută Pop, mătușa lui Leonida de Pop, viitor general austro-ungar, și-a început studiile la școala grănicerească din satul natal. Absolvind această primă școală cu rezultate meritorii, s-a înscris la Gimnaziul romano-catolic din
Ioan Boeriu () [Corola-website/Science/300113_a_301442]
-
Kazahstan. Foametea a lovit RASSM în 1925 și 1932-33, făcând zeci de mii de victime moarte de foame printre români și ucrainieni. În timpul foametei, mii de locuitori au încercat să fugă peste Nistru, în ciuda primejdiei de a fi împușcați de grăniceri. Pe 23 februarie 1932, numai din satul Olănești au fost împușcați 40 de fugari. Această tragedie a fost povestită de supraviețuitori în mai multe ziare europene. Partea sovietică a afirmat că cei care au murit au fost „elemente chiaburești cucerite
Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească () [Corola-website/Science/300193_a_301522]
-
favorizat de asemenea, de secetă, de întreruperile provocate de război și colectivizare. În contextul accentuării foametei, la sfârșitul anului 1946 - începutul lui 1947, a sporit numărul celor care decid să treacă Prutul. Urmare a acestui fenomen, șeful Detașamentului 22 de grăniceri, colonelul Vladimir Pavlovici Așahmanov, dă ordin subalternilor săi, la telefon și la adunări, să fie necruțători față de cei care vor încerca să treacă frontiera. În privința celor prinși, Așahmanov ordonă ca aceștia să fie executați pe loc, iar față de cei care
Republica Sovietică Socialistă Moldovenească () [Corola-website/Science/300191_a_301520]
-
și romanii părăsesc Dacia în anul 271, sub împăratul Aurelian, retrăgându-și legiunile care nu mai puteau lupta împotriva fluxului barbar. Se pare că abia în secolul al XVIII-lea s-a cristalizat populația cicireană din apropierea pălmașilor români și a grănicerilor care păzeau hotarele posesiunilor coloniștilor din împrejurimi. Corpul de grăniceri a fost organizat în urma victoriei armatei împărătești, conduse de prințul Eugen de Savoya împotriva forțelor turcești în 11 septembrie 1697. Lupta s-a dat la Zenta și în urma victoriei imperialiștilor
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
retrăgându-și legiunile care nu mai puteau lupta împotriva fluxului barbar. Se pare că abia în secolul al XVIII-lea s-a cristalizat populația cicireană din apropierea pălmașilor români și a grănicerilor care păzeau hotarele posesiunilor coloniștilor din împrejurimi. Corpul de grăniceri a fost organizat în urma victoriei armatei împărătești, conduse de prințul Eugen de Savoya împotriva forțelor turcești în 11 septembrie 1697. Lupta s-a dat la Zenta și în urma victoriei imperialiștilor, statul major din Viena a hotărât organizarea Regiunei de graniță
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
Satul Grințieșul Mare este menționat pentru prima dată în 1794 în „Pomelnicul bisericii din Grințieș, întocmit de către Teodosie Zugravu. În 1792 Imperiul Habsburgic și-a împins granița dincolo de cumpăna apelor - la Prisecani în vestul comunei Grințies fiind instituite pichete de grăniceri și vamă. Prin danii succesive, pământul a intrat în posesia mănăstirilor, mari proprietari de pe raza comunei Grințieș fiind așadar mănăstirile, familia (1676-1855) boierilor Cantacuzini și familia (1855-1945) fostului domn Mihail Sturdza. În 1864, când a început construirea unei mănăstiri grecești
Comuna Grințieș, Neamț () [Corola-website/Science/301638_a_302967]
-
completă a satului, Racovița, ca de altfel toate localitățile aparținătoare regimentului orlățean, s-a confruntat cu o serie de conflicte interconfesionale petrecute la jumătatea secolului XVIII împotriva procesului de unire a mitropoliei ortodoxe de Alba-Iulia cu Biserica Catolică a Romei. Grănicerii racoviceni și populația Racoviței au participat în mod activ la evenimentele revoluționare din 1848 și o dată cu desființarea graniței militare din anul 1851, satul a avut o serie de personalități care s-au implicat în gestionarea Fondului școlastic al fostului regiment
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
din anul [[1784]], în [[1803]] acestea fiind „"purtate"” în limba latină de către preotul Chiril Țopa. Dintre aceste documente, în ziua de astăzi au mai rămas doar: Este incontestabil faptul că la mijlocul secolului al XX-lea, majoritatea racovicenilor erau urmașii foștilor grăniceri de odinioară aduși aici de prin toate colțurile Transilvaniei. Cum a fost și firesc, această masivă primenire a populației a avut urmări adânci și asupra graiului locuitorilor, care în trecut s-a diferențiat în multe privințe față de cel al satelor
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
întocmite în anii [[1765]] - [[1766]] cu prilejul includerii satului în granița militară. Majoritatea dintre acestea, astăzi, nu mai sunt „vii” în memoria locuitorilor, explicația stând în aceea că în anii respectivi, racovicenii care nu au vrut să se înscrie ca grăniceri au fost siliți de către autoritățile militare să părăsească satul, în locul lor fiind „colonizați” foști iobagi din alte zone ale [[Transilvania|Transilvaniei]]. Este și firesc că noii veniți nu aveau de unde să cunoască toponimia localității și astfel, rând pe rând în
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
din Regimentul I român de graniță, în localitate existând o subunitate de cavalerie (husari). Fosta cazarmă a fost transformată mai târziu în hotel, numele acestuia amintind vechea destinație: "La husariu". În anul 1925 la Doba funcționează institutul românesc de credit: "Grănicerul" (fondat în anul 1898) și exista deja o filială a băncii "Casa de păstrare din Oraștie" S.A., Institutul de Credit "Grănicerul" ajunsese la un capital de 250 000 lei, mai exista o mica bancă locală "Orientul" cu un capital de
Dobra, Hunedoara () [Corola-website/Science/300546_a_301875]