2,125 matches
-
80% mai masiv. Acesta este al doilea satelit ca mărime din Sistemul Solar, după Ganymede, satelitul lui Jupiter, și este mai mare ca volum față de cea mai mică planetă din Sistemul Solar, Mercur, deși doar pe jumătate ca masă. Accelerația gravitațională de la suprafață (0,14g) este ceva mai mică decât cea lunară (0,17g). Titan a fost primul satelit cunoscut al lui Saturn, fiind descoperit în 1655 de către astronomul olandez Christiaan Huygens, și a fost al cincea satelit al unei planete
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
ale sateliților lui Jupiter, Ganymede și Callisto. Pe baza densității sale de 1,88 g/cm, compoziția lui Titan este jumătate apă înghețată și jumătate rocă. Deși similar în compoziție cu Dione și Enceladus, acesta este mai dens din cauza compresiei gravitaționale. Titan este probabil diferențiat în mai multe straturi, cu un centru de rocă de 3.400 km, înconjurat de mai multe învelișuri din diferite forme de cristalizare a gheții. Interiorul său poate fi încă fierbinte și posibil să se găsească
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
dus totodată la creșterea volumului de precipitații în zona de scurgere/drenaj a Fluviului Colorado, însă nu a fost îndeajuns pentru a schimba tipul de climat semiarid din zona Marelui Canion. Alunecările de teren și alte fenomene de tip decolare gravitațională au dus la eroziune în aval și captarea cursului de apă (stream capture) - toate aceste fenomene au tendința de a determina creșterea adâncimii și lățimii canioanelor din zonele aride. Înălțarea Platoului Colorado s-a produs în mod inegal, astfel că
Grand Canyon () [Corola-website/Science/304194_a_305523]
-
folosește călăreți de masă cunoscută între 0,1 și 1,0 g amplasați pe inel. Factorul de calibrare a cu care se înmulțesc toate citirile de pe instrument se stabilește în conformitate cu ecuația (1): (1) unde: m = masa călărețului (g) g = accelerația gravitațională (981 cm/s la nivelul mării) b = circumferința medie a inelului (cm) σa= citirea tensiometrului după plasarea călărețului pe inel (mN/M) (b) folosind apa: procedeul utilizează apa pură a cărei tensiune superficială la, de exemplu 23oC, este egală cu
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87087_a_87874]
-
traiectoria urmată de acel corp prin spațiul cosmic, în jurul unui alt corp sub efectul gravitației. De regulă, termenul "orbită" se utilizează numai în cazul în care corpul se rotește în jurul unui corp mai masiv sau ansamblu de corpuri și atracția gravitațională a acestora face ca această traiectorie să fie o curbă închisă ori hiperbolică. Un exemplu clasic este cel al Sistemului Solar, în care Pământul, celelalte planete, asteroizii și cometele sunt pe orbită în jurul Soarelui. Tot așa, planetele pot poseda sateliți
Orbită (astronomie) () [Corola-website/Science/304248_a_305577]
-
a cărei distribuție a maselor posedă o simetrie sferică, și supus câmpului de gravitație creat de o masă asimilabilă și ea unui punct, acesta din urmă fiind luat ca origine a referențialului. Altfel spus, este orbita unui corp în interacțiune gravitațională cu un singur alt corp, fiecare corp fiind asimilabil unui punct. Orbita kepleriană a fiecărui corp este o orbită conică, unul dintre focare coincizând cu centrul de masă al celuilalt corp luat ca origine a referențialului. O orbită eliptică este
Orbită (astronomie) () [Corola-website/Science/304248_a_305577]
-
teorii se pot dovedi a fi imperfecte dacă observațiile noi sunt inconsistente cu cu ele. Mecanica newtoniană este un exemplu faimos de lege care nu a supraviețuit experimentelor care implică viteze apropiate de cea a luminii sau apropiere față de câmpuri gravitaționale puternice. În afara acestor condiții, Legea lui Newton rămâne un model excelent de mișcare și gravitație. Pentru că relativitatea generală oferă explicații pentru toate fenomenele descrise de mecanica newtoniană, este privită ca o teorie superioară. Știința este o metodă folosită cu scopul
Metodă științifică () [Corola-website/Science/297989_a_299318]
-
cel puțin nu într-un ritm normal). Deși călătoria într-un singur sens în viitor este argumentată ca fiind posibilă datorită atât fenomenului de dilatare temporală din teoria relativității restrânse (exemplificată prin paradoxul gemenilor), cât și fenomenului de dilatare temporală gravitațională din teoria relativității generale, momentan nu se știe dacă legile fizicii permit călătoria înapoi în timp. Cu toate acestea, călătoria în timp a consituit intriga multor scenarii în ficțiune încă de la începutul secolului al 19-lea. Unele interpretări ale călătoriei
Călătorie în timp () [Corola-website/Science/312531_a_313860]
-
rămas fără combustibil. "Apollo 11" a aselenizat cu mai puțin combustibil la bord decât celelalte misiuni, astronauții confruntându-se cu o avertizare prematură privind cantitatea de combustibil. S-a descoperit ulterior că aceasta alarmă fusese provocată din cauza faptului că atracția gravitațională lunară permitea o „unsoare” mai mare a combustibilului, care nu a mai acoperit un senzor pentru combustibil. În misiunile ce au urmat, au fost luate măsurile pentru a preveni acest fenomen. Pe tot parcursul coborârii, Aldrin i-a spus datele
Apollo 11 () [Corola-website/Science/312742_a_314071]
-
putea caracteriza întreaga misiune "Apollo 11", "„Un pas mic pentru [un] om, un salt uriaș pentru omenire.”", spusă la aproape șase ore și jumătate după ce a aselenizat. Aldrin i se alătură mai apoi. Armstrong a spus despre mișcarea în câmpul gravitațional al Lunii, de șase ori mai slab că al Pământului, că era mult mai ușoară că la simulări, neconstituind nicio problemă o plimbare prin acele împrejurimi. Îndeplinită misiunea „impusă” de președintele american John F. Kennedy, cea de a trimite un
Apollo 11 () [Corola-website/Science/312742_a_314071]
-
s-a ocupat de problemele de gospodărire a apelor. Pentru suplimentarea disponibilului de apă din bazinul Dâmboviței, schema de amenajare elaborată de Paul Solacolu cuprindea și captarea micilor cursuri de apă de pe versantul nordic al munților Făgăraș și derivarea lor gravitațională în Dâmbovița, în lacul Pecineagu, mărind debitul mediu la 6,8 m³/s. În interesul gospodăririi chibzuite a apelor, schema hidrotehnică includea reversibilitatea sistemului, în caz de secetă fiind posibilă derivarea gravitațională a unor debite din acumularea Pecineagu în râul
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
versantul nordic al munților Făgăraș și derivarea lor gravitațională în Dâmbovița, în lacul Pecineagu, mărind debitul mediu la 6,8 m³/s. În interesul gospodăririi chibzuite a apelor, schema hidrotehnică includea reversibilitatea sistemului, în caz de secetă fiind posibilă derivarea gravitațională a unor debite din acumularea Pecineagu în râul Sebeș din zona Făgăraș. Lucrările de derivație au fost începute în 1984 dar după excavarea a 12,3 km de aducțiune, au fost sistate în 1992. Noi studii elaborate de Paul Solacolu
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
sistemul solar după un mileniu de la evenimentele din 2001. Se dovedește că astronautul Frank Poole nu ar fi murit în afara navei spațiale "Discovery One", corpul său fiind liofilizat în vidul din spațiul cosmic și rămânând să plutească pe lângă Jupiter. Interacțiunea gravitațională cu planeta gigantică îl trimite în spațiul îndepărtat, ajungând ca, după 1.000 de ani, să treacă de orbita lui Neptun. Corpul lui Poole este descoperit de o altă navă spațială umană în anul 3001, știința medicală fiind destul de avansată
Arthur C. Clarke () [Corola-website/Science/312017_a_313346]
-
pe intervale. Multe formule simple din fizică (de exemplu, cea pentru lucrul mecanic, formula 1) au formule analoage continue în termeni de integrale curbilinii (formula 2). Integrala curbilinie calculează, de exemplu, lucrul mecanic efectuat de un obiect într-un câmp electric sau gravitațional. În termeni cantitativi, o integrală curbilinie în analiza vectorială poate fi gândită ca o măsură a efectului cumulat al unui câmp de-a lungul unei curbe. Pentru unele câmpuri scalare "f" : "U" ⊆ R formula 3 R, integrala pe o curbă "C
Integrală curbilinie () [Corola-website/Science/311527_a_312856]
-
() este un baraj în arc gravitațional de beton armat purtând numele de identificare "National ID No. CA10186". El barează Râul Sacramento, în amonte de Redding, California lângă orașul Shasta Lake și a fost construit între 1938 și 1945. Întocmai ca Hoover Dam, un alt baraj in
Barajul Shasta () [Corola-website/Science/311529_a_312858]
-
beton armat purtând numele de identificare "National ID No. CA10186". El barează Râul Sacramento, în amonte de Redding, California lângă orașul Shasta Lake și a fost construit între 1938 și 1945. Întocmai ca Hoover Dam, un alt baraj in arc gravitațional, a fost un proiect în care s-a folosit a betonului. Astăzi, barajul Shasta este cotat ca fiind una dintre cele mai inventive construcții de inginerie civilă din lume. Barajul are 183 m înălțime și 1.055 m lungime, cu
Barajul Shasta () [Corola-website/Science/311529_a_312858]
-
σ este "conexă" și umple deci un interval (finit sau infinit) al axei reale. Se pot lăsa chiar parametrii geometrici ai stării inițiale σ neschimbați și agita fluidul (gazul) cu ajutorul unei elici, rotită de o greutate care cade în câmpul gravitațional (ca în aparatul lui J.P.Joule pentru determinarea echivalentului mecanic al caloriei). Constatarea pe care se bazează primul principiu este aceea că, date fiind stările inițială și finală ale unui sistem adiabatic, lucrul mecanic efectuat pentru a trece de la una
Entropia termodinamică (după Carathéodory) () [Corola-website/Science/311117_a_312446]
-
când nori de hidrogen și alte gaze din regiunea H II se contractă sub propria lor greutate. În timp ce gazul se contractă, regiunea centrală devine tot mai puternică și mai fierbinte, astfel gazul ajunge la temperaturi extreme prin convertirea energiei potențiale gravitaționale în energie termică. Dacă temperatura devine prea mare, fuziunea nucleară va genera o protostea. O protostea se naște atunci când începe să emită energie radiativă pentru a balansa gravitatea ei și a opri un colaps gravitațional. În mod normal, un nor
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
extreme prin convertirea energiei potențiale gravitaționale în energie termică. Dacă temperatura devine prea mare, fuziunea nucleară va genera o protostea. O protostea se naște atunci când începe să emită energie radiativă pentru a balansa gravitatea ei și a opri un colaps gravitațional. În mod normal, un nor de materie rămâne la o distanță substanțială de stea înainte de pornirea reacțiilor de fuziune. Rămășițele norului formează discul protoplanetar al protostelei, locul unde se pot forma planetele. Recent, observațiile făcute în infraroșu au arătat că
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
mai intens decât Soarele. Vântul stelar formează unde de șoc la impactul cu gazul din nebuloase, aflat sub formă de nori gazoși. Acest proces joacă un rol important în formarea stelelor prin comprimarea norilor de gaz, ducând astfel la colapsul gravitațional al norului de gaz. În nebuloasa Orion au loc mai multe tipuri de șocuri. Catalogul Herbig-Haro conține majoritatea fenomenelor legate de acest subiect din nebuloasa Orion. Dinamica mișcărilor gazului din M42 este complexă, dar ele se deplasează, aparent, în direcția
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
din legea lui Coulomb este diferit de -2 cu mai puțin de o milionime. Când se măsoară în unități folosite pe larg (cum ar fi MKS - vezi Sistemul internațional), constanta forței Coulomb, formula 6, este numeric mult mai mare decât constanta gravitațională universală formula 9. Aceasta înseamnă că pentru obiecte a căror sarcină este de ordinul unei unități de sarcină (C) și masă de ordinul unității de masă (kg), forțele electrostatice vor fi cu mult mai mari decât forțele gravitaționale încât acestea din
Legea lui Coulomb () [Corola-website/Science/311431_a_312760]
-
mare decât constanta gravitațională universală formula 9. Aceasta înseamnă că pentru obiecte a căror sarcină este de ordinul unei unități de sarcină (C) și masă de ordinul unității de masă (kg), forțele electrostatice vor fi cu mult mai mari decât forțele gravitaționale încât acestea din urmă se pot ignora. Nu este cazul, însă, atunci când este vorba de unități Planck și sarcina și masa sunt de ordinul unității de sarcină, respectiv masă. Totuși, particule elementare încărcate au masa mult mai mică decât masa
Legea lui Coulomb () [Corola-website/Science/311431_a_312760]
-
vorba de unități Planck și sarcina și masa sunt de ordinul unității de sarcină, respectiv masă. Totuși, particule elementare încărcate au masa mult mai mică decât masa Planck, pe când sarcina lor este de ordinul sarcinii Planck, și, din nou forțele gravitaționale se pot ignora. De exemplu, forța electrostatică dintre un electron și un proton, care constituie un atom de hidrogen, este de aproape 40 ordine de mărime mai mare decât forța gravitațională dintre ele. poate fi interpretată și în termeni de
Legea lui Coulomb () [Corola-website/Science/311431_a_312760]
-
este de ordinul sarcinii Planck, și, din nou forțele gravitaționale se pot ignora. De exemplu, forța electrostatică dintre un electron și un proton, care constituie un atom de hidrogen, este de aproape 40 ordine de mărime mai mare decât forța gravitațională dintre ele. poate fi interpretată și în termeni de unități atomice cu forța exprimată în Hartree pe rază Bohr, sarcina în termeni de sarcini elementare, iar distanțele în termeni de "rază Bohr". Rezultă din legea forțelor a lui Lorentz că
Legea lui Coulomb () [Corola-website/Science/311431_a_312760]
-
poate înscrie într-un cub. Într-un cilindru oblic, generatoarea face un unghi diferit de cel drept cu cele două baze. Ca atare, un astfel de cilindru convertit într-un obiect real este rareori folosit, datorită problemelor legate de echilibul gravitațional al obiectului, care este cel mai adesea instabil. Cilindrii dați de ecuația următoare sunt "cilindri eliptici imaginari" respectiv, cei dați de ecuația următoare sunt "cilindri hiperbolici" În sfârșit, există categoria "cilindrilor parabolici", care sunt descriși de ecuația
Cilindru (geometrie) () [Corola-website/Science/310885_a_312214]