14,023 matches
-
curse. Pentru care nemții spun „Die reinste Freude ist die Schadenfreude”. Cea mai pură satisfacție e atunci când cei pe care-i invidiem o pățesc. Cea mai autentică formă de bucurie. Satisfacția pe care o simți când o limuzină o cotește greșit pe o stradă cu sens unic. Sau când Jay Smith, interpretul lui Pinky din Poznașii, e găsit înjunghiat în deșert, nu departe de Las Vegas. E genul de satisfacție pe care am simțit-o atunci când Dana Plato, fetița din Harlem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Trăiască diavolul. Acum îl înmormântăm pe Satana. Domnul Whittier e demonul în fața căruia toate păcatele noastre trecute vor părea o nimica toată. Povestea crimelor lui ne întări, ne va lustrui până la albul inocent al victimei. Până ni se va fi greșit mai mult decât am greșit noi înșine. Totuși, moartea lui lasă un post liber la munca de jos pe care nimeni nu-l dorește. Așa că în film o să ne vedeți plângându-l și iertându-l pe domnul Whittier în timp ce doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pe Satana. Domnul Whittier e demonul în fața căruia toate păcatele noastre trecute vor părea o nimica toată. Povestea crimelor lui ne întări, ne va lustrui până la albul inocent al victimei. Până ni se va fi greșit mai mult decât am greșit noi înșine. Totuși, moartea lui lasă un post liber la munca de jos pe care nimeni nu-l dorește. Așa că în film o să ne vedeți plângându-l și iertându-l pe domnul Whittier în timp ce doamna Clark stă cu biciul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
întinse în pat, crezu că numai gândul la Aniela o mai putea salva. Ascultase tăcută vocea stinsă, încărcată de sentimentul vinovăției, a soțului ei. Simțise, prin telefon, că suferă, regretă, urăște slăbiciunea care-i luase mințile și-l făcuse să greșească. Sub influența nopții albe, petrecute într-o sfâșietoare singurătate, golită de orice gând și rațiune, fu convinsă că știa ce se întâmplă în sufletul bărbatului ei. O părăsea, cu inima strânsă, pentru o altă femeie. Radu nu mai era al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
curmezișul dorințelor bunicii și atunci, ca mânată de o forță întunecată, făcea tot felul de obrăznicii. Nu se gândise, vreodată, s-o jignească, dar s-a întâmplat asta într-o zi în care, de dimineață, fusese îngrozitor de neascultătoare. Știa că greșește dar acel ceva o mâna de la spate cu o forță mai puternică decât dorința ei de-a se potoli. Neputându-se stăpâni, întinse coarda la maximum. Bica încercă, în fel și chip, s-o cumințească. Ridică, la un moment dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
femeia care o lovise. Dimpotrivă. O admira pe bunica. Cum fugise ea, cu toată bătrânețea, s-o ajungă din urmă, cu ce hotărâre o lovise și cu ce inimă de piatră o lăsase să urle de durere pe zidul suferinței! Greșise și primise ceea ce căutase pe tot parcursul zilei. Hotărât lucru, cu Bica nu trebuia să te pui. Aflată la adăpostul pieptului mamei simți că o doare inima de mila bunicii. I se umplu sufletul de o iubire puternică față de ființa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și luă creta. Rezolvă asta, făcu Luana și dictă Emei un exercițiu. Fata scrise rezultatul rapid și dădu să plece. "Profa" se răsti: De ce ai rezolvat corect? Nu știi că Ionescu e un elev rău, care nu învață? Trebuia să greșești. Îi stresa cu împărțirea asta pe căprării. Uitau cine e deșteptul și cine prostul. Ba îi mai punea să-și schimbe și vocile, ca totul să pară cât mai real. "Elevii" se enervau și intrau în casă, lăsând-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu dădu nici măcar un telefon de complezență. În timp ce fata se da de ceasul morții, fără să priceapă de ce băiatul se răzgândise dintr-o dată, Mara intuia motivul acestei reacții. Rosti și Marc nu aveau ce căuta, împreună, în casa ei. Luana greșise invitându-i pe amândoi iar scuzele și explicațiile în fața invitaților erau tardive și fără rost. Prea puțin interesați de frământările fetei, tinerii se distrară de minune. Marc profită de ocazie și dansă numai cu ea. Cu gândul și inima la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
au petrecut ziua el, Renar și Oliviu. Luana simți că leșină. Inima i se opri în loc, capul începu să-i huruie iar pumnii i se strânseră cu o mânie necontrolată. Cum au putut s-o mintă astfel? Cu ce-a greșit? Se așeză pe treptele de la intrare aiurită, cu capul în mâini. Se simți trădată, înșelată, pierdută și incapabilă să facă față acestui moment al adevărului. Dan îi văzu silueta prin geamul de la ușă și veni să-i ureze noapte bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se scuze copilărește și fata țâșni în picioare ațâțată de vorbele lui goale. Mă crezi proastă, Renar? Nimic nu mă enervează mai mult decât să fiu mințită iar nedreptatea pe care mi-o faceți mă scoate din sărite. Dacă am greșit cu ceva spune-mi clar și răspicat și hai s-o luăm de la capăt ca doi buni prieteni, așa cum am fost până acum. El tăcea, îi privea ochii mari, roșii de plâns, părul ondulat, căzut peste umeri, chipul drag și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
măcar o dată, împreună. În momentele de acalmie, nu putea să nu-l învinuiască pentru crizele din căsnicia lor, pentru încăpățânarea de a fi mereu absent din viața și patul lor conjugal. În condiții normale, era sigură că n-ar fi greșit niciodată. Ștefan nu încercase suficient s-o înțeleagă, s-o asculte, s-o oprească. Deși știa că nimic n-ar fi întors-o din drum, acum, în clipele de jalnică smerenie și singurătate, îl ura pentru înțelegerea și îngăduința de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
acest Radu Noia apărut de niciunde, numai în speranța că o nouă relație, puternică și fără pată, îi va împlini speranțele de-o viață. Văzându-i privirea stinsă, obrajii supți și trupul șubred, gârbovit de o durere ascunsă, știu că greșise lăsând-o să plece. Și-ar fi putut lua clipa de răgaz, înainte de a o ierta și alături de ea. Nu trebuia să-i fi făcut jocul. Prin prisma pregătirii pe care o avea, ar fi știut cum să întoarcă în favoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ura pe Noia. Nici măcar nu era gelos pe el. Neștiind să ofere Luanei dragostea și devotamentul unui soț cu capul pe umeri, era convins că el nu primise de la ea fericirea și împlinirea pe care era capabilă să le ofere. Greșise, la rândul lui, de-a lungul celor șapte ani de căsnicie dar n-o dezamăgise într-atât. Fără să-și ia ochii de la ea, Ștefan răspunse cu calm: Nu zbiera că o sperii. Du-te și-ți ia o cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
muzica populară. Luana se topea ascultând acordurile unor formații pe care el nu le înțelegea. Îl lăsă pe celălalt să hotărască, întrebându-se cum și în ce moment acesta îl făcuse să-i accepte existența și tovărășia. Atent să nu greșească, să n-o arunce într-un somn și mai adânc, Ștefan puse una din casetele pe care le înregistraseră împreună de pe discuri, pe vremea când mai avea destulă minte să-și găsească timp și pentru ea. Lionel Richie aruncă acorduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Nu cunoștea gustul amar de după, reproșul de-o viață. Își dorea să fugă dar n-o făcea. Se ascundea la pieptul lui Victor liniștită, fericită că nu avea curajul să-și complice viața. La adăpostul acestei siguranțe, nici nu va greși vreodată. Va continua să-și ducă crucea, să-și plângă de milă și atât. Pentru Luana nu era la fel de simplu. Se născuse cu o fire aprigă, pătimașă, al cărei tribut trebuia să-l plătească. Ceva, însă, din toată discuția, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
joc de-a "Hai să-ți dau, nu vreau să iau". Privirea cruntă a lui Bariu nu mai avu nici un efect. El ceru, cu severitate, proiecte noi. După plecarea echipei, se întoarse spre Luana. Spune-mi, doamnă Noia, unde se greșește? Luana își sprijini pumnii încleștați de buze, încercând să-și contureze impresiile. Bariu aștepta, adânc cufundat în ochii ei îngustați. Cred că ideile au fost bune dar prost prezentate. Probabil că celor care au lucrat la proiect le-a lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
apartamentului pe care-l ocupa într-un bloc din centru, pentru a se bucura, în tihnă, de liniștea binemeritată a momentului. Președintele companiei îl sunase să-l felicite și se simțise copleșit de sentimentul împlinirii. Gândul că, în ciuda ezitărilor, nu greșise când îl angajase pe Robu, îi dădea aripi pentru viitor. Avea la creație un om de bază, cu capacități extraordinare care, era convins, urma să mai vină cu proiecte de un astfel de calibru. Preocuparea majoră care urma era aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
drumurile vieții lui, îl făcu să nu-și poată reține trăirile și să-și aducă-aminte că este om ca toți ceilalți. Când se schimbase ea astfel? Cum ar fi putut să prevadă, atunci, o transformare atât de miraculoasă? Cu ce greșise, într-atât, încât să-i iasă în cale pentru a-i clătina convingerea adânc înrădăcinată că purtătoarele de nuri fuseseră create doar cu un singur scop, acela de-a împlini dorința bărbatului în vederea procreării? Învățat, de prea multă vreme, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
chiar să dea impresia că strălucește pe cerul nopții. Ce-o să se mai Întâmple cu bebelușul? Întrebase Adam. Ei bine, o să moară ca să mântuie omenirea de păcat, Îi răspunsese unul dintre străini. Să păcătuiești Înseamnă să faci lucruri rele, să greșești, a explicat acela. Suntem cu toții niște păcătoși, și tu, și eu, amândoi. Iar asta Îl Întristase pe Adam Într-atât, Încât n-a mai scos nici o vorbă. Stătea la fereastră, cu privirile pierdute spre câmpurile rămase anul acela golașe și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de-a dreptul magistrală. Mi-l amintesc. Dizenterie, deshidratare... Suspect de septicemie. Un lucru destul de obișnuit la albi, așa cum cred că știți. S-a uitat la ei ușor amuzat, poate chiar disprețuitor, și-a zis Margaret, aproape sigură că nu greșește, cu atât mai mult cu cât zâmbea subțire. M-a Întrebat dacă poate să plece. știți, noi nu ținem aici pacienții Împotriva voinței lor. Acum trăim Într-o țară liberă! — L-ați lăsat să plece deși era pe moarte? a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pot fi numite politice. De fapt, nu-mi pare rău să vă comunic asta. O merită din plin. Asemenea indivizi sunt pur și simplu idioți, dacă vreți opinia mea. Margaret era de obicei În stare să ghicească originea cuiva, nu greșea nici locul, nici nivelul social. Spre nemulțumirea ei, fata asta Însă Îi scăpa printre degete. Vorbea curgător și aproape fără vreun accent particular. Îi amintea de fetele din Înalta societate, fetele noilor Îmbogățiți, Îmbrăcate extravagant și școlite În Statele Unite sau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Eu știam că Din e primejdios, dar mi-am zis: Lasă, nu te ngrijora, Z, Adam e-un băiat deștept, n-o să creadă el tot ce-i Îndrugă Din, știe să-și poarte și singur de grijă! Ei bine, am greșit! — Urma să mă ajute să-mi găsesc fratele. Tot ce-aveam de făcut era să-i dau o mână de ajutor pentru o cauză dreaptă. Z a oftat. Lui i s-a părut că se Încrunta, că Încerca să nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
băncuță de la marginea curții. — Ce mai e cu piciorul tău? — Nu prea rău. În unele zile nu prea e bine. Azi pare să fie-n regulă. Doctorul Îmi spune că o să rămân cu un mers mai curios. Dar cred că greșește. A râs, un râs limpede, plăcut, care a făcut-o să se simtă mai bine. Dar ce s-a Întâmplat, de fapt? Am auzit doar frânturi. Karl a oftat și a Înclinat capul. — E groaznic. Nu Înțeleg cum e cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să prindă următoarea frază, unele litere scoteau zgomote, ca de clopoței dar, de cele mai multe ori, nici nu se oprea, auzea printre răpăielile literelor ce i se dicta, auzea fără greș, sprâncenele îi erau destinse, buzele i se mișcau doar când greșea vreo literă și se întorcea asupra ei, cu sunet de zurgălăi, s-o corecteze. În clipa aceea, își înfigea dinții în buza de jos, groasă, cărnoasă, roșie. Era un gest reflex, o mai văzuse procedând la fel odată, în autobuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
urmă, îi răspunse la salut cu vocea senină, neschimbată, îi aminti că era o ipochimenă drăgălașă. Apoi auzi cum se răsucește butonul yalei. Coborî scările și se simțea ca un câine bătut. Scena trebuia să fie un avertisment. Un avertisment? Greșise cu ceva? Da, greșise, îndoindu-se chiar și pentru o clipă, de dreapta lor judecată. Mai asistase odată la această coaliție a tăcerii. Tocmai picase un musafir, pare-se nepoftit, un coleg de-al Ninei, profesor de sport, fost handbalist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]