9,562 matches
-
era un bordei săpat în coasta muntelui, și acolo dormeau toți, soț, soție, bunic, bunică și copiii, cum i-o fi făcut bărbatul în groapa aia?, nu știu... și dormeau în raze, cu picioarele la mijloc și capetele la marginea gropii, stăteau noaptea cum sunt razele soarelui. Fata aia de pe bolovan era nedormită, neică, asta vreau să spun, dormea la poale de munte și, din poziția în care stătea, i se vedea păsărica, să mă scuzi tu, nimic vulgar, că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
l-am prins la mână și m-a sărutat luuung, a fost o seară de pomină, nu mă dădeam dusă, am ajuns să discutăm până și de București, spre deosebire de mine, el nu iubea orașul ăsta, e plin de blocuri, zicea, gropi, mizerie, suflete strivite de școli și de profesoarele alea îmbrăcate ca niște ofițerese, cine ar putea iubi o profesoară?, mi s-ar strepezi dinții, un oraș plin de muște, de câini, prea mult, mi se cere prea mult să locuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ea ce-ai făcut, i-ai spus? Nu. Dar a auzit prin oraș că m-am cuplat cu alta, că sunt cu una nouă, care deja locuiește la mine. Eram într-o zi la restaurantul de lângă Facultate, eram la Hades, groapa cu lei, așa-i ziceam noi atunci, mâncam cu Rita asta nouă, a apărut Ani și atunci s-a sfârșit, am pierdut-o de tot. — Nu cred că ți-a făcut vreo scenă. — Nu, dimpotrivă. De asta nu pot s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
niște măști curioase, de sticlă colorată, chipuri de oameni, cu cercuri roșii în loc de ochi, unele, în mod ciudat, nu au desenată gura, spațiul de jos e doar întunecat, în dreapta intrării, se află o ușă și niște scări care coboară undeva. Groapa cu lei!, glumeau studenții. Toate mesele, ocupate. O chelneriță tânără servește repede, nimeni nu țipă la ea, nimeni n-o ciupește de fund, se vede că e iubită de clienți. Se apropie de cei doi tineri care s-au așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cu anotimpul belșugului, și Contesa cu buze roșii îi făcu observație, scăpând-o din ochi pe cea cuminte, care se repezi imediat la un măr, mușcă cu poftă, dar mărul îi rămase în gât și atunci Popa îi săpă o groapă mare, sădi flori udate cu lacrimile lui, scrijeli cu unghiile un ultim haiku pe piatra ei de mormânt și se dedă la o necrofilie cum nu s-a mai văzut. Și dedându-se el la o necrofilie cum nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
dintr‑un sport anume. Cu mâinile nu mai am de gând să fac altceva în afară de loviturile de rever la tenis, pe care o să mi le arate prietena mea, Sophie. Mama e obosită ca un câine mort, gata de dus la groapă. Ce face ea e monoton, nu poate fi numit profesie, ci mai degrabă o activitate din care abia dacă iese ceva. Deși n‑o ajută cu nimic, își bate insistent fiul la cap. Să se ducă iarăși la grupul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
momentul prielnic când și unde să dai lovitura. Trebuie să‑ți urmezi inima, care oricum îți spune întotdeauna ceea ce vrei tu însuți să auzi. Inima lui Hans strigă în gura mare Sophie și face un salt de peste patru metri la groapa cu nisip, bravo! Hans are probleme personale, mama lui are probleme sociale, care sunt neinteresante fiindcă nu aduc nici un avantaj concret, ci doar pierdere de timp. Din păcate, și la muncă se pierde timp, și anume timpul necesar efectuării activității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
A luat‑o pe străzi lăturalnice și conduce vehiculul spre lacul de acumulare, deja s‑a apropiat periculos de mult de natură, care și‑a căscat gâtlejul nesătul ca să‑l înghită. Verdele devine țipător și periculos, atâta verde. Ca o groapă uriașă de spanac. Mâna tatei lucrează în continuare cu sârg, nasturele de sus fusese descheiat deja la cârciumă, acum urmează și alți nasturi. Trebuie să ai loc de manevră. Tata se apropie cu iuțeala vântului de punctul culminant, iar fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
acolo a mai rămas puțin timp. Sophie e pur și simplu Sophie. Anna întinde șovăitoare o mână, apoi a doua, în căutarea unui sprijin pe care nu‑l găsește și se prăbușește aproape în gol, fiindcă n‑a observat o groapă de la o carieră de piatră. Sus pe cer se rotesc trei ulii. Sau poate că sunt niște ereți? Scot țipete stridente. Rainer simte ceva în legătură cu acest peisaj natural, în care omul a intervenit deja artificial, și își expune impresiile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cele mai multe ori curajul e egal cu prostia, mai ales când e vorba despre Hans. M‑am hotărât să studiez ceva foarte frumos, așteaptă, Sophie, să vezi și o să‑ți placă și ție. Sophie tace disprețuitoare și aruncă pietricele într‑o groapă cu vârful piciorului. Apoi spune, hai să mergem, mai am și alte planuri pe ziua de azi. În sfârșit, ești rațională și‑ți dai seama de motivele mele, Sophie, trăncănește Rainer; a știut el dinainte că ea va ceda, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
rânduri, și nu aliniate una dupa alta: pur și simplu pentru că așa Încăpeau mai multe! Dacă ar fi săpat prea multe găuri una după alta, pe un singur rând, prizonierii s-ar fi deranjat unul pe altul. Rândurile acestea de gropi se Întindeau la nesfârșit, probabil că pe un singur rând o sută de oameni puteau să-și facă nevoile În același timp; și, cum erau vreo zece sau douăzeci de astfel de rânduri, asta Înseamnă că două mii de oameni puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
minute. Așa că ai face bine să o iei din loc. — Încă nu e nimic despre Hanke, fata dispărută? l-am întrebat pe Deubel după ce a plecat Korsch. — Oamenii mei au căutat peste tot, zise el. Terasamentele de cale ferată, parcurile, groapa de gunoi. Am dragat canalul Teltow de două ori. Mai mult de atât nu putem face. Își aprinse o țigară și se încruntă: — E deja moartă. Toată lumea știe asta. — Vreau să desfășori o anchetă de la ușă la ușă prin zona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
învață copiii mai mari, din clasele V-VIII, zise el. Să intrăm. Pășiră pe poartă și intrară în curtea mare a școlii, amenajată ca teren de sport. Recunoscură câteva din însemnele unor sporturi terestre: porțile de handbal, panourile de baschet, groapa pentru săritura în lungime; apoi văzură un mic labirint cu geometrie variabilă, din butoaie, pentru sportul tradițional al jupiterienilor, sornak-ul, patru cotețe cu iepuri de câmp pentru pasiunea nr. 1 a marțienilor, lepurul, un fel de oină fără minge, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
pădureți În pat de râu și-n humă unsă, Împărățea peste bureți Crai Crypto, inimă ascunsă, La vecinic tron, de rouă parcă! Dar printre ei bârfeau bureții De-o vrăjitoare mânătarcă, De la fântâna tinereții. Și răi ghioci și toporași Din gropi ieșeau să-l ocărască, Sterp îl făceau și nărăvaș, Că nu voia să înflorească. În țări de gheață urgisită, Pe-același timp trăia cu el, Laponă mică, liniștită, Cu piei, pre nume Enigel. De la iernat, la pășunat, În noul an
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Hus! c) S-a-mbuibat Și s-a dus Ceasul rău, Ceasul tău, Domnița Hus! Svelt acum, Taie-ți drum... Undă, undelemn călâi Vântul lunecă, înmoaie. - Haide, saltă-ți din călcâi Pintenii, toți câinii droaie, Și la drum, pe uliți mici, Lângă gropi, printre căsoaie, Când prin ghimpi, când prin urzici, Iederă de zdrențe, soaie, Mână tot către Apus! El te schimbă-n humă verde, El milos de lin și-a pus Mîna-i verde Să-ți dezmierde Și grumajii tăi umflați (Ca șerpi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și morții, dacă nu-l lăsăm în "pacea" lui inițială, sub regimul increatului: Că vinovat e tot făcutul/ Și sfânt, doar nunta, începutul". În Uvedenrode, râpă uvidă cu melci, vale a plângerii în care omul trăiește după izgonirea din rai, groapă baudelairiană pentru un mort "joyeux", poetul concepe un imn "la soare", simbol al principiului integrator al unității lumii, sub semnul unei sexualități cosmice pure, muzicale, inspirat de fecioara Geraldine: "Gasteropozi!/ Mult limpezi rapsozi,/ Moduri de ode/ Ceruri/ eșarfă/ Antene în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
parcă al Cerului scoborât peste nota de final a fiecărui destin strivit cu duritate în bezna sângerie a morții dominante, mulțimile de cruci improvizate din lemne anevoie legate unul de celălalt au dominat într-o rână, dar creștinește, căpătâiul tuturor gropilor comune săpate în pământul primitor al altor patrii... Undeva, în zare, linia orizontului roșietic de acasă avea să rămână un ideal de neatins pentru cei cărora firul existenței își încheiase de acum singurul lui discurs logic ... Din varii motive neștiute
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
Toate Articolele Autorului VIAȚA CA UN ZID DE SILVIA KAȚZ Femeia a început să alerge înebunită și privea din când în când înapoi. Știa că o urmeau gândurile ei nefirești care o duseră pe drumul acesta plin de prăpăstii și gropi. Căzuse de multe ori dar se cățărase și ieșise din toate prăpăstiile. O dată alunecase într-o groapă și simțise mirosul morții dar reușise să scape. Se târâse ca un șarpe, se agățase cu unghile de marginea gropii și încet, încet
VIAŢA CA UN ZID de SILVIA KATZ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364441_a_365770]
-
privea din când în când înapoi. Știa că o urmeau gândurile ei nefirești care o duseră pe drumul acesta plin de prăpăstii și gropi. Căzuse de multe ori dar se cățărase și ieșise din toate prăpăstiile. O dată alunecase într-o groapă și simțise mirosul morții dar reușise să scape. Se târâse ca un șarpe, se agățase cu unghile de marginea gropii și încet, încet a ieșit la suprafață. Acum nu știa ce i se întâmpă și fugea ca o bezmetică. I
VIAŢA CA UN ZID de SILVIA KATZ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364441_a_365770]
-
de prăpăstii și gropi. Căzuse de multe ori dar se cățărase și ieșise din toate prăpăstiile. O dată alunecase într-o groapă și simțise mirosul morții dar reușise să scape. Se târâse ca un șarpe, se agățase cu unghile de marginea gropii și încet, încet a ieșit la suprafață. Acum nu știa ce i se întâmpă și fugea ca o bezmetică. I se părea straniu că o urmăreau niște pietre care îi strigau: -Nu poți scapa, nu poți scăpa de noi care
VIAŢA CA UN ZID de SILVIA KATZ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364441_a_365770]
-
vreau să te pierd! Sofia a încuvințat din cap ca un copil neajutorat și el a sărutat-o. Ea știa că îl costase mult să-i spună asta și pentru prima oară își dădea seama că trăia pe marginea propriei gropi. Era un moment crucial în viața lor și poate că depindea doar de ea ce drum trebuia să aleagă. ACESTA ESTE UN FRAGMENT DIN CARTEA ,,DREPTUL LA VIATA,, katzsilvia 32@gmail.com Sofia a mers împreună cu soțul ei la psihologă
FRAGMENT DE MANUSCRIS (2) de SILVIA KATZ în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364431_a_365760]
-
e slugă Nu știe cuvântul rugă - Ce frumoasă ești în păr Cu atâtea flori de măr: Delicată și involtă Păcat de biata recoltă! Cine câștigă primul rund În al doilea, se duce la (p)fund Când cade un barosan în groapă În urma lui poți să scoți apă! Grangurii, lichelele Sperie și ielele Feți frumoșii, pistolarii Bivolii și Bivolarii! Dând cu fard a câta oară Toate conturile se-cară Dar în orice buzunar Mărunțiș pentru-un pahar... Ploaie, cărămidă Ridurile ridă Fața
ORICE FES ARE UN ÎNŢELES de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364590_a_365919]
-
Kogălniceanu, Th. Rosetti, Aug. Laurian, se porni spre Cimitirul Bellu. Pe o ploaie mărunțită pe tot parcursul drumului, în special în dreptul Universității, apoi la mormânt, s-au ținut cuvântări îndurerate și banale, după care pe înserat, coșciugul fu coborât în groapă între un tei și un brad. Astfel s-a stins al optulea lustru de viață cel mai mare poet român, pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată pământul românesc. Pe data de 3 august 1889, noaptea, închide
DESPRE, DOMNUL EMINESCU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361259_a_362588]
-
oameni trec prin viața ta fără să lase vreo urmă? *Un matisor căzut pe aleea din parc - miriapod verde. *Lângă casa pustie o gheață uitată fără șireturi. *Ghemotoace de puf gata de spulberare - păpădii. Copaci în derivă povârniți amețitor în groapă de cer. *Un hau între frunze. Cuțite verzi taie cerul în patru. *Șofran cu mustăți o floare adulmeca aerul serii. *Pe-o rază sinilie gândul gălăduie în conduri de argint. *Salcii nepieptănate mângâie spinarea luminii. *Maieutica viselor - suspin negrăit al
MICRO STIHURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361404_a_362733]
-
Dar vârful de munte cu Cheie mai știe și alte povești cu daci și peșteri în ascuns de văz, de prinsori cu soarte pierdute în urcuș de stâncă la miez de-ntunecime, povești cu nume de muiere dat la o groapă fără fund și multe altele pe care nu le poate spune bătrânul munte ce umbrește și Rucărul de azi... Ioan MUȚIU Referință Bibliografică: Feciuoara rucăreană, de Ioan Muțiu / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 354, Anul I
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]