2,509 matches
-
ca un poet autentic, cântă la pian destul de bine. Are un menuet cu care și-a câștigat simpatia doamnelor mai vârstnice. Posedă apoi un surâs decent și un braț ușor anchilozat de pe urma unei tuberculoze vindecate. Ascunde sub o mânecă o groaznică spintecătură ce i-o zărisem pe când se lăsa dezmierdat de o femeie întreținută de altcineva. Părea născut pentru asta. Se lăsa mângâiat, păstrând o atitudine calmă și mereu pasivă. Mă preocupa faptul că se plimbase cu Albertina prin oraș. Contrastul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dreptate. Nu e prea înalt, dar ochii lui de noapte profundă, coama îmbelșugată a părului negru cu ape albastre, și fruntea înaltă și croită ideal, îl face plăcut de la prima vedere. Când e băut, Rudolf râde mult și spune lucruri groaznice: „Maica mea, Dumnezeu s-o ierte, începu el să-mi bâlbâie deunăzi, între sughițuri, - măicuța mea avea două pulpe: una umflată ca o tobă de un cancer purulent și cealaltă, subțire până la ciolan. Rudolf soarbe din pahar și râde amuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să dea din nou ochii cu Parodi, care aflase că el era Înfumurat și mizerabil de credul. Un bărbat modern, ca el, să se lase Îmbrobodit de niște străini fanatici! Aparițiile domnului amabilos se Îndesiseră și se făcuseră și mai groaznice: nu vorbea doar de siro-libanezi, ci și de druzii din Liban; trăncăneala i se Îmbogățise cu teme noi, cum ar fi: abolirea torturii În 1813, avantajele unui instrument electronic de tortură pe care Secția de Investigații il importase recent de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu ochii pă mine toată vremea. — În vieți nimic nu tre să fie Întâmplăcios, a zumzăit lugubru Croce. Fără direcție și poteră, mergem grămadă fix În haosu rus, În tirania lu Ceka. Tre să recunoaștem: În țara lui Ivan cel Groaznic, liberu arbitru ia-l de unde nu-i. Ostentativ gânditor, Ricardo a catadicsit să afirme: — I-o chestie că chestiile nu pot fi Întâmplăcioase. Și, fără ordine, pe fereastră intră-n zbor o vacă. — Ba chiar și misticii de mâna-ntâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Îți mai vine să le mănânci acum? Întrebă Norman. — Vai, Norman, zâmbi ea, Încă mai legi totul de mâncare? — Oricând am ocazia, răspunse Norman, bătându-se ușor pe stomac. — Ei bine, n-o să-ți prea placă mâncarea pe-aici. E groaznică. În orice caz, răspunsul e nu, spuse ea, trosnindu-și degetele. N-aș mai mânca o caracatiță acum, când știu atâtea lucruri despre ele. Să nu uit: ce știi despre Hal Barnes? — Nimic. De ce? — M-am interesat. Se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Spusese că nu va putea să desfacă codul. Spusese că nu-și amintea ce se Întâmplase În sferă sau cum o deschisese. Și nu părea să-i pese. — Harry, când ai ieșit păreai Îngrijorat. — Îngrijorat? Că am avut o migrenă groaznică Îmi amintesc, dar... — Spuneai tot timpul că trebuie să ieșim la suprafață. — Zău? — Da. De ce ai spus asta? — Dumnezeu știe! Eram atât de zăpăcit. — Mai spuneai că e periculos pentru noi să mai rămânem aici. Harry zâmbi. — Prea o iei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Acum picioarele cadavrului se mișcau chiar deasupra capului său. Norman mai urcă o treaptă și una din cizme i se prinse În bucla furtunului dintre rezervorul de aer și cască. Ajunse cu mâna la spatele propriei căști și, un moment groaznic, avu senzația că trupul mai avea viață În el. Apoi cizma Îi rămase În mână și un picior dezgolit - carne cenușie, unghii purpurii - Îi lovi vizorul căștii. Avu un acces de greață care trecu rapid. Norman văzuse prea multe accidente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
vorbea, Norman căuta din ochi seringa. O lăsase undeva În această cameră, dar hârtiile alunecaseră de pe mese, monitoarele zăceau sparte pe podea, peste tot În jurul său era haos... Întregul habitat se legănă din nou și apoi se auzi o explozie groaznică Într-un alt cilindru. Alarmele sunau acum mai ascuțit și se auzea o vibrație vijelioasă pe care Norman o recunoscu instantaneu: era apa care pătrundea cu mare presiune În habitat. Inundație În C! strigă Beth, alergând pe coridor. Norman auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
erau inundate, iar sus la Beth nu voia să se ducă. Norman se Întinse pe podea, lângă canapeaua pe care zăcea Harry. Podeaua era rece și umedă. Abia după mult timp reuși să adoarmă. 09.00 ORE Izbiturile, niște izbituri groaznice, și vibrațiile podelei Îl treziră deodată. Brusc alertat, sări În picioare. O văzu pe Beth În fața monitoarelor. — Ce este? țipă el. Ce s-a Întâmplat? — Ce să fie? Întrebă Beth. Părea calmă. Îi zâmbi. Norman privi În jur. Alarmele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cerc luminos: trapa. Dădu din picioare, dar i se părea că stă pe loc. Cercul nu se apropia. Se zvârcoli din nou, trăgând de Beth ca de o greutate inertă. Poate că deja murise. Plămânii Îi ardeau. Era cea mai groaznică durere pe care o simțise În viața lui. Se lupta cu durerea, cu apa Învolburată și furioasă, și continua să dea din picioare, pentru a se apropia de lumină; ăsta era singurul său gând, să se-apropie de lumină, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
bomba, o vor face alții. Numai că, la scurt timp după aceea, bomba va ajunge În mâinile unor oameni care vor spune: Dacă nu folosim noi bomba, o vor face alții». De fiecare dată, savanții spun că „alți oameni“ sunt groaznici, iraționali și iresponsabili. Noi, savanții, suntem băieți buni. Numai că ceilalți ne creează probleme. Și totuși, În realitate, responsabilitatea Începe cu fiecare individ În parte și cu alegerea pe care o face. Fiecare are de ales. Ei bine, Își Încheie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
bătrîn, suferind, degajînd răutate și perversiune. Dragostea pentru mine a încetat cenzura și imaginea tînărului frumos și limpede s-a metamorfozat. Mă reîntorc la adevăratul meu chip tînăr. V. părăsește în grabă plaja și nu mi se alătură. O constatare groaznică îl face într-un final să se mărturisească tînărului Doctor: „-Am pierdut puterea de a iubi”-spune și-i pare mereu că nu se regăsește în cuvinte. „-Știu acum cum arată clipa în care viul înghiață. Așa trebuie să fie
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cum e dar ai să-mi spui cum se vede.” „-Se spune că există și morți fericite” -îmi răspunde el. „-Eu n-am întîlnit dintr-astea. Am întîlnit aparențe de fericire la imbecili sau la cei ce au suferit chinuri groaznice dar față de ele am rezerve. Se spune că doar creștinii adevărați au parte de morți fericite, care să-i umple de bucurie. Doar sfinții. Dar și aici e un paradox. Amintește-ți că-n tîrfă n-a avut nimeni curaj
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pieptul, să scot de acolo inima putredă care le îmbolnăvește pe toate și s-o arunc în foc. V. tînăr mă trezesc strigînd. Sudoarea îmi curge pe trup și mirosul persistă în jurul meu. Caut să-mi clarific care e timpul groaznicei viziuni. E viitorul sau prezentul care așteaptă să se întîmple? Sînt copleșit de sentimentul unei înfiorătoare vinovății. Chiar și față de mine. Dar nu văd unde? Imagini de-o clipă îmi străfulgerează retina. Mă văd urmărit de păsări și șerpi care
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
am visat la ceva mai bun. Nu pot vorbi nimănui despre amintirile mele; ele sunt ca un tratat al deliberării de ardere în care vreau să pot scrie cu multă plăcere despre rușinea în care am uitat să mai plâng groaznica dezinvoltură a lumii ce are șanse foarte puține de a supraviețui... GOLUL NESFÂRȘIT AL CUVINTELOR Prin ploaia nebună, venirea mea avea aerul cald al iluziei și spațiul iubirii ce mi se plimbă prin sânge cu privirea-i aprinsă spre scurgerea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de picioare, forcepsuri, gemete agonice și comparații vulgare cu eliminarea unui sac de cartofi de douăzeci și cinci de kilograme, atunci îmi pare rău, dar am să vă dezamăgesc. (Ei bine, numai ca să vă fac pe plac, gândiți-vă la cea mai groaznică durere menstruală pe care ați avut-o vreodată, multiplicați-o de vreo șapte milioane de ori și faceți-o să dureze timp de douăzeci și patru de ore și după asta o să aveți o idee despre ce înseamnă durerile facerii.) Da, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
referă și acum la ea zicând chestii de genul: — Îți aduci aminte când ai început să te comporți ca Adolf Hitler, iar noi toți te uram și ne doream să pleci înapoi la Londra? Modificarea intervenită în mine a fost groaznică. Era ca și cum cineva ar fi acționat un întrerupător. Am trecut de la a mă simți tristă, singură și nenorocită la o furie explozivă, la gelozie și la dorința de a mă răzbuna pe Denise și James. Îmi imaginam cum sunt loviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
gândeam la James al meu cu o altă femeie. Preț de o clipă, gândul ăsta era proiectat în abstract, de parcă James ar fi fost în continuare cu mine, iar eu mă comportam ca o prostuță care-și imaginează „cele mai groaznice scenarii posibile“. După care îmi aduceam aminte că totul se întâmplase în realitate și că el era cu o altă femeie. Conștientizarea acestui fapt era la fel de dureroasă de fiecare dată. A zecea oară când am realizat asta a fost la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
acesta își făcea efectul, mă simțeam îngrozitor de deprimată. Era foarte, foarte rău. Niciodată n-am crezut c-o să mă aud zicând asta, dar băutura chiar nu e o soluție. Poate drogurile. Dar băutura nu. Mi-am dat seama cât de groaznică eram abia când am auzit fără să vreau o conversație purtată între mama, Helen și Anna. Tocmai mă pregăteam să intru în bucătărie, când mâneca de la pulover (puloverul tatei, de fapt) mi s-a prins de mânerul rotund de la dulapul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
direcția lor. După care l-am întors în sens opus. Adu-ți aminte de mătușa Julia, mi-am spus cu severitate. Tata avea dreptate. Să zaci în pat beată nu înseamnă că trăiești. Și nu rezolvă nimic. Cu un șoc groaznic, mi-am dat seama că se putea ca, în sfârșit, să mă fi maturizat. Eram de acord cu discursul tatei, cel intitulat „Răul produs de băutură“. Nu mai râdeam și nu mai făceam mișto de el. Sigur, fusesem avertizată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am mâncat nici măcar bezele. Mama a mâncat și ea nițel, dar cu un aer de martiră întipărit pe chip. Mesajul pe care îl transmitea foarte clar era că e un păcat să arunci mâncare comestibilă. Chiar dacă mâncarea are un gust groaznic. Așa că mama a mâncat. Atitudinea ei părea a fi că suntem puși pe pământ ca să suferim și că cina aia îi fusese trimisă ca o formă de penitență. Dar că dacă ar fi avut de ales între a se cățăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
James, că n-o să-mi mai văd prietenii și familia. N-o să mai văd niciodată cerul albastru. Cu excepția peticului vizibil din curtea închisorii, m-am gândit plângându-mi de milă de mine. Și aveam să fiu obligată să port acele groaznice rochii-sac care reprezentau uniforma închisorii. Urma să devin lesbiană. Aveam să fiu obligată să fiu iubita lui Mam’ Mare pentru ca ea să mă apere de celelalte fete și de sticlele lor de Coca-Cola. Aveam deja o diplomă și nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
aspectul, hai să-i spunem, deloc adolescentin al lui Adam. Da, a răspuns el. Sunt un student matur. Sau, cel puțin, așa mi se spune. Eu nu mă simt deloc matur. Decât atunci când mă compar cu colegii de grupă. —Sunt groaznici? l-am întrebat eu rugându-mă să-mi răspundă afirmativ. Nu groaznici, a zis el. Sunt doar tineri. Presupun că cineva trebuie să fie. Ce vreau să zic e că toți au șaptesprezece, optsprezece ani, abia au ieșit de pe băncile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
răspuns el. Sunt un student matur. Sau, cel puțin, așa mi se spune. Eu nu mă simt deloc matur. Decât atunci când mă compar cu colegii de grupă. —Sunt groaznici? l-am întrebat eu rugându-mă să-mi răspundă afirmativ. Nu groaznici, a zis el. Sunt doar tineri. Presupun că cineva trebuie să fie. Ce vreau să zic e că toți au șaptesprezece, optsprezece ani, abia au ieșit de pe băncile școlii, iar la facultate au intrat numai ca să-și mai amâne responsabilitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să-mi însușesc noua mea personalitate. Iar asta avea să-mi facă bine. Iar spaima pe care o resimțeam acum avea să dispară. Și, desigur, parte din tristețea cu care mă luptam era din cauza faptului că-mi părăseam familia. Așa groaznici cum erau, în ultima vreme, mă obișnuisem cu ei. Versiunea lor anarhică de viață de familie mi se părea infinit mai dezirabilă decât existența calmă și ordonată care mă aștepta alături de James. Aveam să le simt lipsa. Avea să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]