2,606 matches
-
zise "idealuri" ale unor ființe abrutizate, amorale. Alexa Visarion nu vede în eroii lui Caragiale doar niște mahalagii oarecare mimând ridicol dragostea și crezul politic, ci niște ființe încrâncenate, obsedate de aceste orizonturi de viață ce prin trăirea lor devin grotești. Personajele iau în serios fiecare replică, iubesc cu patimă, comentează plini de importanță și patos politica și de aici atmosfera încrâncenată a acestei "Nopți", la care hohotul de râs apare mai rar și e curmat de judecata celui din stal
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mai organic, alteori insuficient legate imagini ale mediocrității, fără ieșire parcă... Imagini ale obtuzității, inconștienței, lichelismului, indiferenței, servilismului, bestialității, ale formelor fără fond, primitivism cu lustru. Apoi imaginea "morții vii obol pentru artă". Oscilând între realism dur (împins până la coșmaresc), grotesc și fantastic... Visarion insistă îndelung pe unele scene. Răceala demonstrativă se transformă însă cu timpul într-o revelație... (Natalia Stancu) ...Înghițitorul de săbii este un film cu valoare de "memento" despre demnitatea artistului față în față cu sine însuși, față
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
recunoaștem înțelese foarte personal; adică aproape exclusiv pe linia sarcasmului aluzii din I. L. Caragiale), spectacolul funambulesc oferit de Valentin (a cărui perfecțiune trezește... plictiseala mărunților amatori de "senzații tari" ai târgușorului) și petrecerea de la cazarmă (căreia împletirea de tragic și grotesc îi conferă autonomie în raport cu întregul și atâta densitate în semnificații încât ar merita, singură, o analiză...). De altfel, în interiorul acestei ultime întâmplări se consumă parcă pe neobservate și scurta secvență în care filmul atinge punctul său de maximă concentrare expresivă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
se prelungesc cruci și morminte, unde își dorm somnul de veci speranțe, vise și cadavre, montare denunță eșecul idealului pervertit de acțiunea socială ideologie degradată în concretul vieții. Decăzută în cea mai sinistră deriziune, speranța redresării existențiale devine un bâlci grotesc, un circ pestriț, mortificat și agitat, o debandadă deșucheată în care țopăie principiile egalității, fraternității, dreptății și justiției, în bâlbâielile aberante ale unor găinari mărunți, puși obsesiv și iremediabil pe furtișaguri, trândâvie, escrocherie, hoinăreală și cerșetorie [...] Spectacolul este sobru, amar
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
o manta roșie uzată) din Orestia lui Silviu Purcărete, un citat asimilat prin care regizorul dorește să facă legătura cu tradiția spectacolelor ilustre ale Naționalului craiovean. Firs rezonează enigmatic, misterios cu Charlotta Ivanovna, interpretată de același Ilie Gheorghe. O apariție grotescă, un fel de Firs travestit, pervers, morbid, defulându-și frustrările în izbucniri cabotine, isterice. Actorul, în frac negru, târăște la sfarșitul spectacolului măștile celor două personaje, adunându-le în ființa sa de histrion. O propunere insolită, provocatoare a regizorului Alexa Visarion
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
care pândesc și-năuntrul meu și pe care Gorki m-a ajutat să le eliberez. Ce mă interesează la acest autor este disperarea personajelor în raport cu dorința lor de a se împlini. Am montat Barbarii vrând să înțeleg stare ciclică de descătușare grotescă și tragică a personajelor care vor să evadeze, a oamenilor care nu mai suportă să trăiască ceea ce li s-a dă, li se impune. Nu mă interesează un Gorki didactic care soluționează problemele, care știe rezolvarea finală, dar mă tulbură
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și viitorului. Acțiunea se desfășoară acum, în prezentul confuz... și unește trei dimensiuni ale timpului existențial. Timpul sacru, mitic al baladei, dar și al scenariului gândit de erou, timp al esenței și revelației. Ca o umbră corozivă, înspăimântătoare, vine timpul grotesc și ucigător al cenzurii ideologice, timpul dictaturii ucigaș al gândirii și artei. Simultaneitatea timpurilor este întregită de tragi-comic, de hilar, de... Poate nu întâmplător motto-urile ce au însoțit versiunile scenariului vorbesc despre etape, neliniști:... Realitatea este imaginația privirii la
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
romanticilor. Aceștia au creat drama istorică și drama sentimentală, ca reacție la rigorile esteticii clasicismului impuse în teatru încă din vremea Renașterii. În prefața la Cromwell, Victor Hugo definea drama ca pe „o oglindă de concentrare în care se îmbină grotescul și sublimul, teribilul și bufonul, tragedia și comedia“. O altă trăsătură definitorie pentru această specie dramatică este conflictul puternic care se dezvoltă prin acțiunea scenică a unor personaje complexe. Spre deosebire de drama romantică - în care conflictul drama tic, element de mare
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
se împărtăși stilistic din acele ilustre surse, într-o fericită potrivire de ritm și suflu revelator. Bacovia, de pildă, este un acrobat pururi învingător al tentațiilor de a face saltul în gol, adică în non-poezie sau ridicol, în bizarerie sau grotesc, de unde și intensitatea halucinantă (geniul, și mai puțin talentul) a elaborării pașilor pe sârma (portativul) suspendată a recitalului. Actor în jocul aparenței și esenței, Bacovia face figură de diletant, deși dă probe copleșitoare de profesionalism, locul său în istoria literaturii
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
1928), cel din admirabilele sale "Memorii", și care își dă în petic prin tentația de a culpabiliza întregul popor român pentru deportarea evreilor din Transilvania ... ocupată de trupele fascistoide ale lui Horty ("senilitate, rea credință, antiromânism, împins până la primitivism agresiv, grotesc?!"). În schimb, în Paul Goma recunoaște "cel mai important și real disident căruia i se refuză și azi cetățenia și revenirea în țară". Aceeași boală incurabilă de care suferă, dragostea de oameni, îl face pe George Mirea să scrie despre
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
dincolo de Styx încă nu știm să le descifrăm... * Un caz și mai cumplit de "exit" am văzut la Timișoara. Un tînăr actor pe care l-am avut nu o dată colaborator Victor Lache s-a "dus din scenă" într-un mod grotesc, crud, aberant. Îl cunoșteam bine: era un tip cu structură atletică, cu nervii tari, cu o constituție perfectă; iubea viața și întîrziam împreună, nu o dată, acasă la el, la grătar și la un butoiaș de bere. Avea 36 de ani
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
memoria ultragiată a doctorului urmele rușinii. Autoarea procedează la o supralicitare a mecanismului sugestiei, aici prin "recuzita" scenică. Direct și derizoriu, "finalul de operetă" nu comunică doar într-o banală expresie sentimentul protagonistului la amintirea cuplului rizibil, monstruos. Palpită imaginea grotescă, a tenorului scund și a duenei, într-o poză plină de sarcasm vizual. Există aici o dublă evaluare, o simțită coexistență a ironiei auctoriale și a maliției personajului. Accentul fiind prea puternic, efectul devine unul specular, ca și cînd discursul
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
orarul anotimpurilor: spitalul căruia îi datorează o revigorare temporară, însă periodică, prin tratamentul "altoirii" (un vaccin, după cîte se pare) și groapa gunoaielor, a cerșetorilor și mutilaților, a circului uman. Un fel de -hugolianăcour des miracles este adunătura imundă și grotesc vie în care "omul-fiară" plănuiește să-l aducă pe uriașul orb, Zahei. Ca un Quasimodo eșuat în tabăra nepotolită a "azilanților" lumii, încoronat, acela, ca Roi des Fous, Zahei pătrunde, obligat de șiretenia lui Panteră, în gura căscată a infernului
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
teatrală: intrarea în scenă, descrierea, luminarea unei realități exterioare a orbului tăcut, cu toate semnalele anticipînd o direcție a devenirii, deslușite pe parcurs de spectator. În aceeași măsură, "culisele" acestei scene sînt ținute de un alt protagonist, prezență cu aer grotesc, supranumit "omul fiară", potrivit înfățișării lui și supranumelui popular de Panteră. O bună parte din timpul acțiunii, Zahei rămîne orb, în toate sensurile cuvîntului. Orb, fiindcă naiv, la intențiile nerostite ale maleficului Panteră, interlopul companion întîlnit în spital. Orb, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
meșteșugar al poetului. Mitologia argheziană face trimiteri la: foc, zare, cântec, dar și la cămin, ore (Melancolie), iubirea ca un cântec magic (Morgenstimmung, Psalmul de taină). Exegeții au remarcat, în opera argheziană, domesticirea cuvintelor, adecvarea acestora la tragic, sublim, grațios, grotesc, fondul de adâncime, care e al unui romantic (Pompiliu Constantinescu). Năzuind la joncțiunea pământ-cer, poetul apelează la cunoașterea mitică și în solitudinea existențială murmură: "Tare sunt singur, Doamne, și pieziș!/ Copac pribeag uitat în câmpie..." Sacrul se confundă cu profanul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Abece). Atras de o estetică a negării violente, a proferării înjurăturii și ocării, Arghezi scrie pamflete "un gen literar jumătate actual și jumătate etern", tablete în care se află nuclee narative. În Icoane de lemn este prezentată o lume deformată grotesc, plină de răutăți, de pofte lumești, amintind de atmosfera din Psalmi, iar în culegerea Poarta neagră, poetul evocă secvențe din închisoare, trimițând indirect la Florile de mucigai. Arta pamfletului arghezian este remarcabilă în Tabletele din țara de Kuty, adevărată satiră
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
coarne de gheață,/ Cu coama de ceață,/ Cu uger de-omăt". În finalul poeziei este schițat portretul unui hoț cu însușiri mitice. Făptura prezentată până acum avea o alcătuire dublă: masculină și feminină, reprezentând o imagine caricaturală, între gingășie și grotesc. Cu ajutorul comparațiilor concrete este evidențiată feminizarea eroului viril, sunt subliniate proprietățile anatomice feminine. Figura angelică a Fătălăului trimite la zeițe cu barbă (Cybele frigiană) și la Zburătorul heliadesc, fiind în același timp ființă și neființă, înger și diavol. Și această
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Zburătorul heliadesc, fiind în același timp ființă și neființă, înger și diavol. Și această poezie se înscrie în seria portretelor de pușcăriași, unde contemplarea estetică are în obiectiv imagini brute. În Fătălăul identificăm stilul oral, cuvinte argotice, ludic și colocvialitate, grotesc, senzual, spontaneitatea înregistrării detaliului, formula tradițional-folclorică, mărci ale oralității (interjecțiile "mă", "na"), interogația retorică, construcția incidentă "al dracului", elemente de argou ("a rămâne grea"), comparații rafinate, pendulare între vulgar și grațios, toate fac din această poezie o "operă de rafinament
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
este expresia unei alienări. Poetul se înstrăinează de lume, de sine însuși, până la impresia de vid existențial, de care este legată teatralitatea poeziei bacoviene. Unii exegeți au privit poetul ca pe-un bufon, la care simularea, gluma, farsa au note grotești, lumea e un bâlci, alienarea înseamnă transformarea întregului univers într-o lume fără viață. În paradisuri artificiale, poetul aspiră spre absolut, poezia devine un mod de cunoaștere a lumii. TEMELE BACOVIENE O sinteză a temelor bacoviene, întâlnite în diferite studii
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
un marș funebru..." (Nevroză); b. Iubita este descrisă cu accente pamfletare: "Femeie, masă de culori,/ Cocotă plină de rafinării" (Contrast); 9. Masca Poetul își pune o mască, joacă un rol, chiar și acela de bufon, când existența sa capătă note grotești, lumea e un bâlci, alienarea reifică universul: 10. Muzica este un element important, poetul percepând lumea la nivel auditiv. În poezia bacoviană întâlnim instrumente muzicale (clavir, vioară, țambal, flașnetă, flaut, fluier, liră), compoziții muzicale (simfonia, marșul funebru, valsul), zgomote (foșnete
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
caracteristică. În acest univers, Nastratin Hogea se autoconsumă "Sfânt trup și hrană sieși, Hagi rupea din el", Domnișoara Hus este caracterizată și prin turcisme: "Este domnișoara Hus/ (Carnaksi, Mașala!)/ Cu picioare ca pe fus,/ Largi șalvari/ Undeva"; ea este spiritualizată grotesc, chemând amanții prin incantații vrăjitorești; 11. Eptagonul cu cele "șapte semne, puse ciclic", din poezia Încheiere; cetatea Isarlâk, situată "la mijloc de Rău și Bun", trece prin "culoarul minții" în pură abstracțiune: "Fie să-mi clipească vecinice, abstracte/ Din culoarea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Costache trădează avariția: Bătrânul mânca cu mare lăcomie, vârând capul în farfurie, în vreme ce Otilia gusta cu indiferență". Protagonistul romanului e un personaj tragic: "nu e un monstru, ci expresia unei psihologii nefericite" (Pompiliu Constantinescu). Unele scene sunt de un "tragic grotesc", de exemplu scena cu furatul banilor și moartea bătrânului (D. Micu). Moartea lui Costache Giurgiuveanu are valoare de simbol. Personajul a fost introdus în acțiune după tehnica balzaciană (prezentarea străzii Antim, descrierea casei lui moș Costache, al cărei aspect exterior
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
prin jocul neexplicat al întâmplării, (Mircea Tomuș). În povestirile de inspirație folclorică (La Hanul lui Mânjoală, Calul dracului, La conac, Kir Ianulea), scriitorul abordează problematica umană din perspectiva generalizatoare a unui fabulos. Nuvelele lui Caragiale se situează între tragic și grotesc, între comic și macabru. Acestea sunt de trei feluri: nuvele realiste, în care eroii se află la limita dintre comic și tragic (Două loturi, Inspecțiune, Cănuță, om sucit); nuvele fantastice de factură romantică, în care realul se îmbină cu irealul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
comportamentul fiecăruia, degradează retorica "serioasă" până la un limbaj imaginar, coboară lumea la materialitate, la imaginea corporală a acesteia. De pildă, cearta din casa de aramă din Povestea lui Harap-Alb, dintre "monștri" care sunt personaje carnavalești (Petru Poantă). Cuvintele acestor bufoni grotești sunt stâlcite, sonoritatea coborâtă, mișcările trupului au ceva grotesc. Aceleași lucruri se remarcă în parodierea sau degradarea infernului și a paradisului în Dănilă Prepeleac, Povestea lui Stan Pățitul și Ivan Turbincă. Personajele devin niște măscărici, pactul cu diavolul este grotesc, râsul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
coboară lumea la materialitate, la imaginea corporală a acesteia. De pildă, cearta din casa de aramă din Povestea lui Harap-Alb, dintre "monștri" care sunt personaje carnavalești (Petru Poantă). Cuvintele acestor bufoni grotești sunt stâlcite, sonoritatea coborâtă, mișcările trupului au ceva grotesc. Aceleași lucruri se remarcă în parodierea sau degradarea infernului și a paradisului în Dănilă Prepeleac, Povestea lui Stan Pățitul și Ivan Turbincă. Personajele devin niște măscărici, pactul cu diavolul este grotesc, râsul regenerator abundă și ni-l închipuim ca fiind râsul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]