2,871 matches
-
În zilele noastre, se spune că e mai bine să știi cu cine călătorești În avion. — Păi, atunci de ce nu mergi să te prezinți și să afli povestea vieții fiecăruia? Întreb eu, neputînd să mă abțin să nu pufnesc. — OK, grozavă idee. O să mă duc să mă prezint tipei de colo, zice arătînd către o femeie superbă, genul de fotomodel, care-și croiește drum pe culoarul dintre scaune, cu ochelarii de soare cuibăriți drăgălaș În vîrful capului. — Calmează-te, Îi Îndemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
un pahar, am tendința să fumez. Și În vacanțe, uneori. — Spune-mi că nu fumezi de față cu Amy, Îi cer eu cu severitate. — A, Doamne, nu! Ce-ți Închipui că sînt eu? Vreo mamă denaturată? Nu, ești o mamă grozavă, Îi răspund clătinînd din cap. Scuză-mă, n-ar fi trebuit să vorbesc așa. — E OK. Trebuia să Întrebi. Stinge țigara și o ascunde sub niște crenguțe. Deci, ce se Întîmplă Între tine și Dan? — Cum adică, ce se Întîmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
găletușă și o lopățică și du-l pe plajă. Dan Îl ridică pe Tom și-l așază pe umeri. — Haidem, domnule T. Ce-ai zice să mergem amîndoi pe plajă și să construim un castel de nisip? — Daaa! strigă Tom. Grozavă idee, tati! Își tîrÎie bagajul În dormitorul lui ca să-și scoată costumul de baie și să se schimbe. Băieții se duc la nisip, iar eu o așez pe Millie cea somnoroasă În pătuțul pe care l-am adus cu noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și hainele. De unde și profunda transformare interioară pe care a suferit-o. Nu se mai credea om, ci duh întemnițat de demoni în spurcăciunea cărnii, într-un înveliș care se târâia vlăguit spre o descompunere eliberatoare. Acesta era un păcat grozav, căci Cel Atotputernic crease trupul ca pe o teacă a sufletului. Chiar și lui Teja, care nu vedea vreo deosebire între aur și fecale, i-ar fi lipsit curajul să pună pâine sfințită în troaca unui porc. Ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
invocat pe Wodan, Balder și alți zei, i-au atacat pe vandali. Erau mai puțini ca număr, dar luptau pentru libertate și supraviețuire; întăriți de deznădejde, au ieșit învingători. La scurt timp însă au avut de suferit de pe urma unei secete grozave, care a durat mai mulți ani și care i-a îmboldit din nou să plece și de-acolo. Astfel au străbătut ținutul Mauringia, locuit de poporul asipiților 2, și au ajuns în regiunea numită Golandia, instalându-se în locurile numite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ai auzit? Atîta timp cît n-am rezultatul analizei de sînge, continuăm ancheta. De Îndată ce Lucas Închise ușa, jandarmul Își dădu drumul, bodogănind cu voce tare: - Ce ți-e și cu tipul ăsta, cum Îi mai place s-o facă pe grozavul! Morineau În sus, Morineau În jos... Ușa se deschisese din nou În fața lui Fersen, care nu pierduse nimic din cugetările lui Morineau. - Și dacă tot faci treabă, dragă Morineau, fă-mi o informare și despre familia Kersaint. Noapte bună! Stéphane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
te ascundă! Și Îi dădu drumul. - Uau. Mor de frică, lansă Christian fără prea mare convingere, Înainte de a-și azvîrli țigara de foi și a se Întoarce În hotel. PÎnă să vină ascensorul, Își disciplinase deja gîndurile: copoiul făcea pe grozavul, n-avea nici o probă Împotriva lui, altfel l-ar fi vîrÎt deja la pîrnaie. Intră În cabina ascensorului cu un pas deja mai liniștit, ignorînd faptul că În aceeași clipă Lucas aduna cu grijă de pe jos restul țigării de foi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Yvonne scoase un soi de scheunat cinic. - Dragostea e un lux, fata mea, știi asta foarte bine. Tu și cu mine sîntem făcute din aceeași plămadă. Te-ai căsătorit cu blegul ăla de Philippe, rezultatul nu e dintre cele mai grozave. Dar măcar nu ți-a făcut un copil handicapat! Zgomotul scaunului tras de Gwen indică sfîrșitul discuției, Lucas Își scoase căștile. N-o auzi pe Yvonne șușotind doar pentru sine: - Pe tine te-am iubit, fata mea, mai mult decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tacă. El dădu din umeri. - Am o copie Într-un loc sigur. Vezi tu, ăsta e avantajul de a fi mereu singur În pat, pot să mă uit la toate filmele polițiste pe care tu le detești. Nu sînt toate grozave, dar poți Învăța din ele o sumedenie de chestii. - Ce vrei? Întrebă ea, uluită de brutala schimbare a acelui om moale de felul lui. Vrei bani? El zîmbi trist. Hotărît lucru, nu-l Înțelesese niciodată. - Ți-am mai spus deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În brațe pe unul din maimuțoi și Începu să-l giugiulească; era grețos. Bruno se depărtă câțiva metri; nădușise. Cu asemenea monștri, la noapte nu va Închide un ochi, garantat. Iar vaca aia alăpta, era clar; păcat, avea totuși țâțe grozave. Bruno merse câțiva metri pieziș, Îndepărtându-se discret de wigwam; nu voia totuși să se depărteze prea mult de chiloței. Erau niște obiecte delicate, transparente, numai dantele; nu-și imagina că pot fi ai creaturii de adineaori. Găsi un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
O mișcare rectilinie uniformă persistă la nesfârșit În absența frecării sau a intervenției unei forțe externe. Organizată, rațională, sociologic situată În media categoriilor superioare, viața fratelui său vitreg părea să decurgă fără frecare, până acum. Era posibil ca neștiute și grozave lupte de influență să se desfășoare În lumea Închisă a cercetătorilor din biofizica moleculară; Bruno se Îndoia totuși. — Ai o viziune foarte neagră despre viață..., spuse Christiane, la capătul unei tăceri ce devenea apăsătoare. — Nietzscheană, preciză Bruno. Mai curând nietzscheană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să fiu, habar n-am unde sunt exact. Dar pot să vin. Pot să mă-ntorc. Cuvintele îmi ies pe gură singure. Mă pot urca în primul tren... În câteva ore ajung. — Nu cred că e o idee chiar așa grozavă. În tonul lui simt o încordare care mă alarmează. M-ați... dat afară ? — Încă nu am dezbătut acest subiect, spune iritat. Au existat probleme mult mai urgente de rezolvat, Samantha. — Firește. Simt că mi se urcă tot sângele în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la drum cu un om În care nu ai Încredere. Nici eu nu Înțeleg, dar ce-mi pasă? Eu Îl știu pe Dogon. Uite. Îmi arătă Câinele Mare, care abia ce se ridicase pe cer, târându-se pe deasupra acelor copaci grozavi de mari și de groși, ca niște uriași bolovani din lemn, cărora Tuni le spunea pâinea-maimuței și din care Dogonii scoteau apă limpede când era seceta mai mare. Eh, printre celelalte stele ale Câinelui Mare, Tuni Îmi arătă una căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și apoi revenea În mijlocul nostru spunându‑ne: - Colin Powell și Baker l‑au sfătuit pe președinte să nu mai trimită trupe la Bagdad. Bush o să anunțe mâine această hotărâre. Se tem de unele accidente. Ar Însemna să trimită o armată grozavă și să facă o demonstrație de cea mai modernă tehnică de război căreia nimeni nu i‑ar putea rezista. După care ar lăsa dictatura să‑și facă mai departe de cap și ei ar șerge‑o. Cea mai mare satisfacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
CĂLĂUL: Sunt un mizerabil... Am vrut să vă omor... ARTUR: Mai spune, mai spune... Mai povestește ceva. Dumneata povestești foarte frumos... (Chicotește către GARDIAN.) Să vezi ce frumos povestește... CĂLĂUL: Adevărul e că mi-e frică, mi-e o frică grozavă... Sunt un fricos și o lichea. Pot să ies? GARDIANUL: Ieși. CĂLĂUL (Iese și dă cu ochii de ARTUR care răsfoiește o carte.): Ce faci? Îl lași să citească? GARDIANUL (Plictisit.): Ce vrei? Lasă-l să citească. CĂLĂUL: Nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
spui să m-asculte, așa să-i spui. S-o-nveți de bine. RECRUTUL: Da, mamă. MAMA (Îmbrățișându-l încă o dată.): Hai, du-te. (RECRUTUL își ridică valiza, și-o aruncă în groapă; așteaptă câteva clipe; se aude o bufnitură grozavă; satisfăcut, RECRUTUL mai salută o dată și se aruncă în groapă.) MAMA (Strigându-i din urmă.): Vezi ce faci! (MAMA se întoarce spre ieșire, dar apare AL DOILEA RECRUT; identic cu primul, AL DOILEA RECRUT se aruncă în brațele MAMEI, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
după ce spun eu „cuuum”? GRUBI: A! „Nu mai e. S-a ros.” BRUNO: Așa. Și, dintr-o dată, simt cum mă trage ceva în groapă. Atunci strig: „Pfui! Vino! Vino, că mă trage!” Vă dați seama, e vorba de o scenă grozavă, o scenă violentă, gravă, care trebuie jucată serios. De fapt, înțelegeți, groapa când mă vede singur reacționează, în felul ei, evident... MAJORDOMUL (Intervine explicativ, către VIZITATOR.): E vorba de faptul că groapa, singură în fața omului, își scoate colții. Înțelegeți? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
credeai? C-ai s-ajungi celebru cu un rol de nimic? — Ți-am spus c-o să se sfârșească prost! - Rușine! — Stârpitură! — Crezi c-ai să scapi așa de ușor? — Mocofanule! Tu și cu ăl’lalt! — Să taci! Ai făcut pe grozavul! Ești un pungaș și un libidinos. Ești prieten și cu stârpitura aia care a scris piesa. Îi cunoști pe toți. Ai primit apartament în Piața Cosmonauților! — Huo! — Nu ești om! — Huo! — Ai primit apartament în Piața Cosmonauților! Îi cunoști pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Ai primit apartament în Piața Cosmonauților! — Huo! — Nu ești om! — Huo! — Ai primit apartament în Piața Cosmonauților! Îi cunoști pe toți. Ești prieten și cu stârpitura aia care a scris piesa. Ești un pungaș și un libidinos. Ai făcut pe grozavul! Să taci! Să taci! Tu și cu ăl’lalt! Mocofanule! — Crezi c-ai să scapi așa de ușor? — Stârpitură! — Rușine! — Ți-am spus c-o să se sfârșească prost! — C-ai s-ajungi celebru cu-n rol de nimic? Ce credeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și să ne spânzure, vrei să mă spânzure și să mă ții de picioare? (Îl mângâie pe piept.) Asta vrei? PARASCHIV (Plângând la pieptul lui MACABEUS.): Mi s-a-nvinețit încheietura... MACABEUS: S-o văd. PARASCHIV (Ridică ochii.): Mi-e o frică grozavă. MACABEUS: Draci! Aici n-au să ne găsească o sută de ani! (Îl ciupește de gușă.) Știi că începi să faci gușă? PARASCHIV: Și dac-o să vină? Dacă n-o să putem lua apă? MACABEUS (Îi masează umerii.): Lasă că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-ți fleanca! (Pauză; PARASCHIV începe să-l bandajeze pe MACABEUS; întâi fața, apoi gâtul, apoi mâinile.) MACABEUS (Încet.): Puteai totuși să rupi și din cămașa ta. PARASCHIV: Gura! (Pauză.) MACABEUS: Mi-e foame... PARASCHIV: Aș! MACABEUS: Mi-e o foame grozavă. PARASCHIV: Minți. N-are cum să-ți fie foame. (Pauză.) MACABEUS: Auzi... PARASCHIV: Ce? MACABEUS: Crezi că mai am zile? PARASCHIV: Nu știu. MACABEUS: Doar nu mă doare nimic. Precis că mai am zile... PARASCHIV: Asta nu poți s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
observa niciodată acest lucru.) MACABEUS: S-a lăsat? PARASCHIV: S-a așezat la masă. MACABEUS: Taie varza. PARASCHIV (Scoate varza și o așează pe masă; cei trei încep să mănânce.) MACABEUS (Mirosind-o.): Îhî! INAMICUL (Mirosind-o și el.): E grozavă. (Apoi; e așa, e... ca și cum ai trage aer în piept, ca și cum ai mirosi o floare.) MACABEUS: Vreau! Vreau! (Umblă cu gura ca să apuce.) PARASCHIV: Na! (Îi dă în gură lui MACABEUS; apoi ia și el.) E bună! INAMICUL: Uaaa! (Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nu faceți una ca asta! N-are nici un rost să plecați... HAMALUL (Devenind alt om.): Domnule... e adevărat că ne-am purtat cam necuviincios... dar... (Repede, triumfător.) Ați putea lua masa cu noi! CASIERUL: Da! Ioana face niște... niște... salată grozavă! N-o cunoașteți pe Ioana... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Pare jignit.): Eu nu mănânc niciodată, domnilor! HAMALUL (Pare că își dă seama de gafa făcută.): Am vrut să spun... ați putea rămâne un timp... cu noi... Da! Am putea conversa, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Vine ploaie! Auzi? (Tunete ușoare, la mare depărtare; cele două personaje puternic încordate.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu e ploaie... E altceva... E ceva confuz... IOANA: Ba nu, nu... N-ai auzit tunetele? (Vântul se întețește.) Vezi? Vezi? Vine o ploaie grozavă... Hai să plecăm... Hai... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu; nu... Mai stai... E altceva, nu e ploaie, e... Doamne, nu-mi dau seama dacă e ploaie sau nu... IOANA: E ploaie, e ploaie... Hai să fugim... (Tunetele se aud din ce în ce mai puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ați venit dumneavoastră... (Bea.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce vrei să spui? HAMALUL: S-a bucurat și el... S-a bucurat ca un copil. He-he... De mult nu l-am mai auzit pe domnul Kapunta vorbind... Dar aseară... aseară a fost grozav... (Beau) Nu? Nu v-a plăcut cum a vorbit? L-am ascultat tot timpul, ne-am ascuns amândoi după ușa aceea și am ascultat... (Bea.) Am ascultat tot... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Tăios.): Amândoi? Care amândoi? HAMALUL: Eu și cu Bruno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]