14,489 matches
-
ACADEMIA ROMÂNĂ, cel mai înalt for de cultură și de știință al țării, care funcționează neîntrerupt din 1866 până în prezent. Încercări de a înființa în Țările Române „academii” sub forma unor societăți care să grupeze învățați în litere și științe sau ca înalte instituții de învățământ superior au existat încă din secolul al XVI-lea. Despot Vodă (1561-1563), în Moldova, a plănuit cel dintâi să creeze, cu ajutorul unor învățați aduși din Grecia, Germania și Franța
ACADEMIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
servea și ca motivație pentru formularea unor revendicări naționaliste agresive care depășeau domeniul științei și pătrundeau În cel al cuceririlor teritoriale. Preocuparea intensă pentru stabilirea autenticității populației din Transilvania și a drepturilor istorice asupra regiunii era o particularitate a eugeniștilor grupați În jurul lui Moldovan, la Cluj. Acest grup era animat În astfel de preocupări de interesul politico-cultural de a formula un argument legitim pentru a revendica mai multă putere În deciziile asupra problemelor regionale și, În același timp, de a construi
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
manifestă public o unitate ideologică monolitică (Field et. al, 1990, pp. 154-155). Aceste trei configurații trebuie înțelese ca trei tipuri pure destinate să servească drept puncte de reper pentru analiză. De fapt, elitele naționale empiric observabile, cu toate că tind să se grupeze în jurul a trei forme distincte, pot fi clasificate după un continuum mergând de la extrema dezbinării la monolitismul extrem. De la situații de tipul celei din Liban până la cele de unificare consensuală de tip suedez, unificarea ideologică este reprezentată de statele totalitare
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
e dovada că Cirenaicul lua în considerare atât viitorul, cât și devenirea, spre deosebire de animalul incapabil să se desprindă de clipa prezentă, cu care discipolii din Cirene au fost atât de frecvent asemănați. Privindu-i cum își trăiesc viața pe indivizii grupați în jurul Magistrului din Grădină, avem dovada unei școli care nu se reduce doar la texte, la documentele și la cărțile copiate de generații de glosatori cu spiritul critic adormit. Primul care transcrie prima eroare strecurată de un compilator rău intenționat
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
îă). în altă parte, descoperim forțe creatoare, noduri vitale, principii fecundante, o mișcare eternă, o viață nemuritoare, tot atâtea variațiuni pe tema viului, celebrat mai mult ca de obicei. Este lucru știut, Lucrețiu reduce orice realitate la atomi care se grupează și se agregă în mișcare în vid. Dacă ne concentrăm atenția doar asupra particulelor, lăsăm deoparte puterea care face ca atomii să se întâlnească și apoi să se asocieze sau să se disocieze. Vedem bine elementele componente ale lumii și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
HN17.5.E820 1988
Harper Harper HN17.5.E820 1988</call-num><urls></urls></record></Cite></EndNote>(1984; 1988). Numit Index of Social Progress (ISP; WISP), a fost calculat începând cu 1986. El cuprinde, în forma actuală, 45 de indicatori grupați în 10 domenii: educație, sănătate, statusul femeii, efortul de apărare, economie, demografie, geografie, haos politic, diversitate culturală și efort social, agregați pe o scară de la 0 la 100. Cele mai dezvoltate, potrivit aceastei clasificari, sunt regiunile Australiei și Noii Zeelande
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
de alte instituții (parteneriat) și de procesele prin care componentele lor pot fi modificate pentru a îmbunătăți performanța. Deși conținutul programelor sociale și ceea ce poate însemna acoperirea neajunsurilor poate fi diferit, toate programele au de rezolvat probleme similare. Aceste probleme, grupate în jurul identificării de resurse, alocării de fonduri, întreținerii bugetelor, justifică deciziile privind planificarea programelor și dezvoltarea lor. Programele sociale merg, în general, pe stagii similare mecanismelor de dezvoltare organizațională. Proiectele se referă la acțiuni cu nivel de generalitate mai redus
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
determinate, să beneficieze de suportul politic și administrativ al autorităților. Planurile de amenajare trebuie să includă: - identificarea elementelor care condiționează dezvoltarea cu evidențierea problemelor si disfuncționalităților (pornind de la setul de „indicatori de analiză și evaluare” și de la componentele caracteristicilor economico-sociale, grupate pe domenii); - diagnoza problemelor și evaluarea decalajului dintre situația actuală și cea anticipată și dorită pentru orizontul stabilit; - strategia de dezvoltare spațială și programul de măsuri. PATN reprezintă sinteza programelor strategice și sectoriale pe termen mediu și lung pentru teritoriul
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
rasiale și de locuire, dezorganizare socială, sau deficit de legitimitate etc.). În literatura de specialitate segregarea este tratată ca o problemă socială cauzată de deficitul de dezvoltare urbană și de ineficiența politicilor sociale. În ceea ce privește teoriile care abordează segregarea, acestea se grupează în două mari categorii: teoriile ecologiste și culturaliste. 1. Conform viziunii ecologiste, diviziunea populației urbane nu este aleatorie, ci mai degrabă urmează anumite reguli stricte: orașele divizându-se în zone și sectoare diferențiate atât din punct de vedere funcțional, cât
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Tipologizarea s.b. se înscrie într-un demers weberian de construcție a unor ideal-tipuri care, prin abstractizarea diversității fenomenelor, permit o înțelegere a particularităților și a realităților s.b. Construirea tipologiilor presupune identificarea unor logici de organizare în jurul cărora se grupează statele, fiind considerate utile doar în măsura în care sunt elaborate ca un instrument pentru explicarea evoluției s.b. Începând cu cea de-a doua jumătate a secolului trecut, incercările de identificare a conținutului s.b., de stabilire a diferențelor și deosebirilor dintre
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
anilor ’70. În studiul de față ne oprim asupra uneia dintre cele mai citate și dezbătute tipologii asupra s.b.cea realizată de autorul suedez Gosta Esping-Andersen, la începutul anilor ’90. În lucrarea The Three Worlds of Welfare Capitalism, Esping-Andersen grupează s.b. în funcție de trei criterii: •.gradul de decomodificare în furnizarea serviciilor sociale (analizat prin măsura în care indivizii își pot procura bunuri, independent de participarea pe piață); • impactul distribuției serviciilor și ajutoarelor (analizat ca măsura în care sistemul de impozitare
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
ultimul deceniu al secolului trecut, tipologia propusă de Esping-Andersen a stârnit numeroase critici legate, în special, de metodologia utilizată. O primă critică este legată de faptul că tipologia sa nu acoperă statele sudice ale Europei: Grecia, Spania, Portugalia. Maurizio Ferrera grupează aceste state într-un model nou, caracterizat, în principal, printr-o precaritate a dezvoltării sistemelor de securitate socială (Ferrera, 1996). Metodologia folosită de Esping-Andersen este chestionată și de către autorul australian Francis Castles, care critică încadrarea Australiei și a Noii Zeenlande
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
zonele rezidențiale ale clasei superioare se formează de-a lungul principalelor artere care leagă diferitele sectoare ale orașului. Elementul comun al celor două teorii este faptul că orașul este văzut ca o singură unitate unde diferitele zone sau sectoare se grupează în jurul centrului, centrul având o funcție economică. 3. O critică importantă a acestor teorii s-a născut la mijlocul anilor ’40, fiind formulată de către Harris și Ullman (1945), teoria lor fiind numită teoria centrelor multiple (multiple nuclei cities). Figura 2. Modelul
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
este substanțial contestată începând cu anii ’90 (Thies, 2002, p. 147). Dar, înainte de toate, ce se ascunde în spatele unui nume controversat? Este interesant de remarcat, considerând importanța momentului în dezvoltarea disciplinei, că nu există o etichetă unanim acceptată care să grupeze totalitatea teoreticienilor fluturând stindardul liberal în domeniul relațiilor internaționale la început de secol XX, și cu care aceștia s-ar fi autoidentificat. Cei mai vehiculați termeni sunt „utopism” (consacrat de Carr însuși) și „idealism”. Este adevărat că termenul „idealism”, așa cum
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
de dominație (acel animus dominandi) și neschimbătoare. Acesta este omul „politic”. Însă el nu constituie decât o parte a omului „real”, care, în realitate este un composit de om politic, economic, religios, moral etc. Aceste carateristici ale naturii umane se grupează în cele trei dimensiuni fundamentale ale acesteia: biologică, spirituală și rațională. Diferența dintre cele trei dimensiuni o face în principal dorința omului de putere, care este caracteristică dimensiunii politice, raționale. Din acest punct de vedere, putem judeca deciziile oamenilor de
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Adler, Peter Haas, Peter Katzenstein, Andrew Linklater, Richard Ashley, Nicholas Onuf și Friedrich Kratochwill de la finele anilor ’80 și începutul anilor ’90. Toți acești autori împărtășesc anumite premise metodologice, epistemologice și ontologice constructiviste, fără a fi fost etichetați constructiviști și grupați în aceeași școală de gândire, în acea perioadă; avansarea constructivismului la rang de teorie a relațiilor internaționale este meritul unei generații noi de autori, în frunte cu Wendt. Ca în alte situații similare din istoria disciplinei relațiilor internaționale, acest fenomen
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Pe măsura dezvoltării relațiilor internaționale, studierea folosirii forței și a amenințării cu forța între state nu a mai fost decât o parte dintr-un întreg mult mai larg, toate preocupările intelectuale legate de posibilitatea utilizării coerciției între actorii internaționali fiind grupate în subdomeniul studiilor de securitate. Prin importanța consecințelor, conflictele interstatale a obligat fiecare dintre curentele teoretice majore din relațiile internaționale să propună o explicație generică pentru apariția acestora. Se poate spune că explicația oferită pentru confruntările armate dintre actorii suverani
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
la dreapta, pentru fiecare interval istoric. Principalele argumente ale criticii Dată fiind natura complexului argumentativ ce constituie „teoria păcii democratice”, analiza critică acoperă numeroase dimensiuni. Fără a pretinde a epuiza întregul arsenal al criticii, principalele aspecte ale sale pot fi grupate în următoarele categorii: ambiguitatea conceptelor ce compun ecuația pacifismului democratic: „război”/ „inițierea războiului”; „democrație” sau, în ultimă instanță, „pace”; contestarea validității datelor empirice folosite în analiza statistică sau a concluziilor derivând din analiza statistică; logica pacifismului democratic: critica atât a
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
nivel global a unui set de reguli, practici și mecanisme economice, internaționalizarea producției, reconfigurarea diviziunii internaționale a muncii, relaxarea frontierelor tarifare și creșterea progresivă a controlului actorilor non-statali asupra instrumentelor economice și a politicilor monetare și fiscale. Cauzele globalizării economice grupează, de la autor la autor, mutațiile intervenite în acumulările de capital și internaționalizarea finanțelor, schimbările intervenite în structura diviziunii internaționale a muncii, tendința de convergență, sincronizare și interconectare a piețelor sau tranziția de la un tip extensiv la unul intensiv de producție
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
relației, încadrarea temporală a globalizării și evaluarea sa normativă, disputa fiind în bună măsură întreținută și datorită dificultății de măsurare a acestor aspecte. În privința primului punct remanent al dezbaterii, el se cuvine judecat în termenii distincției de substanță dintre „modernizare” - grupând aspectele materiale, civilizaționale, aferente dimensiunilor tehnologică și economică ale globalizării - și „occidentalizare” (denumind aspectele spirituale, non-materiale - mai ales culturale - legate de ideile, valorile și credințele propagate global din direcția Occidentului, dar întâmpinând o rezistență acerbă în interiorul culturilor non-occidentale). În raport cu această
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
a ne pronunța definitiv asupra acestei întrebări complexe, vom încerca în continuare să prezentăm o serie de perspective asupra viitoarei ordini mondiale și să explorăm principalele trăsături și tendințe care se manifestă pregnant în sistemul internațional în tranziție. Sintetizând, putem grupa toate aceste perspective în trei mari categorii: optimiste, pesimiste și moderate. Cele optimiste prezintă în general lumea la apogeul dezvoltării tehnologice și triumfului „rațiunii pașnice” în afacerile internaționale; în cele pesimiste lumea este dominată de haos și anarhie cronică; în timp ce
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
se situează la nivelul anilor ’50-’60, deci o întoarcere în timp de 50-60 ani. În ultimii ani, evoluția bună a fabricii de automobile de la Colibași, revigorată de investițiile și managementul firmei franceze Renault, a influențat pozitiv exportul de autoturisme. Grupa produse chimice, îngrășăminte, mase plastice și cauciuc, pesticide, fibre și fire sintetice etc. se regăsește cu greu atât în oferta de export, cât și în oferta de pe piața internă. Prelucrarea lemnului a cedat locul la export lemnului brut, exploatat în afara
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
stabilit o metodologie bazată pe 40 de indicatori pentru a putea calcula un indice de localizare a serviciilor în plan global (ILSG), util la întocmirea unui clasament mondial al atractivităților țărilor-gazdă pentru atragerea ISD. Cei 40 de indicatori au fost grupați în trei categorii: atractivitatea financiară cu 16 indicatori (salarii și costuri asociate, costuri administrative etc.); disponibilul de resurse umane și competența profesională cu 12 indicatori (dinamismul și disponibilitatea forței de muncă, nivelul educației, cunoașterea limbilor străine, riscurile de erodare a
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
la maximizarea gradului de cunoaștere și a nivelului deprinderilor (abilităților). Obiectivul supervizării suportive vizează satisfacția în muncă la nivelul asistenților sociali. Payne (1994) a identificat în literatura de specialitate mai multe obiective specifice supervizării asistenței sociale, care ar putea fi grupate în trei categorii: obiective care îi vizează pe cei asistați, pe supervizori și cele referitoare la management: Tabelul 3. Obiectivele supervizării asistenței sociale Obiective ale celor asistați Obiective ale celor supervizați Obiective ale supervizorilor Supervizarea trebuie să asigure condițiile pentru ca
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
este un program bine structurat, cu țintă precisă prin crearea de locuri de muncă pe termen scurt, menite să îmbunătățească condițiile de viață ale populației afectate de șomaj. Implementarea programului a avut în vedere regiunile cele mai afectate, care sunt grupate în cinci zone geografice, și anume: „Zona 1: Bacău, Iași, Neamț, Vaslui; Zona 2: Galați, Buzău, Brăila; Zona 3: Argeș, Dâmbovița, Teleorman; Zona 4: Dolj, Gorj, Olt, Vâlcea, Hunedoara; Zona 5: Brașov, Covasna” (p. 153). Volumul mai conține concluzii, anexe
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]