2,626 matches
-
conținut de volumul Dr. Alexandru Bogdan (1926), consacrat unui strălucit intelectual transilvănean, în Disprețuiții „ciobani valahi" (1944), este evocat curajosul țăran Nicolae Oprea, care, în timpul a trei călătorii întreprinse la Viena, a apărat, cum s-a priceput, ortodoxia în fața oficialilor habsburgici. În descendența demersului lui Titu Maiorescu din Limba română în jurnalele din Austria, Banciu, în Cum vorbim și cum ar trebui să vorbim românește (Ardelenisme și alteisme) (1913), pune în discuție numeroase cuvinte și expresii nemțești și ungurești improprii limbii
Axente Banciu () [Corola-website/Science/307084_a_308413]
-
Această listă cuprinde guvernatorii Bucovinei în timpul ocupației habsburgice, începând cu administratorii militari (până 1786), urmați de căpitanii districtuali din timpul alipirii la Galiția și în sfârșit de guvernatorii veritabili ai Ducatului Bucovina (1861-1918). Aceste persoane au avut numai funcții administrative, de deciziile politice au fost responsabili membrii dietei
Listă de guvernatori ai Bucovinei () [Corola-website/Science/307225_a_308554]
-
funcții administrative, de deciziile politice au fost responsabili membrii dietei în frunte cu mareșalul (căpitanul) ducatului. În ianuarie 1774, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a l-a avut în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic a primit partea de nord din teritoriul Moldovei (confirmat în tratatul de pace de la tratatul de la Kuciuk-Kainargi pe 21 iulie 1774). Astfel, Țara de Sus a devenit Bucovina, fiind mai întâi guvernată de o administrație militară. Din 1786 regiunea a
Listă de guvernatori ai Bucovinei () [Corola-website/Science/307225_a_308554]
-
al trebilor dinlauntru"" (ministru de interne), banul Mihalache Ghica. Acesta a dăruit Muzeului (printre altele) o colecție de 150 de minerale, 213 cochilii de moluște, numeroase fosile și felurite animale naturalizate. Trei ani mai târziu, un croat supus al imperiului habsburgic, Carol Wallenstein de Vella, este numit conservator și director al Muzeului, căruia bucureștenii îi spun în mod curent "Muzeul Sf-Sava". Muzeul mai expune și colecții numismatice și de "antichități". În anul Unirii, 1859, Colegiul Sf. Sava urmând să fie demolat
Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” () [Corola-website/Science/307288_a_308617]
-
nobiliari cu sigiliul propriu. Dezvoltarea economică deosebită a dus la adoptarea, de către fiecare comitat, a unei steme proprii, prezentă și pe sigilii, fiind în cele din urmă incluse la rândul lor în categoria peceților autentice, necesare validării înscrisurilor. Etapa stăpânirii habsburgice a însemnat o nouă dezvoltare în privința stemelor districtuale. Astfel, cancelaria de la Viena a emis câteva diplome prin care conferea unor comitate (d. ex. Cluj, Turda, Mureș, Târnava etc.) sigilii publice și autentice. Aceste diplome descriau în cuprinsul lor atât înfățișarea
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
Curții de la Viena. A trecut în neființă la data de 4 februarie 1832 în Viena. De numele său sunt legate toare reformele din primii 40 de ani de ocupație austriacă în Bucovina, inclusiv menținerea Bucovinei ca ducat autonom în cadrul Imperiului Habsburgic.
Vasile Balș () [Corola-website/Science/307353_a_308682]
-
că Schitul Vijnița deținea o falcă și jumătate de teren . La acea dată, viețuiau acolo 7 maici. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, orașul Vijnița a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, ca reședință a districtului
Vijnița () [Corola-website/Science/308536_a_309865]
-
a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, orașul Vijnița a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, ca reședință a districtului Vijnița (în ). Autoritățile habsburgice au desființat Schitul Vijnița în baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783 a împăratului Iosif al II-lea
Vijnița () [Corola-website/Science/308536_a_309865]
-
a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, orașul Vijnița a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, ca reședință a districtului Vijnița (în ). Autoritățile habsburgice au desființat Schitul Vijnița în baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783 a împăratului Iosif al II-lea (1780-1790), trecând toate pământurile și fondurile administrate de Episcopia Rădăuților "sub povățuirea stăpânirii împărătești și a crăieștii măriri" . Vijnița s-a dezvoltat
Vijnița () [Corola-website/Science/308536_a_309865]
-
Războiul pentru succesiune din Austria începuse în 1740 când Frederic cel Mare al Prusiei a invadat Silezia. Ambițiile expansioniste ale Prusiei au pus problema unei noi amenințări a intereselor Rusiei din centrul Europei. Franța, Spania și Bavaria au atacat Imperiul Habsburgic în 1741 iar Marea Britanie a trecut de partea Austriei. Părțile implicate în conflict au încercat să obțină sprijin rusesc prin mită și intrigă. Bestuzev-Riumin, unul din înalții funcționari de stat, a convins-o pe țarină să reînnoiască Tratatul rus de
Elisabeta a Rusiei () [Corola-website/Science/308549_a_309878]
-
în urmă masacrului din Iabucovăț din 27 iulie 2007. Prima atestare documentara a satului datează din secolul 16. Localitatea apare în hartă austriacă "Carte von dem Koenigreich Servien" din prima jumătate a secolului XVIII. Satul intrase atunci în componență Imperiului Habsburgic în urmă Păcii de la Passarowitz. În această perioadă, localitatea (și întreaga regiune din care făcea parte) a fost subordonată din punct de vedere administrativ Timișoarei. În perioada stăpânirii habsburgice, sătul era alcătuit din 38 de case și un preot român
Icubovăț () [Corola-website/Science/308577_a_309906]
-
prima jumătate a secolului XVIII. Satul intrase atunci în componență Imperiului Habsburgic în urmă Păcii de la Passarowitz. În această perioadă, localitatea (și întreaga regiune din care făcea parte) a fost subordonată din punct de vedere administrativ Timișoarei. În perioada stăpânirii habsburgice, sătul era alcătuit din 38 de case și un preot român care slujea și pentru satele vecine, de asemenea românești: Vratna, Slatina Borului, Ostrov și Samarinovăț. După scurtă perioadă austriacă de numai 21 de ani (1718-1739), localitatea revine în componență
Icubovăț () [Corola-website/Science/308577_a_309906]
-
cupru și 40% argint. În Evul Mediu, conținutul de argint a mers în jos, până la doar 25% sau chiar 20%. În perioadele de inflație, cum ar fi secolul al III-lea î.Hr., la Roma și în jurul anului 1620, în Imperiul Habsburgic, monedele de argint, din cauza reducerii graduale și constante a conținutului de argint din monede, au sfârșit prin a fi compuse din bilon. Unele monede au fost bătute din bilon de la bun început. De exemplu, este cazul monedelor de 5, 10
Bilon () [Corola-website/Science/308576_a_309905]
-
Cluj de Zalău, pe la Popasul Romanilor. De la Popasul Romanilor, în sus (pe lângă marea poiană numită Berindei), se încheie hotarul pe Măgura Stânii (716 m). Populația este în totalitate românească. Primul recensământ organizat pe aceste locuri a fost efectuat de împăratul habsburgic Iosif al II-lea. Satul Stâna, inclus în acea vreme în administrația comitatului Solnocul Interior, avea 56 de case și o populație de 354 locuitori (172 femei și 182 bărbați). La recensământul din 2002, satul avea 380 locuitori (378 români
Stâna, Sălaj () [Corola-website/Science/308612_a_309941]
-
și Emanoil Gojdu, în timpul revoluțiilor de la 1848 - 1849 din Transilvania și din Ungaria, a promovat înfrățirea româno-maghiară, dar, îndată după capitularea de la Șiria, Arad a revoluționarilor maghiari kossuthiști, l-a sprijinit, în mod public, pe Francisc Iosif I, împăratul Imperiului Habsburgic. În toiul luptelor dintre trupele de intervenție țariste cu revoluționarii maghiari conduși de Lajos Kossuth, l-a găzduit, în mod călduros, pe generalul țarist Erivan Paskievici, la Beiuș. În anul 1849 i-a fost prezentat de acesta împăratului, care l-
Vasile Erdeli () [Corola-website/Science/308196_a_309525]
-
Bucovina a Principatului Moldovei. După opinia unor istorici, denumirea localității vine de la cuvântul german "Berg" (de munte). În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care l-a avut în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Berhomet pe Siret a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte
Berhomet pe Siret () [Corola-website/Science/308233_a_309562]
-
a atitudinii de neutralitate pe care l-a avut în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Berhomet pe Siret a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Vijnița (în ). Berhomet a aparținut fideicomisului (1888) familiei Wassilko de Serecki. Castelul lor a fost distrus de trupe rusești în
Berhomet pe Siret () [Corola-website/Science/308233_a_309562]
-
Hormuzaki) (n. 29 septembrie 1812, Cernăuca, Cernăuți - d. 29 ianuarie/10 februarie 1874, Cernăuți) a fost un istoric, politician austriac (între altele mareșal al Ducatului Bucovinei) și patriot român, membru al Academiei Române, care a luptat pentru drepturile românilor din Imperiul Habsburgic; a fost, de asemenea, istoric și scriitor. Hurmuzachi s-a născut într-o veche familie aristocrată (vezi familia Hurmuzachi), ca al doilea fiu al lui Doxachi Hurmuzachi, la domeniul familiei din Cernăuca, Imperiul Austriei (actualmente în Ucraina), în regiunea istorică
Eudoxiu de Hurmuzachi () [Corola-website/Science/306608_a_307937]
-
activități de popularizare a medicinei și a publicat numeroase articole în revistele românești ale vremii ("Foaie pentru minte, inimă și literatură", "Transilvania", "Telegraful român", "Gazeta de Transilvania", etc.). A scris manuale de igienă și dietetică dedicate școlilor româneaști din Imperiul Habsburgic. O contribuție importantă pe care a adus-o medicinei românești, a fost traducerea lucrării lui Cristoph W. Hufeland "Macrobiotica sau măestria de a lungi viața", apărută la Brașov, în 2 volume. Însă Vasici-Ungureanu nu s-a limitat la activitatea de
Pavel Vasici-Ungureanu () [Corola-website/Science/306659_a_307988]
-
fost uciși atunci aproximativ 200 de români care încercau să treacă pașnic frontiera în România. Teritoriul actual al localității Fântâna Albă s-a aflat în regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei, care a fost anexată în ianuarie 1775 de către Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi), după încheiereea conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774). Alungați de persecuțiile la care erau supuși de către ruși, staroverii (rușii care nu acceptaseră reformele bisericești ale Patriarhului Nikon din secolul al XVII-lea, provocând „raskolul” în Biserica
Fântâna Albă, Adâncata () [Corola-website/Science/306808_a_308137]
-
și fondând satul Lipoveni. Alte câteva familii s-au stabilit și în comuna Stupca. În perioada războiului ruso-turc (1768-1774), trupele rusești au invadat Bucovina, iar rușii lipoveni și-au părăsit așezările lor și s-au refugiat în Moldova. Instaurarea administrației habsburgice în Bucovina (care sprijinea, prin acordarea de privilegii, stabilirea de populații alogene în aceste locuri pentru a diminua ponderea populației românești majoritare în regiune) a determinat din nou o emigrare a rușilor lipoveni în aceste ținuturi. După ce staroverii au revenit
Fântâna Albă, Adâncata () [Corola-website/Science/306808_a_308137]
-
Prin decretul imperial din 1783, Iosif al II-lea le-a garantat staroverilor libertatea religiei și i-a scutit de impozite pe staroveri pe o perioadă de 20 de ani, precum și de obligația de a presta serviciul militar în Armata Habsburgică pe o perioadă de 50 ani. Ei au primit pământ contra unor sume mici de bani. În anul 1784, o comunitate de ruși lipoveni s-au stabilit în poiana Varnița, la 3 km de satul Climăuți, înființând satul Fântâna Albă
Fântâna Albă, Adâncata () [Corola-website/Science/306808_a_308137]
-
trei etaje. În anul 1653, cand cazacii lui Timuș Hmelnițki au jefuit și incendiat locașul de cult. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Mănăstirea Humorului a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Mănăstirea Humorului a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Gura Humorului (în ). Autoritățile habsburgice au desființat Mănăstirea Humor în baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783 a împăratului Iosif al
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Mănăstirea Humorului a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Gura Humorului (în ). Autoritățile habsburgice au desființat Mănăstirea Humor în baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783 a împăratului Iosif al II-lea (1780-1790), trecând toate pământurile și fondurile administrate de Episcopia Rădăuților ""sub povățuirea stăpânirii împărătești și a crăieștii măriri"". După desființarea mănăstirii, chiliile
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]