2,003 matches
-
Ochii lui Cârpenișteanu aproape că se dădeau peste cap. Era atât de slăbit, încât părea că poate muri în orice clipă. - Bănuiesc că eu am luat literatura prea în serios... continuă Cârpenișteanu, suflând greu. De-asta am ajuns în asemenea hal... E singura explicație. Scriitorul făcu o pauză, lăsând să-i curgă un firicel melodramatic de sânge din gură. - Iartă-mă, puștiule, te rog. Dacă mai poți. Ești mai bun, ai câștigat. Recunosc. - Dar eu nici nu voiam să câștig... Scriitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
urcau către o uriașă sală de lemn. Vocile se auzeau dinspre o ușă aflată în stânga mea, o monstruozitate de stejar de aproape trei ori mai înaltă decât un om obișnuit. Strigătele petrecăreților tocmai atingeau un punct culminant, probabil, în așa hal se urla, vreme în care eu tocmai mă holbam la candelabrul imens ce părea să atârne de niciunde, atât de sus și de puțin luminat era tavanul. Undeva în mijloc, podeaua prezenta o gaură în formă de cerc prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
textul este absolut lipsit de valoare, spuse prietenul meu întorcându-se către John Euripide, în vreme ce mă ajuta să mă ridic. Căzusem în genunchi de rușine, fără să observ, și m-am simțit de două ori mai umilit văzând în ce hal ajunsesem să stau în fața acestor cunoscători ai literaturii. - Tot ceea am văzut astăzi aici este lipsit de valoare, domnule Euripide, continuă Maro, și sunt convins că ați făcut lucrul acesta cu bună știință, deși, sincer, nu înțeleg ce anume vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
despre asta, iar eu mă uitam la soldatul meu de plumb, Feri mi-l vânduse mie pentru că era o piesă cu defect, un rebut, partea de sus era turtită, am crezut că n-o să se vadă pe sub armură, însă în halul în care arăta, nici eu nu-l puteam folosi la nimic, între timp, afară, măsuța a trosnit din nou, cred că mama iarăși se sprijinise de ea, și am auzit-o spunând să n-o mintă bunicul tocmai pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
aducând coroane și flori, le-au stivuit rapid, pe toate, în fața sicriului, cum mișunau în jurul meu, le-am simțit duhoarea transpirației, și atunci m-am gândit că ăștia precis nu sunt niște muncitori oarecari, sunt groparii, și au transpirat în halu’ ăsta săpând groapa pentru bunicul meu, și m-am uitat în jos, și am văzut că unul din ei avea pantalonii plini de noroi, la genunchi, și am știut că așa e, că am dreptate, și m-am dat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
chica, mi-am tăiat unghiile, mi-am aruncat niște apă pe ochi, am făcut gargară, m-am dușat, m-am bărbierit, m-am schimbat - și cu toate astea arăt în continuare ca dracu’. Iisuse, m-am îngrășat într-un asemenea hal încât mă apucă groaza de mine însumi și când sunt în cadă, și când stau pe closet. Zac pe tronul de forma unui jug ca o țeavă amărâtă, parcă aș fi ceainicul rablagit al unui bătrân vagabond bătut de soartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mă văd în spatele micuței mele prietene, strecurându-mi mâna în jurul taliei ei zvelte și elastice, se uită la mine, vrând parcă să-mi spună: — Dar fă ceva, omule, da? Nu-i mai da voie să se învârtească pe aici în halul ăsta. Ce naiba, doar tu ești răspunzător. Am discutat cu Selina despre înfățișarea ei. I-am atras atenția asupra legăturii care există între viol și ținuta ei de vară. Dar pe ea o apucă râsul. Mi se pare că ideea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
se repetă și se tot repetă. Ce-i drept, tipele de pe scenă ofereau o oarecare variație. Nici una dintre ele nu avea chiloți. La început mi-am închipuit că ridicau o grămadă de bani pe chestia asta. Dar, observând mai atent halul în care era cârciuma și halul în care arătau gagicile, am ajuns la concluzia că erau cu mult mai prost plătite. Două ore mai târziu pedalam prin Times Square în căutare de ceva contra cost. Am găsit câte ceva. M-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Ce-i drept, tipele de pe scenă ofereau o oarecare variație. Nici una dintre ele nu avea chiloți. La început mi-am închipuit că ridicau o grămadă de bani pe chestia asta. Dar, observând mai atent halul în care era cârciuma și halul în care arătau gagicile, am ajuns la concluzia că erau cu mult mai prost plătite. Două ore mai târziu pedalam prin Times Square în căutare de ceva contra cost. Am găsit câte ceva. M-a abordat o prostituată foarte tânără. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fără să se uite la mine. Am fost emoționat. Dar Felix câștiga bani pe chestia asta. Îi dădusem deja douăzeci de dolari. Dar ar fi putut să scoată mult mai mult dacă aș fi fost pilit tot timpul. Dar, în halul în care eram, nu puteam să-i suport dezaprobarea fățișă, așa că am încercat să iau lucrurile cu mult calm. Aveam febră. Și mai aveam și febra numită Selina. Mă aflam la granița dintre veghe și somn, acolo unde somn nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o bună zi. Și când o veni ziua asta, al dracului să fiu dacă nu te omor. Am trântit receptorul în furcă și am rămas gâfâind pe pat. Simțeam nevoia să scuip. Pfui, nu-mi place deloc să ameninț în halul ăsta la telefon. M-am uitat la ceas... Doamne. Am dormit o oră și mai bine, deși dormit ar putea fi cam mult spus. Dormit e un termen pretențios față de ceea ce mi se întâmplă mie de la o vreme. E vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
isteric, așa că a trebuit să fiu ajutat să cobor scările până la Autocrat. A fost o situație tare tâmpită. Nu-mi place să văd femei într-o asemenea stare. Mă bucură faptul că se întâmplă numai rar să întâlnești femei în halul ăsta. Mai dau uneori peste vreo blondă făcută praf în vreo cârciumă îngrozitoare... Ce s-a întâmplat în noaptea aia, în noaptea aceea în Berkeley? Ce s-a întâmplat? Ceva s-a... Am dezlegat un mister minor. Acum știu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
amintești? S-a întâmplat chiar atunci când am dat peste tine. — Și! am exclamat eu. Ai dat, și ce-i cu asta? Mi se întâmplase cu adevărat așa ceva, dar speram ca atacul să fi fost o pură întâmplare. Când ești în halul meu, trăiești cu speranța că totul e rodul întâmplării Nu îți dorești ca lucrurile să capete o formă coerentă în raport cu tine. — Hă-hă. N-am făcut altceva decât să fiu spectator. — Tu mi-ai făcut-o... jigodie fără suflet. Nu! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fațadele ude și roșii ale magazinelor. Ziarul de seară din cutia lui e stânjenit Ceasul de deasupra ușii de unde vorbește bătrânul e stânjenit. Până și toba e așa de stânjenită. * — Pentru numele lui Dumnezeu, cum ai reușit să ajungi în halul ăsta? — Ai dreptate, cățea ce ești, asta e! — Asta e ce? — Fir-ar al dracului să fie, că niciodată nu ești aici când dau telefon din State! — O fată n-are voie să se ducă la ea acasă când are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dar eu cred că așa te-ai fi putut numi în cel mai fericit caz. Pe cap aveai un coif de hârtie. Toată fața îți era plină de ruj. Beat? Nu s-a inventat încă acel cuvânt care să descrie halul în care erai. Mergeai și te băteai cu o sticlă. Erai... erai deja mort. Mare porcărie, zău așa. Nu-mi aminteam nimic din ce se întâmplase noaptea trecută, ieri, sau alaltăseară. Mai grav, nu-mi aminteam nimic din Ferma animalelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mă șucărească din noi, ba chiar să-mi pună capac. Am urcat scările cu degetele-mi fripte de dorința de a ucide. Apartament era gol, desigur - primitor, ireproșabil, surprins (cât se poate de sincer) să mă vadă într-un asemenea hal. La început, în toată tăcerea care mă împresura, când am văzut plicul cu J-ul baroc, am crezut că javra aia mincinoasă mă părăsise deja. Totuși, hainele, medicamentele, cremele, ceaiul ei special, mirosul ei, feminitatea ei erau toate încă aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să termine cu trecutul și să-și joace rolul care le revine în secolul douăzeci. Eu sunt un lucru compus din decalaje temporale, șocuri culturale și schimbări de fus orar. Ființele omenești nu au fost proiectate să se agite în halul ăsta. Gâtlejul ars, mutră plină de coșuri, pierderi de memorie - nimic nou pentru mine, dar lucrurile s-au înrăutățit și mai mult azi, și asta nu pentru că zbor cu naveta planetară. Trebuie să mă trezesc în toiul nopții, să verific
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
În pământia Londră, luminile galbene spânzură mai de sus, așa că umbra e mai mică decât omul pe care îl conduce, înalță, aruncă sau urmărește. Când am intrat în cameră, telefonul suna deja. Cum bănuiam eu cine mi-o trăgea în halul ăsta pe-ntuneric, nici una din cunoștințele mele, nici una din cunoștințele tale, dar care totuși mi-o trăgea. Nu e minunat? mă întrebă Martina Twain în prima mea seară petrecută la New York. A produs o asemenea schimbare în viața mea, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
margini. Firește că erau și probleme, așa cum e de așteptat în Orașul Problemelor. Azi-dimineață, de exemplu, când am ajuns acasă la Lorne, l-am găsit pe marele om bosumflat și nud în cortul lui. — Niciodată nu l-am văzut în halul ăsta, mi-a spus Thursday, care părea cu cel puțin o generație mai bătrână în lumina crudă a zilei. Nici măcar n-a vrut să-și bea sucul. L-am văzut și pe Big Bruno stând supărat în umbra holului. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
care ți-am dat o... de ce, John. De ce? Îmi spui de ce? De ce? De ce ai făcut asta propriei tale... de ce?“ Dacă aș fi avut câte un bănuț de fiecare dată când Caduta m-a întrebat de ce, n-aș mai fi în halul ăsta. Și n-am avut nici un răspuns. Adevărata surpriză a fost Lorne. N-a putut fi mai drăguț - sau mai calm. „Dragă John, lucruri din astea se întâmplă.“ Oare? „Tot timpul, John.“. Chiar așa să fie? Adevărat? Așa cum era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
anunț pe geamul unei tutungerii, alături de celelalte cartonașe pe care scria: LECȚII DE FRANCEZĂ GREACĂ & TURCĂ DAU și FĂ-ȚI CURAJ S-O SUNI PE TÂRFA DIN BAYSWATER. Nu sunt deloc curioasă aflu ce înseamnă TURCĂ, atunci când văd în ce hal e ogeacul meu. În fiecare joi mă duc să încasez chiria. Impasibil, colosul în halat îmi înmânează teancul de bani. Privirile mele trec pe lângă el spre atmosfera insondabilă de bunicuțe tăcute, neveste dărâmate rău și fiice biciuite. Înăuntru nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai e cu ea. „Nu pot să-ți spun nimic“, îmi zicea și-nchidea. Cum toți bărbații, în nopțile de insomnie, trec în revistă, meticulos, lista mai lungă sau mai scurtă a femeilor pe care le-au avut, amintindu-și halu cinant ce-au făcut cu fiecare, n-aveam cum s-o uit pe cea care, cum-necum, fusese totuși numărul unu și-așa avea să rămână, indiferent de cât avea să se mai lungească lista. În ciuda alegerii ei grotești, sau poate
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de când făcusem armata. Nu, aveam să dorm îm bră cat, nu se putea altfel. M-am așezat pe marginea patului, terorizat de ideea unei nopți de frig polar. Dar atunci am simțit, dinspre așternut, un fel de boare călduță, o halu cinație, poate. Am pipăit cu palma cuvertura și-am sărit în sus. Era într-adevăr caldă! Mai mult, părea boltită peste un corp masiv, ca și cum cineva ar fi dormit ghemuit în patul meu. Cele mai tâmpite gânduri mi-au trecut
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
eu pe el... „aici“? Ați auzit, tovarășul maistru? Și dumneavoastră cum de i-ați Îngăduit? Să-i dea ordine maică-sii, nu mie! s-a Înfuriat Vasile. Eu sunt Vasile Moare și nimeni nu-și bate joc de mine În halul ăsta! Cu ce drept Îmi fură el mie existența? Cu ce drept, tovarășul maistru? Căreală aproape că-și Înghițise Carpațiul și rânjea, nu mai asistase de mult la un asemenea acces de revoltă. — Țopârlane, ăștia Îți iau ce vor ei
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
cumîși intitula zilele de muncă, nu rareori cumplit de grele și cu eforturi supraomenești, la revenirea, deci, spre bază, pentru înnoptare, locul fiind în pantă, o pantă ceva mai aparte decât altele,în general, Cercel Dumistrăcelîși forța scula,în așa hal,încât, scurmând pământul de dedesupt, partea din față se ridica,în sus, asemeni unui armăsar înspăimântător, lăsând partea din spate,în poziție aproape verticală,întreg acel măiestrit aranjament de metal, care,în totalitatea sa, purta denumirea de tractor de mare
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]