1,981 matches
-
frig și de căldură, ca și cum o ușă de cuptor s-ar fi tot deschis și Închis lîngă mine. M-am Întins pe patul de metal, prea slăbit ca să mă pot mișca. Picioarele mă dureau și mi se contractau În așa hal, că orice poziție era de nesuportat, și mă-ntorceam de pe-o parte pe alta, bălăcindu-mă-n hainele mele fleașcă. O voce de negru cînta „Scoală-te, femeie, scoală, mișcă-ți curu’ ăla mare!” Voci traversau pereții. „Patruj’de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
bîțÎit șoldurile descărnate. „Ar trebui să mă vezi gol”, a zis. „Zău că sînt drăguț.” Una dintre cele mai scîrboase teme de conversație a lui Bill consta În buletine informative amănunțite despre starea intestinelor lui. - CÎteodată se face-n așa hal, că sînt nevoit să-mi bag degetele să-l scot afară. Tare ca porțelanul, Înțelegi. Durerea-i groaznică. - Auzi, am zis, furnizorul ăsta ne tot face la cîntar. N-am scos decît optzeci de capsule din ultima livrare după ce am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
prea rău și-ncepi să verși, uite cinci centogramos de M. Ike mă judeca aspru pentru că beam. - Bei, Bill. Bei și te smintești. Arăți groaznic. Arăți groaznic la față. Mai bine te-ai Întoarce la marfă decît să bei În halul ăsta. * * * Eram Într-o cantina ieftină din Strada Dolores, În Mexico City, și beam de vreo două săptămîni. Stăteam Într-un separeu cu trei mexicani și beam tequila. Mexicanii erau destul de bine Îmbrăcați. Unul dintre ei vorbea engleza. Un mexican
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
copil copilăros. prizonierii români În ziua următoare era frig, chiar ger. Trecând la plimbare, văzurăm pe Șoseaua Cozienilor, la moșia lui Podgoreanu, de-a lungul ulucelor, păziți de gardă germană, prizonierii români luați de la Kommandantură pentru tăierea pădurii. În ce hal, săracii! Mai mult goi decât îmbrăcați, înșirați la gard și cerând trecătorilor de mâncare. Erau din ajun acolo și nu le adusese proprietarul nici măcar mămăligă. Am alergat acasă și am trimis pe Gefreiter-ul Lan dowski să obțină de la păzitorii lor
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cei trei fii, toți copii foarte crescuți și gentili. O scrisoare de la Lia, cu știri despre mulți cunoscuți, ne spunea că guvernul este la Iași, dar nu știe când și unde va pleca; de[spre] ruși, că se poartă fără hal. Era încă impresionată de ceea ce găsise la sosirea ei în Moldova. O scrisoare lungă de la Tați către mine spunea că ei credeau că se vor reîntoarce la Odessa după sărbători, unde Dinu avea treabă (ne întrebam care), că ei au
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
astfel de subalternii săi. Iar directorul, la strigătele lui Roger, mai puternice decât ale sale, se înmuia brusc: — Roger, te rog, Roger, liniștește-te, ești nervos, ce Dumnezeu, ești prea nervos. — Cum să nu fiu nervos, dacă m-ați adus în halul ăsta. V-am spus, căutați-vă altul. — Bine, bine, potolește-te, Roger, vorbim mai târziu. Dar oricum, să vină Mia mai repede, pe unde umblă? Mia era curiera redacției. Cealaltă tactică, de semn opus, cum spuneam, era folosită de Mihai
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
la capătul unei partide spectaculoase, electrizante, dar care a fost mutilată de cuplul de arbitri ieșeni Anton Cristea. Celor doi mameluci cu fluier, în special numitului Iulian Cristea, ar trebui să li se dea o pauză de arbitraj, fiindcă la halul în care s au prezentat astăzi nu pot conduce niciun meci de copii. În orice caz, partida a fost așa cum și-au dorit-o spectatorii care au umplut Sala sporturilor din Bacău: încrâncenată, spectaculoasă, cu răsturnări de scor, goluri de
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
glas din fundul sălei răspunse pe nas: Să luăm aminte! Era glasul lui Mihai Cornea. Doamne miluiește, mlește, mlește, mlește! îngână veselul Ianov. Pace vouă, tuturor! exclamă Leon Negruzzi pe un ton diaconesc. Poate să-și închipuiască oricine în ce hal eram. Începui să citesc: "Junele Victor, abia ieșit din școli, cu capul plin de iluziune și inima plină de dor...". Dar un nod mi se puse în gât și glasul îmi amorți cu desăvârșire, de parcă ieșea dintr-un fund de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
două părți, iar eu eram cu mânele goale... Cu mânele goale!... Da... cu mânele goale; fără pușcă, fără cuțit, fără un ciomag macar, fără să pot fugi nici înainte nici înapoi, și cu prapastia sub mine... Închipuiți-vă în cel hal eram... Maica Domnului!... și astăzi când îmi aduc aminte, îmi îngheață sângele în mine!... Și ce-ai făcut, Catrințaș? Ce să fac, boieri dv.?... Ia, m-au mâncat urșii!! Șiretul de Catrințaș a rostit aceste cuvinte cu un aer atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
umplând casa de miros, numai ce am văzut pe Manolucă că s-a pus și el al șeselea oaspe între noi, căci de când își luase prânzul a avut vreme să flămânzască.. De noi nu mai zic nimic. Eram în așa hal, că parcă ne dormise șoarecii în pântece. Mâncând, el se însenina văzând cu ochii. Se vede că așa e făcut omul, cu cât i se umple burta cu hrană bună, cu atât i se deșartă inima de voie rea. Uitase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mie unuia nu-mi venea nici o idee în minte. Eram cu desăvârșire astupat, zăpăcit, prostit. Puteai să-mi dai cu ciocanul în cap, nu sărea o scânteie care să-mi lumineze întunericul, să-mi arate poarta de scapare. În acest hal, am ieșit în uliță în puterea nopții, pe când dormeau și cocoveicile 172 prin cotloanele lor și... O, sfântă Troiță! Ce întâmplare! Ce fericire!... Mi s-a luminat deodată dinaintea ochilor... Se vede că este un Dumnezeu pentru copii, bețivi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
dar sincer și plin de căldură. Oare unde a rămas acel tânăr simpatic și prietenos, unde a dispărut, cine l-a răpit? Sau poate... ce zână rea l-a schimbat, l-a transformat, l-a îmbătrânit, l-a urâțit în halul ăsta? Uneori încerc să-mi revăd anii care au trecut, caut adesea, fără să reușesc întotdeauna, să-mi regăsesc amintirile. Acestea însă sunt tot mai depărtate, tot mai ascunse, sunt ca frunzele care, căzând toamna din copaci, se acoperă unele
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
cu ceva tare înăuntru. Stă pe calorifer și își privește haremul. Mascul dominant. Din cauza unora ca ăsta expresia „fii bărbat“ m-a indispus întotdeauna. V-am mai spus, e normal să ne probăm aici virilitatea. Ne-am blegit în așa hal încât interpretăm orice gest ceva mai energic al cuiva ca pe o dovadă de violență, o agresiune. Ei, de fapt, agresivii ăștia, sunt oameni activi. Noi, ieșiți din timp, amorțiți. Te tuflești în așa hal, că orice probă a vitalității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Ne-am blegit în așa hal încât interpretăm orice gest ceva mai energic al cuiva ca pe o dovadă de violență, o agresiune. Ei, de fapt, agresivii ăștia, sunt oameni activi. Noi, ieșiți din timp, amorțiți. Te tuflești în așa hal, că orice probă a vitalității cuiva, a bucuriei că trăiește devine amenințătoare. Marian face pe durul, pe taurul comunal, dar e cumva o compensație și la el. O să mă gândesc la asta, pentru că merită. O compensație tristă al dracului. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
în porcăria aia de uniformă. Poate imediat după Revoluție lui Șăfu nu i-a picat bine, nu i-a convenit, dar apoi s-a gândit că e mai rentabil să pretindă că, de fapt, el vrea să se deghizeze în halul ăla. Nu-l obliga nimeni. Adică supralicita interdicția inițială și și-o asuma cu asupra de măsură, ca și cum ar fi fost inițiativa lui. Și de barbă avea nevoie tot pentru a nu mai părea băiețelul mamei, copil de țâță. Ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
care se acomodase a fost înlocuită de haos. Dezordinea hrănește noua lume. Pentru că nu-i înțelege, crede că ceilalți au un comportament haotic nesupus unor legi. Să te piși pe fereastra căminului, în lift, ca să vadă și Ei în ce hal te-au adus. Să-ți expui abjecția ca și cum ei ar fi vinovați de starea asta de lucruri. Să le arăți unde te-au adus Ei. Să urli pe stradă porcării, să borăști din mersul autobuzului, cum a făcut atunci Pif
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
dogoarea aragazului. M-am dus la el pe neașteptate, pe neanunțate, ca de obicei. Prin învăluire - și am picat la fix, pentru că tocmai terminase pregătirile pe ziua aceea. Începe să se văicărească. Nu, nu mai poate să se repete în halul ăsta. Doar după două beri e în stare să țină prelegeri în fața unor murături stafidite, care n-au citit decât Coelho și alți bicisnici din ăștia de care oricum geme Parisul. Ce știu io, că la Paris sunt șapte-opt Coelho
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
are forța să spună pe față că îi disprețuiește, pentru că și atunci îi descrie. De fapt, și descrierea asta în amănunțime e tot o formă a disprețului, a scârbei. A silei. Descrii ca să-i arăți ăluia: uite, bre, în ce hal arăți! Îi disprețuiești pentru că merg la cursuri, seminare, pretinzând că ei nu au nevoie să citească nimic, deoarece au păreri personale. Pentru că admiterea fiind o aberație în care e valorizată părerea personală, ei nu mai înțeleg de ce trebuie să citească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
stai să te gândești. Aveau fetița operată de apendicită. Se operase. Ca și cum se operase singură. Chiar am fost nesimțit să mă duc peste ei, așa. Dar aveam o scuză, un alibi. Descinderea asta era omenească. Plus că eram într-un hal de nervi de nedescris. Dom’le, le-am zis, să admitem că le-am adus un prejudiciu. Cum să-l repar, merg la fiecare din sat, deja am discutat cu câțiva, afară de câțiva nefrecventabili, dar care pentru Farmacistu erau niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
până acum un bărbat fru mos, chipeș, cultivat, mult talentat și de bună spiță de inte lectuali ardeleni, dar pe care o nevastă frumușică și prea ispi ti toare, de care cu greu s-a putut descotorosi, Îl adusese În halul să-mi spună, când l-am Însoțit Într o seară la el acasă: „Hai Înapoi În oraș, că nevastă-mea e cu ăla al ei În casă la mine.“ Aproape ca și prietenul meu, eram și eu cât pe aci
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lumii dacă ar ajunge să cânte prin cârciumi prăpădite de provincie, pentru urechile unor cheflii de doi bani. Nenorocul lui a fost că la întoarcerea acasă prinsese niște vremuri tare afurisite, blestemate parcă: războiul și apoi preschimbarea țării în asemenea hal cum nici în cel mai negru vis nu și-ar fi închipuit cineva. Toate averile fuseseră confiscate, cariere și, cum zicea tata, destine, competențe glorioase fuseseră spulberate, atâția oameni fuseseră izgoniți din casele lor, doar cu ce aveau pe ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
A frânat în fața porții noastre. Au coborât doi tipi îmbrăcați în negru și au luat-o pe mama: le-a fost ușor, parcă ar fi ridicat un sac cu frunze uscate, mama era firavă, slăbise de când o încolțiseră în asemenea hal necazurile. Mașina a pornit cu motorul ei greoi care scotea un fum înecăcios. Nu s-a oprit la sediul Securității din Serenite, ci a continuat drumul spre capitala regiunii, unde aștepta tovarășul Cameniță. În beciurile cele adânci de la regiune, unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
rostite cu mare durere în suflet......... „Ce putem să facem... Să vă încurajăm și să ne rugăm și noi la Dumnezeu. Vă dorim multă sănătate și noi plecăm cu inima plină de la dumneavoastră, pentru că....” „...pentru că m-ați găsit în așa hal (râde). în ce hal m-ați găsit! Necurățenie, neîngrijit! Du-te divale, prășește... Eu de două nopți dorm afară pe prispă”. „Nu vă este frică de șerpi?” „Nu, nu. Pentru că eu nu lucrez de ziua lor și eu de cinci
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
în suflet......... „Ce putem să facem... Să vă încurajăm și să ne rugăm și noi la Dumnezeu. Vă dorim multă sănătate și noi plecăm cu inima plină de la dumneavoastră, pentru că....” „...pentru că m-ați găsit în așa hal (râde). în ce hal m-ați găsit! Necurățenie, neîngrijit! Du-te divale, prășește... Eu de două nopți dorm afară pe prispă”. „Nu vă este frică de șerpi?” „Nu, nu. Pentru că eu nu lucrez de ziua lor și eu de cinci ani nu l-am
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
iar acum continuă să-i exploateze. Răspundeau la Întrebările noastre despre pămînturi și despre munca lor ridicînd din umeri și spunînd „nu știu“ sau „poate“, punînd repede capăt conversației. Am avut ocazia să ne Îndopăm cu vișine, Într-un asemenea hal Încît, cînd a venit rîndul prunelor, a trebuit să mă Întind ca să pot să diger totul. Alberto a mîncat un pic, cît să nu pară nepoliticos. Urcați În copaci, Însă, am hăpăit rapid, de parcă ne luaserăm la Întrecere cine termină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]