1,824 matches
-
Silueta de coșmar care-l urmărea fu aruncată înapoi de focul intens al lui Vasquez. Degetele biomecanice se aflaseră doar la câțiva centimetri de gâtul caporalului. În interiorul blindajului, imaginea de pe monitorul lui Apone se învârti nebunește până dispăru. Gorman se holba la monitor de parcă trăgea nădejde că aceasta va apărea din nou doar prin puterea voinței sale odată cu omul pe care-l reprezenta. ― Dar le-am spus să se replieze, îngăimă, depășit de evenimente. N-au auzit ordinele mele. Ripley se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
în care Hicks ajunse la Hudson. ― Tu n-ai ochii cu tine. ― Ba, pe dracu', se avântă comtehul, aproape isteric. Știu cum să umblu cu chestiile astea, și nu mă înșeală niciodată, bătrâne. Sunt prea simple ca să se strice... (Se holba la defilarea cifrelor.) Șase metri. Cinci. Cum... Privirea lui se întâlni cu cea a lui Ripley, iar atunci pricepură amândoi. Își dădură capul pe spate și-și ridicară detectoarele în aceeași direcție. Cele două aparate scoaseră un bâzâit asurzitor. Hicks
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
să urle. Dar mâna era omenească și aparținea unui corp captiv cu chip familiar. Figura lui Carter Burke. Geamătul pe care-l auzi nu mai avea nimic omenesc: ― Ripley. Ajută-mă. Simt ceva în mine. Doamne, mișcă. O, Dumnezeule... Se holba la e. Depășise stadiul ororii. Nimeni nu merita o asemenea pedeapsă. ― Ține. Degetele bărbatului se chirciră pe grenadă. Apoi Ripley îi scoase siguranța și se îndepărtă în grabă. Vocea artificială a stației se făcu din nou auzită. Acum avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
că nu știau "unde ne aflăm sau cum am ajuns aici". Așa că vorbi din nou: - Poate v-aș putea ajuta să aflați ceea ce vreți să știți. Tăcere. Nici măcar o încercare de a-i răspunde. Indivizii stăteau acolo, pur și simplu, holbându-se la el. Gosseyn își aminti modul în care încercase alter-ego-ul lui să-i analizeze pe acești oameni; și că nu erau cetățeni ai unei societăți democratice. Implicațiile, acum, și aici, conduceau la concluzia că acești băieți, probabil lachei, așteptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
lungi de "specialiști" de clasă - își aminti statutul lor, așa cum îi numise Vocea Patru - își făcură intrarea prin cele șase uși. Păreau să știe unde trebuie să stea fiecare. Și, într-adevăr, într-un minut, erau deja așezați. Și se holbau la el. ...Să te afli într-o sală de lectură, șezând la o masă pe un podium, în fața unui public: era un lucru cât se poate de obișnuit pe Pământ pentru profesori și oratori în general. Fu nevoie de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
a face cu comportamentul instinctual, ținând cont de statutul ei de mamă devotată și poate împărăteasă și văduvă. Dar din fericire mai există și alte motive mai evidente pentru a nu acționa grăbit într-o astfel de situație. Femeia se holbă la el câtă vreme își expuse analiza. Acum, dădea din cap într-un fel care părea mustrător. - Asta a fost, întrebă ea, o mostră tipică, întortocheată de conversație ca General - ezită ea - Semantică? Gosseyn aruncă o privire mentală, înapoi peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
putea să mergem undeva să luăm prânzul sau să bem ceva? În cel mai rău caz, dacă era să meargă afară - indiferent unde - Gorrold trebuia să-și pună o haină pe el. Dar ochii cenușii, sfidători, se mulțumiră să se holbeze el, de pe fața aceea colțuroasă, - Am băutură chiar aici. Totuși, individul nu se mișcă să aducă "băuturile". Stătea acolo, pur și simplu, în spatele biroului lucios, în cămașa și vestă, și zâmbea sarcastic. Părea să fie o cămașă scumpă dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
de simplu: - Ce-ar fi să trasăm un program, punct cu punct? Și apoi, pe măsură ce realizăm câte un punct, vom reuși să căpătăm încredere; și totul se va sfârși cu bine. Urmă un moment de tăcere. Purtătorul de cuvânt se holba la el. Ochii lui enormi aveau o expresie ciudată, de nedumerire și surpriză. Cum stătea acolo, lui Gosseyn îi veni o idee ciudată: nu cumva individul acesta nu era autoritatea supremă? Într-un fel, el pornise cu ideea preconcepută că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
îndreptă puțin de spate, își târșâi puțin picioarele și, adresându-se purtătorului de cuvânt, zise: - Ai un nume care să te distingă de acești - arătă cu mâna spre ceilalți Troog de la masă - de acești prieteni ai tăi? Ochii mari se holbară. Gura mică rosti: - Toți avem nume. Dar nu-și rosti numele. Rămase liniștit pe scaun, o copie caricaturală a unei ființe umane, - Am impresia, spuse Gosseyn că prietenii tăi nu sunt egali cu tine. - Noi suntem Troog. Tonul căpătase, brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
care putea fi descrisă ca un ridicat din umeri. Gura mică rosti: - Mai Marele Nostru, spuse comandantul navei, a ordonat raselor inferioare să i se supună. Pauză. Tăcere. Apoi: - Când a fost dat acest ultimatum? întrebi Gosseyn. Ochii imenși se holbară la el; și vocea care ieși din gura aceea mică avea o notă de surpriză: - Nimeni n-a mai pus această întrebare până acum. Răspunsul avea atâtea implicații încât Gosseyn trebui să se străduiască din răsputeri să-și controleze gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
stânga la dreapta și de sus în jos. În spatele lentilei, clipea ochiul expertei. Din când în când, își apropia și nasul de câte o literă. Parcă citea un ziar, până și tiparul arăta la fel: mic, infect, de neînțeles. Ne holbam la el ca proștii. „Hârtie poroasă, densitate opt sau nouă. Trei straturi de celuloză. Cerneala e autentică, probabil adusă din Indii; obicei ciudat, la modă în Țările de Jos în a doua jumătate a secolului 18. O preparau surinamezii, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
rând: care cu monede, care-n bancnote, cât șterpelise cu-o seară înainte de la părinți. Mulțumit, Doru a numărat banii, apoi a desfăcut generos revista, fără s-o lase din mână: „Doar aici, la mijloc.“ Ne-am aplecat peste pagini, holbându-ne la secțiunea indicată. Ce pot să spun? Impresia generală a fost plăcută, ca atunci când mergi cu bunicii la măcelărie și te nimerești chiar în față, printre primii. Poza fusese mărită, aproape gigantic, nu se mai distingeau formele corpului, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mă mai întorc!“. Și cel mai jignitor era că bestia de Zaliojev a întors-o în așa fel, încât să se creadă că de el este vorba. Eu sunt și mic de statură, și îmbrăcat ca un slugoi, și mă holbez la ea fără să zic o vorbă, pentru că mi-i rușine, iar el e îmbrăcat după toate regulile modei, pomădat și cârlionțat, rumen, cu cravata în carouri, se gudură și n-ar fi de-a mirării ca ea să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mari aveau câteodată expresia cea mai neașteptată. Cândva avusese slăbiciunea să creadă că privirea ei are un efect neobișnuit, convingere rămasă nestrămutată până în prezent. — Să-l primesc? Spui să-l primesc chiar acum, în clipa asta? întrebă generăleasa și se holbă din răsputeri la Ivan Feodorovici, care se agita prin fața ei. — O, poți să nu-ți faci nici un fel de griji cu ceremoniile, dragă, dacă, firește, vrei să-l vezi, se grăbi generalul să dea explicații. E ca un copil vrednic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
probabil tare, tare, tare, ca o mașină în plin mers; îmi închipui că țăcănesc felurite gânduri, toate neterminate, poate ridicole și fără nici o legătură cu ceea ce urmează să se întâmple, cum ar fi: „Iată-l și pe ăsta că se holbează, are un neg în frunte, iată că gâdele are nasturele de jos ruginit...“ și în același timp știi totul, nu uiți nimic; există un anumit punct, pe care nu-l poți uita și nu poți leșina, și toate împrejurul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe genunchii doamnei în albastru, e mică de tot, cam cât pumnul meu, neagră, cu lăbuțele albe, o raritate, ce mai. Are zgardă de argint cu deviză. Eu - nimic. Remarc numai că doamnele par supărate, desigur din pricina trabucului. Una se holbează la mine prin lornionul de baga. Eu iar - nimic: doar nu mi se spune o vorbă! Dacă mi-ar fi spus, dacă m-ar fi prevenit, dacă m-ar fi rugat, că doar, la urma urmei, de asta are omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Așa! începu iarăși, pe neașteptate, să bolborosească Burdovski, privind împrejur sălbatic și temător, înfierbântându-se pe măsură ce își pierdea încrederea și îl apuca timiditatea. Nu aveți dreptul! Rostind aceste cuvinte, se opri brusc, ca și cum i-ar fi închis cineva gura și, holbându-și mutește ochii miopi, extrem de bulbucați, brăzdați de vinișoare groase și roșii, se uită întrebător la prinț, aplecându-și trupul înainte. De data aceasta prințul, stupefiat peste măsură, îl privi și el cu ochii mari, fără să scoată o vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe care i-o încredințase prințul. Toate discuțiile se potoliră momentan. Toți ascultau extrem de curioși, mai ales însoțitorii lui Burdovski. IXtc "IX" — N-o să negați, desigur, începu Gavrila Ardalionovici, adresându-i-se direct lui Burdovski, care îl asculta cu greu, holbându-și la el ochii de uimire și fiind evident foarte derutat, n-o să negați și, desigur, nici n-o să contestați la modul serios faptul că v-ați născut exact la doi ani după căsătoria legitimă a mamei dumneavoastră cu domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ciudă. Nu mă întrerupe... Tăcu un timp, ca și cum ar fi vrut să-și facă puțin curaj sau să-și alunge ciuda. Uite despre ce-i vorba, de ce te-am chemat: vreau să-ți propun să-mi fii prieten. Ce te holbezi așa la mine? adăugă ea aproape furioasă. Într-adevăr, în momentul acesta prințul o privea foarte atent, remarcând că începuse din nou să roșească. În asemenea cazuri, cu cât se înroșea mai mult, cu atât părea să se supere mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
deodată caporalul, întorcându-se spre gropari și uitându-se cu necaz la țăranul care se oprise să răsufle. Auzi ?... Țara... locurile... niet frumos ! Adăugă apoi, arătând cu mâna ținutul și stâlcindu-și graiul spre a se face mai înțeles. Țăranul holbă ochii, nedumerit, cu un zâmbet umil, bolborosind ceva pe rusește. Suntem în inima Rusiei, în localitatea Zirin, reflectorul e ațintit asupra pozițiilor austro- ungare de ruși, nu de români. Această situație din primul război mondial o amintea cât se poate
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
făcut noi cu dosarul lor (114). 3.6. Reflexivul inerent Observarea listei verbelor reflexiv-inerente, predominant colocviale, populare sau marcate afectiv (a se bosumfla, a se burzului, a se căciuli, a se codi, a se cruci, a se gudura, a se holba, a se iți, a se izmeni, a se lăfăi, a se mândri, a se mocăi etc.; vezi GALR II:160), paralel cu semantica lor ("implicație intensă în proces din partea subiectului personal"), sugerează rolul reflexivului de focalizator al relației subiect-verb. Deși
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
prezentate în lucrează semnalează utilitatea realizării unor cercetări viitoare care pot folosi intuițiile sau sugestiile din analiza de față. ANEXĂ 149 VERBELE DE PERCEPȚIE ÎN LIMBA ROMÂNĂ Câmpul lexico-semantic al verbelor de percepție vizuală A BOLBOȘA tranz. (pop.) "a-și holba ochii". A (SE) BOLDI tranz. și refl. (reg.) "a căsca, a holba, a zgâi ochii". A (SE) BULBUCA refl. și tranz. "a face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.)". A SE CHIORÎ refl. (fam.) "a
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
intuițiile sau sugestiile din analiza de față. ANEXĂ 149 VERBELE DE PERCEPȚIE ÎN LIMBA ROMÂNĂ Câmpul lexico-semantic al verbelor de percepție vizuală A BOLBOȘA tranz. (pop.) "a-și holba ochii". A (SE) BOLDI tranz. și refl. (reg.) "a căsca, a holba, a zgâi ochii". A (SE) BULBUCA refl. și tranz. "a face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.)". A SE CHIORÎ refl. (fam.) "a se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
holba, a zgâi ochii". A (SE) BULBUCA refl. și tranz. "a face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.)". A SE CHIORÎ refl. (fam.) "a se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba". A CONTEMPLA tranz. și refl. "a (se) privi îndelung, meditativ, cu admirație și cu emoție" A GINI tranz. (arg.) "a observa, a vedea, a zări". A (SE) HOLBA tranz. și refl. "a face ochii mari, a-i deschide tare (de
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
a se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba". A CONTEMPLA tranz. și refl. "a (se) privi îndelung, meditativ, cu admirație și cu emoție" A GINI tranz. (arg.) "a observa, a vedea, a zări". A (SE) HOLBA tranz. și refl. "a face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.)". A ÎNTREVEDEA tranz. "a întrezări". A ÎNTREZĂRI tranz. "a zări, a vedea în chip vag, a desluși anevoie (printre alte lucruri sau în treacăt
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]