1,846 matches
-
pe Logon. Le-am făcut semn să-i arate vrăjmașilor noștri - amândoi legați și chirciți, prinși de bulumaci noduroși, slabi, nădușiți și abia răsuflând. - Îi știi? l-am Întrebat pe Scept. L-am văzut cum se Îndreaptă odată. Ochii i holbară și mai și, după care strânse din fălci de-am crezut că o să-i crape măselele. - Și asta... tot de la Tatăl ți-e lăsat? scrâșni el printre dinți. Ochii Îi alergau de la Dupna la Logon, că erau atât de murdari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
păsărel! chicotește sala. Spun că ai niște bulane cu care n-ar trebui să ieși fără un pitbull la tine. Și de cine să mă tem? de un dolofan ca tine? în loc să te uiți pe geam mai bine te-ai holba într-o oglindă. Baronul simte că îi sar ochii din cap: băăi, tu știi cu cine vorbești? tu vezi ce brațe are tăticu’? Și ce să fac eu cu brațele tale? da puțică ai, grăsane? Hă hă hă! Târfă blondă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
violate. Cei mai vechi, mai umflați, își fac seriile la o parte. Li se fâlfâie de fierberea din jur - încă mai râd pe seama Baronului. Își fac seria, se ridică, se admiră din mers în oglindă ori pur și simplu se holbează fără jenă la zbârliturile cărnii. Aha, chirăie Stripăru’, uite-l, bă, l-am prins! uite portofelu’ meu! E al meu, uită-te mai bine, protestează timid culturistul începător cu cap pătrat, de intelectual. Cee mă! mai deschizi și gura pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
așa de dulce și nebunatică! În gara din Roman am coborât și m-am târât cu valizele până în cimitirul Pielea și Osu’, la mormântul bunicului. Era patru dimineața. Ploua mărunt, candelele clipoceau în întuneric, un moroi cu buze vinete se holba la lună de pe vârful unei cruci. Ce bine că nu eram la Paris, ce bine că bunicul nu era înmormântat la cimitirul Père-Lachaise! Acolo n-aș fi putut veni după un sfat la o asemenea oră - ăia și duminica țineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
chiar urâte de-a binelea, dar, din elemente luate separat și de la una și de la cealaltă ar fi ieșit o tipă acceptabilă. Te surprinde că te gândești tocmai la lucrul ăsta În timp ce Înaintezi prin noroi. Obiceiul tău este să te holbezi pur și simplu când se Întâmplă să se așeze În raza ta vizuală În tren sau autobuz vreo fată frumoasă. Constați că la cele mai urâte devii analitic. Sau poate din cauză că timp de două ore cât a durat drumul până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
oprise brusc și În tot restaurantul era liniște: — Până mănânc paharu’ ăsta să nu te mai văd p’aici! apoi a mușcat din buza paharului și a Început să mestece În măsele bucata de sticlă. Șeful de sală a mai holbat o dată ochii la el și a dispărut În bucătărie.) Cafeaua slabă pe care oftând ne-a preparat-o Getuța pe reșou, vodca adusă de dumneavoastră și fumul din pod n-au reușit să ne dispună prea mult, dar, la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ridică brusc În picioare și face câteva mișcări de gimnastică. Respiră, sare pe loc, se freacă la ochi și privește din nou. Capra e acolo. Un țăran cu pălărie cenușie o trage de funie. Rămâne fascinat de imagine. Stă așa holbat minute În șir până când omul cu capra traversează cu greu cele două peroane și ajunge chiar pe peronul unde stă Zare. Îl vede aplecându-se și legând funia de cadrul metalic al băncii pe care se așază. Nu sunt decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
imaginez singur. Asta îl face mai uman. "Fratele Martin" m-a învinuit că sunt eretic. "De ce? Pentru că spun ce gîndesc? ― l-am întrebat. Dacă te interesează, îți pot împărtăși și ție rețeta după care poate fi găsit Dumnezeu". S-a holbat la mine. Devenise țeapăn. Doar mâinile i se bălăbăneau pe lângă trup. A bâiguit, nehotărît: "Cum?" "Simplu. Simplu de tot, i-am zis. Declari sus și tare, ca mine acum, că n-ai nevoie de El. Că-ți ajungi ție însuți
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
știți că mie-mi place cu puțin muștar. — Și nouă, spuse bunicul. Dar puișorului nu-i place. — Îl răsfață maică-sa, spuse bunica zâmbind spre mine. Tare mult îl mai răsfață! M-am făcut că nu aud și m-am holbat atât de mult la ultima bucățică din prăjitura cu ciocolată a mamei, că mi-a întins-o fără o vorbă, ducând un deget prevenitor la gură ca și cum eram complici într-o conspirație. Era a treia bucată pe care o primisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu ochii cât cepele la ecran în timp ce frumoasa Shirley Eaton își scotea sutienul cu spatele la aparat, iar Kenneth încerca să se abțină să tragă cu ochiul în oglinda în care ar fi admirat neprețuita priveliște a trupului ei. Probabil că mă holbam și eu la ea și mă gândeam că nu mai văzusem o persoană atât de frumoasă și din acel moment, ea nu i se mai adresa lui Kenneth, ci mie, băiețelului de nouă ani, pentru că acum eu eram cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
te cunosc? — Sunt vecina ta, spuse Fiona. Locuiesc în apartamentul de vizavi. M-am prezentat acum câteva săptămâni. Ne-am întâlnit pe scară... de trei, patru ori pe săptămână. Mă saluți mereu. Am clipit, m-am apropiat puțin, m-am holbat nepoliticos la fața ei. M-am încordat, făcând un efort imens de memorie. Fiona... Tot nu-mi aminteam să fi auzit acest nume, nu în ultimul timp, și dacă părea totuși că se conturează ceva vag cunoscut în persoana ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mic țipăt și s-a ridicat un nou val de exclamații și văicăreli. Era o senzația îngrozitoare - pe lângă că eram imobilizați, nici nu mai vedeam nimic, deși cel puțin eu aveam mulțumirea de a nu mai fi nevoit să mă holbez la porii din subsuoara constructorului. În aer plutea disperarea și înainte de a deveni molipsitoare, m-am hotărât să mă refugiez, pe cât era posibil, în intimitatea minții mele. Am început prin a-mi spune că putea fi și mai rău - un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
este o fată din Somerville pe nume Margaret Roberts și trebuie să recunosc că este o scumpete! Un cap absolut splendid acoperit cu păr castaniu - îmi venea să mă îngrop în el. Un timp n-am putut decât să mă holbez la ea, dar pe urmă mi-am făcut curaj și i-am spus că mi-a plăcut mult întrunirea. Mi-a mulțumit și a spus că speră să mai vin. Să-ncerce cineva să mă-mpiedice! A ținut un discurs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fiu sincer, am petrecut o mare parte a călătoriei uitându-mă la femeile din vagon. Pe lângă că eram divorțat de opt ani, nu mai făcusem dragoste cu o femeie de peste nouă ani și între timp, căpătasem obiceiul de a mă holba, de a estima și de a cântări perspectivele și privirile mele furișe aveau acea intensitate apăsătoare care caracterizează masculul cu adevărat disperat (și periculos). A devenit repede evident că de data asta existau doar două obiective de maxim interes. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
PL? — Paradisul Labagiilor. Toate vedetele de cinema preferate, în pielea goală, înțelegi? Nu te mai chinui cu scenele alea în care o actriță superbă își dă furoul jos câteva secunde și pe urmă dispare din cadru: acum poți să te holbezi la ea cât vrei. O veșnicie, teoretic. Sau cel puțin până se uzează caseta. Priveam dincolo de el, spre fereastră, fără s-o văd. — Asta folosește cu siguranță la ceva, am spus. — Oricum, mă bucur că am stat de vorbă, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
O lovi tură și încă una, și încă una. În rarele momente când ies din casă, mă clatin. Aerul mă dărâmă de pe picioare, însă chiar și așa, nu-mi pot înfrâna curiozitatea nebună de a revedea lumea. În metrou, mă holbez pur și simplu la oameni, îi fixez fără jenă, sorb situații, fragmente de dialog, sunete, trag adânc în piept tapajul continuu al lumii de afară. Când Mircea este acasă, zilele sunt mult mai ușoare. Încearcă să ia amândoi copiii asupra
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
realitate. Stai, n-am zis bine, nu că n-are nici o legătură, dar viața noastră adevărată e undeva departe, ca un zmeu care zboară cine știe pe unde, în vreme ce pe pământ noi ținem doar un capăt de funie și ne holbăm aiuriți... ─ Cavoul cosmic, răspunde prompt Alexandru Prisăcaru, fiu de notar din Valea Lupului, aspirant la doctorat în biologie moleculară și iubitul Iuliei, fiică de veterinar din Posești, localități aflate pe traseul aceluiași autobuz care în fiecare duminică seara își varsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ton foarte coborât. — Mai dă-l dracu’. Wilson se ridică de la masă și se Îndepărtă pufăind din pipă. Îi spuse ceva În swahili unuia dintre băieți, care-l aștepta În picioare. Macomber și soția sa rămaseră la masă. El se holba la cana de cafea. — Dragul meu, dacă faci vreo scenă, te părăsesc, Îi spuse Margot calmă. — Nu, n-o să faci asta. Ia Încearcă-mă. — N-o să mă părăsești. Nu, n-o să te părăsesc, iar tu o să te porți cum trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
trecuseră cei care-și permiteau să râdă de el? Erau toți niște curve și știau unde poa’ să-și bage asta. Jos, În sufragerie, picadorul Îi privea pe preoți. Dacă ar fi fost vreo femeie prin cameră, s-ar fi holbat la ea. Când nu erau femei, Îi plăcea să se uite la câte un străin, un inglés, dar cum acum nu erau nici femei și nici străini, se holba cu plăcere și obrăznicie la cei doi preoți. În timp ce el făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Dacă ar fi fost vreo femeie prin cameră, s-ar fi holbat la ea. Când nu erau femei, Îi plăcea să se uite la câte un străin, un inglés, dar cum acum nu erau nici femei și nici străini, se holba cu plăcere și obrăznicie la cei doi preoți. În timp ce el făcea asta, negustorul cu semnul din naștere se ridică și, Împăturindu-și șervetul, plecă, lăsând neatinsă mai mult de jumătate din sticla de vin pe care o comandase. Dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
biliard, matadorul scund și serios stătea la o masă aglomerată, În fața unei cafele cu lapte, alături de banderillero-ul Între două vârste și de alți muncitori serioși. Picadorul bețiv și Încărunțit avea În față un pahar de rachiu de cazalas și se holba Încântat la masa la care era matadorul fricos, alături de alt fost matador, care abandonase spada ca să se Întoarcă la meseria de banderillero, și de două prostituate care păreau foarte uzate. Negustorul de ceasuri vorbea cu niște prieteni la un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
bărbatul Îl privea furios, cu ochii abia vizibili sub șapcă. — Da’ știu că ești tare. Cine dracu’ te-a chemat aici? Nimeni. — Păi fii sigur că nimeni. Și nici să rămâi nu te-a invitat nimeni. Vii aicea și te holbezi ca un mucos la fața mea, Îmi fumezi țigările și-mi bei băutura și pe urmă vorbești ca un mucos. Cum dracu’ crezi c-o să se termine treaba asta? Nick nu-i răspunse. Ad se ridică-n picioare. — Îți zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
noi“. Tânărul domn privi Înapoi și-i strigă ceva. Soția grăbi pasul și veni lângă ei. Peduzzi Îi salută ceremonios pe toți cei cu care se-ntâlniră pe drum. Buon dì, Arturo! și-și scotea pălăria. Casierul de la bancă se holba la el din ușa cafenelei fasciste. Grupuri de câte trei sau patru oameni care stăteau În fața magazinelor se holbau la cei trei care mergeau pe stradă. Bărbații În salopete prăfuite care munceau la fundația unui nou hotel Își ridicară privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ceremonios pe toți cei cu care se-ntâlniră pe drum. Buon dì, Arturo! și-și scotea pălăria. Casierul de la bancă se holba la el din ușa cafenelei fasciste. Grupuri de câte trei sau patru oameni care stăteau În fața magazinelor se holbau la cei trei care mergeau pe stradă. Bărbații În salopete prăfuite care munceau la fundația unui nou hotel Își ridicară privirile spre ei. Nimeni nu le adresă vreun cuvânt sau vreun semn, În afară de cerșetorul orașului, bătrân și slab, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
existase un cal așa de minunat și de zvelt, făcut anume pentru curse. Mergea În jurul padocului pășind cu grijă, liniștit, mișcându-se lin, de parcă știa exact ce are de făcut, fără să se smulgă, să se cabreze sau să-și holbeze ochii Înnebunit, cum fac gloabele alea dopate. Se adunase atâta lume, că nu-i mai vedeam decât picioarele și niște pete de galben, și atunci bătrânul Își făcu loc prin mulțime, iar eu m-am luat după el, până am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]