3,902 matches
-
fără să se miște de pe scaunul lui, cum targuí-ul își punea în spate ranițele, ploștile, gerba și armele. Nu păru să simtă greutatea și, când se îndepărtă, o făcu fără să-i pese de căldură, cu pași siguri, repezi și hotărâți. Era deja la peste o sută de metri când Razman claxonă îndelung, obligându-l să se întoarcă: — Noroc! îi strigă. Celălalt făcu un gest cu mâna, se întoarse și își văzu de drum. „Palmierilor le place să stea cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
a prietenilor... Dar tu încă n-ai făcut asta în fața mea. Gacel se gândi câteva momente și apoi, foarte domol, își ridică mâna și lăsă vălul să-i cadă, permițându-i celuilalt să-i studieze în voie chipul uscățiv și hotărât, brăzdat de riduri adânci. Zâmbi: — E o față ca oricare alta. Mi te închipuiam altfel. — Altfel? — Poate mai bătrân... Câți ani ai? — Nu știu. Nu i-am numărat niciodată. Mama a murit când eu eram copil, și astea sunt lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se opri cam la douăzeci de metri de el, exact în punctul unde se uneau hamada și „pământul pustiu“. Un om înalt, cu o mustață îngrijită, uniformă de culoarea nisipului și steluțe pe manșetă coborî imediat și înaintă cu pas hotărât, oprindu-se în fața targuí-ului. — Abdul-el-Kebir? întrebă. Gacel arătă în spatele său. Ofițerul răsuflă ușurat și clătină din cap ca și cum ar fi scăpat de o mare greutate. — în numele guvernului meu și al meu personal, vă urez bun venit în țara noastră... Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dintre ei fu pe punctul să izbucnească în râs, altul sări în sus de bucurie, și când Razman, pe deplin conștient de ceea ce face și de adevăratele sentimente ale acelei trupe de răzvrătiți, ceru în mod solemn ca toți cei hotărâți să-l urmeze să ridice brațul, păru că un singur resort invizibil puse în mișcare toate mâinile, făcându-le să se ridice spre cer la unison. Locotenentul zâmbi ușor și schimbă o privire cu soția sa, care-i zâmbi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
strada, spre evidenta iritare a polițistului, care nu încetase să-l observe cu coada ochiului: — Ăsta a fost ministrul? îl întrebă. — Da. El era... Și ți-am spus să te cari! Lasă-mă în pace! — Nu! tonul targuí-ului era tăios, hotărât și amenințător. Vreau să-i spui din partea mea că dacă poimâine nu mi-a eliberat familia, chiar aici, pe locul unde te afli acum, o să-l omor pe președinte. Grăsanul îl privi complet uluit. Reacționă cu întârziere și, în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
faleză, fusese printre primele care suferiseră efectele revoluției și, cuprinsă de flăcări în miezul unei nopți întunecate, arsese până în zori fără ca vecinii sau pompierii să îndrăznească să stingă focul, știind că în întunecimea pădurilor din apropiere se ascundeau franctirorii naționaliști hotărâți să doboare, la lumina focului, pe oricine ar fi comis imprudența de a se apropia. Așa că se transformase, cu timpul, într-un schelet înnegrit și prăfuit, adăpost pentru șobolani și șopârle, pe care chiar și vagabonzii îl ocoleau superstițioși de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu pielea lui. După patru zile, oricine ar fi îndrăznit să se aventureze în interiorul vechii biserici arse s-ar fi îngrozit văzând o fantomă înaltă, scheletică și șovăitoare, care își târa picioarele prin nava pustie, învingându-și oboseala și vărsăturile, hotărâtă, cu o voință supraomenească, să-și redobândească echilibrul și să revină la viață. Gacel Sayah știa că fiecare din acei pași îl îndepărta un pic mai mult de moarte și îl apropia puțin câte puțin de deșertul pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dacă-l mai prinde la ușa ei. A strigat. Păi, s-o audă vecinii. Să-i ia de martori, dacă l-ar pune dracu’ să mai dea pe aici după toate câte i-a făcut. De data asta, era mai hotărâtă ca oricând să scape de el. Numai bine că, peste câteva zile, s-a înființat la ușa ei Vandam. Acum îl vedea mai bine - un puști în blugi și cămașă-n carouri, negricios, țânțăros și vânos. Nu doar pentru că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mult, până găsim o familie care să prezinte garanții solide. Și pe urmă formalitățile, care ar fi cam tot trei luni. Ți-am spus că n-are rost să ne grăbim. Să facem o treabă bună. Important e să fim hotărâte. Trebuie că doamna Petronela o simțise că-i cam îndoită, și uite că, prin felul cum vorbea și se purta, îi risipea îndoielile. Îi dăduse bani, ca să nu mai ducă lipsă de ce ar fi avut nevoie până peste două luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Petrișor începuse să plângă. — Uite că știm și să plângem, se alintă avocata. Nu te-am auzit până acum, Petrișor. Și tu? se adresă maică-sii cu blândețe, pe un ton cooperant. Ți-am spus doar că trebuie să fim hotărâte. N-avem motive să ne răsucim așa, aiurea, dintr-o toană... Chiar nu-nțeleg ce nu-ți convine. Dintr-odată, te-ai întors pe dos când ai auzit de bani. Parcă trăiești pe altă lume, zău așa, nu vezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
n-am nici un fel de posibilități și pe nimeni să mă ajute... — Știu. Tocmai d-aia ți-am găsit o familie bună care să te ajute și să-i asigure și copilului o viață... Ce naiba, doar am zis că suntem hotărâte. De ce să dăm înapoi acum, când am rezolvat ce e mai greu? Si nu mai plânge, fetițo, că mă calci pe nervi. Mirela se uita iar pe fereastră, la obrazul ei împietrit pe care se zvântau lacrimile, reflectându-se pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
reiați. Probabil că se simțea foarte stânjenit. — Ce zici? l-am Întrebat eu vesel. — Toată lumea poartă negru, Sam, răspunse el cu o grimasă. Asta nu e deja ceva demodat? — Genul ăsta de negru e mereu la modă, am zis eu hotărâtă. Uită-te la ea, de pildă. I-am făcut semn către o fată aflată de partea cealaltă a barului și care, deși nu părea a avea mai mult de șaptesprezece ani, era copia la indigo a unui fan vechi al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
din urmă, a Învins mândria mea, zicea ea. Linda era... nu știu, ca un pitbull. A pus stăpânire pe el și nu mai voia să-i dea drumul. N-am idee ce s-a petrecut de-a devenit atât de hotărâtă să-l ia de lângă mine. În fond, relația lor dura de ani de zile. Dar l-a supus la presiuni foarte mari. Suna tot timpul, se certa cu el și nu voia În ruptul capului să renunțe. Janice mă privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
luat puterea, persanii sunt Înfrânți. Unii caută, asemeni lui Nizam, o Înțelegere cu Învingătorii, alții, ca mine, se refugiază În cărți. — Iar alții continuă să lupte. Astăzi nu sunt decât o mână, mâine vor fi cu miile, o armată numeroasă, hotărâtă, de neînvins. Eu sunt apostolul Noii Propovăduiri, voi străbate țara fără răgaz, voi folosi Înrăurirea, dar și forța, și, cu ajutorul Preaînaltului, voi doborî puterea cea putredă. Ție ți-o spun, Omar, care mi-ai salvat cândva viața: lumea va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
bine de un an! Nu șovăie deloc. În noaptea următoare, se strecoară din tabăra sa, fără știrea apropiaților, se prezintă, Împreună cu emisarii lui Terken, În fața Porții Kahab, care, ca prin farmec, se deschide Înaintea lui. Iată-l mergând cu pas hotărât, Înconjurat de o escortă prea veselă, după gustul său, lucru pe care-l crede datorit reușitei fără greș a faptei sale de vitejie. Dacă bărbații râd prea zgomotos, el le poruncește să se domolească, iar aceștia răspund respectuos, Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
plicticoasă, dar sala a fost arhiplină și am fost ascultat cu religiozitate. De atunci, m-am dus la alte Întruniri, pe cele mai diverse teme. La oamenii aceștia există o imensă sete de cunoaștere. Ei sunt și partizanii cei mai hotărâți ai Constituției. Mi se Întâmplă să trec pe la sediul lor ca să capăt ultimele vești de la Teheran. Ar trebui să-i cunoști, visează la aceeași lume ca tine și ca mine. XXXVII Seara, În bazarul din Tabriz, puține prăvălii rămân deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
aruncăm o ochire: ne aflam deasupra celei mai vulnerabile intrări a cartierului, pe care o astupa, În prezent, o baricadă. În spatele ei, cam douăzeci de oameni, cu un genunchi la pământ, cu carabinele ațintite. Există și alții, explică Fazel. La fel de hotărâți. Blochează toate ieșirile cartierului. Dacă sosește haita, va fi primită așa cum o merită. „Haita”, cum Îi spunea el, nu era departe. Trebuise să se oprească din drum ca să incendieze două sau trei case aparținând fiilor lui Adam, dar nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
în limba noastră, putem renunța foarte ușor la litera W. Eu mă pricepeam de minune să întrebuințez cerneala albastră când se simțea nevoia să-mi îmbunătățesc rezultatele la învățătură. Nu-mi trebuiau decât o lama de ras și o mână hotărâtă. Din păcate, aveam succes numai cu caietul de dictări, catalogul era păzit ca secera și ciocanul. Întotdeauna mă întrebasem dacă secera și ciocanul într-adevăr existau, eventual suflate cu aur și puse la păstrare într-o vitrină cu sticla incasabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
nostru de acasă era mai mare, iar Benito fusese un tip cu chelie, care vorbea foarte tare și repeta întruna popolo italiano. Când n-avea ce spune, Benito își proptea brațele în șolduri, strângea buzele și arunca în jur priviri hotărâte. Totdeauna privirile hotărâte sunt de folos, aș fi putut să i le recomand și tatei. Atunci n-ar mai fi avut nevoie de două cămăși pe zi din cauza transpirației și mâinile ar fi încetat să-i tremure. Atunci ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
era mai mare, iar Benito fusese un tip cu chelie, care vorbea foarte tare și repeta întruna popolo italiano. Când n-avea ce spune, Benito își proptea brațele în șolduri, strângea buzele și arunca în jur priviri hotărâte. Totdeauna privirile hotărâte sunt de folos, aș fi putut să i le recomand și tatei. Atunci n-ar mai fi avut nevoie de două cămăși pe zi din cauza transpirației și mâinile ar fi încetat să-i tremure. Atunci ar fi luat poziție în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
fonte, imnul cartei, nu vei vedea nici o țară, banniera rossa, a portuguesa, god save the king, internaționala, deutschland über alles, chant du marais, as stars and stripes, soldații se Întoarseră la posturile de unde veniseră, și acolo, Înarmați până În dinți, așteptară hotărâți atacul și gloria. N-a fost să existe. Nici gloria, nici atacul. Prea puțin Înclinate spre cuceriri și cu atât mai puțin spre construirea de imperii, ceea ce respectivele țări pretindeau era numai și numai să nu mai vină oamenii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
nevoie de explicații, nu trebuie să îmi explici nimic, sunt fericit că ai venit, ia loc, mă îmbrac imediat, eu mă adâncesc în fotoliu, jaluzelele sunt trase, dar chiar și pe întuneric, descopăr cu uimire ochii privindu-mă de pe pereți, hotărâți și reci. Zeci de ochi cenușii mă hărțuiesc, mă ridic și aprind lumina, merg de la un tablou la altul, sunt atât de multe, încât aproape că acoperă toți pereții, mari și mici, și medii, și în toate apare chipul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
verific ceva, de ce, este contagioasă boala lui tati? Dar ea răspunde, nu, nu îți face griji, vreau doar să văd în ce fel te afectează, apoi se apropie de ea cu mișcările acelea ale ei, care deja îmi deveniseră familiare, hotărâte și fine, buzele ei se mișcă parcă s-ar ruga, Noga îi întinde brațul încordată, până când mișcările precise se transformă într-o mângâiere blândă pe părul ei, ești foarte bine, draga mea, fii pe pace, totul va fi bine, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se uită direct la mine, nu își întoarce privirea, eu fac greșeala și îi trimit un zâmbet abia perceptibil, îmi este foarte clar că fac o greșeală, pentru că fiecare fată care vine aici trebuie să facă acest lucru pe deplin hotărâtă, iar eu chiar mă grăbesc la o ședință, dar crâmpeiul de cer mă acoperă și iat-o și pe ea înaintând spre mine cu pași sfioși, da, este însărcinată, după grija cu care pașii ei ating șoseaua, după zâmbetul înlăcrimat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
va mai fi nevoie să faci pe ghidul, îți vei putea termina doctoratul în liniște, deja sunt cufundată în visul acesta fericit, încurajându-mă singură, el nu mă va refuza, voi reuși să îl conving. Udi, nu înțelegi, spun eu hotărâtă, aproape cu sânge rece, este ca o profeție, auzi voci înăuntrul tău, nu mai știi pe cine anume să crezi, nu știi ce cale să alegi, numai după dezastru se va ști care au fost profeții adevărați și care cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]