19,061 matches
-
scrisului. Câini. Câinii nu pot fi citiți. Îi lăsăm în pace. „Intrarea persoanelor străine strict interzisă“, scrie undeva. Pe blocul 17 E, sc. D. Atenție ugandezi, bolivieni, pakistanezi, pe aici nu se trece. „Gogoși marmeladă 7000 lei.“ Afară miroase a iarbă încinsă. Și a gogoși cu marmeladă. „Pericol de electrocutare“, pe un stâlp. Cumpăr de la chioșc o revistă. În ea scrie că „să alfabetizezi înseamnă să facilitezi accesul unor proști la cărți proaste“. Și, în felul acesta, le permiți să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
a ieșit. Mergea să pună la cale treburi de taină... Omătul abia își mai trăgea sufletul, ascuns pe vreo margine de gârlă ferită de soare. În văzduh plutea mireasmă de pământ reavăn trezit din amorțeala iernii. Câte un colț de iarbă se ițea - cu fereală parcă - să vadă cum e vremea. Și vremea se arăta priincioasă. Primăvara se oprise doar să și înfoaie mantia străvezie pe culmea din zare... Nu mai era vreme de pierdut... Moș Dumitru Carpen a înhămat armăsarul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Dezham eu calul și trag o fugă călare. Tu rămâi cu Costăchel! Înainte de a deschide poarta - din reflex - Costăchel a privit în toate părțile. A făcut apoi câțiva pași și, gemând, s-a lăsat să cadă ca un snop pe iarbă sub cireșul de la poartă. Didina, rămasă lângă el, îl privea compătimindu-l în gând „De unde vine săracul? Uite-te la el cât îi de slab! O mână de om. Și zdrențele iestea abia se mai țin pe dânsul. Câte o
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Chersân și Tașmău umblă din casă în casă a făcut îndată încojurul satului. Costăchel nu-și găsea locul. A ieșit în curte și a strigat: Petrache! Fă-te-ncoa’! Iaca am venit la ordin! S-au așezat în curte pe iarbă. Care-i baiul, Costache? Măi băiete, treaba-i urâtă. Au început să umble din om în om. Eu știu ce înseamnă asta. Ai spus o dată nu! Ei nu se lasă. Peste câteva zile te trezești din nou cu ei pe
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cu mai multă grijă prietenele, să fie atentă, chiar grijulie și atunci când pronunță unele conjuncții. Și-au continuat drumul până la bifurcația străzii principale cu strada Crizantemei. Se bucurară împreună la vederea primăverii care umbla sprințară printre ramurile copacilor și prin ierburile crude, așezându-se cu toți fluturii ei albi pe corolele florilor și dând glas melodios, plin de farmec, păsărelelor lipsite de grijile pământenilor de rând. Primăvara părea că râde în hohote, întocmai unui copil în nestăvilitele lui jocuri. Când cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
-se la ea însăși, dar după chibzuința Doinei, i se părea mai potrivită asemănarea cu un ciulin. Avea încredere în Teo. Nimic însă nu e imposibil sub cerul imprevizibilului. Neliniștile ei sporiră când reflectă, referindu-se la puterea firului de iarbă care, deși pare atât de firav, străpunge chiar și asfaltul. Era un fenomen verificat în practica de zi cu zi. Doina avea suficiente exemple în acest sens. PARTEA A DOUA 1 L a prima oră a dimineții directorul spitalului îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
-i penele, lovindu-l cu ciocul. După această altercație, culcușul sărbătoresc, scăldat în lumină și muiat în căldura și culoarea celor mai frumoase flori, întocmit cu trudă, cu migală și artă, arată deplorabil. Din ceea ce mai rămâne din cuib pene, ierburi și flori Bikirikipiripiki le trage în jurul corpului ei și ouă câteva zile la rând câte un cocoloș ciocolatiu de mărimea unei ghinde, cu irizări alb-gălbui, apoi se așază să le clocească. La timpul sorocit, vin pe lume viitoarele sale progenituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
nu mai mult. Apoi parcurse un drum colbăit, printre lanuri de porumb și floarea soarelui, cu liziere de salcâmi și gârneață. Simona privea întinderile în care toamna nu intrase cu toate ambarcațiunile sale. În dimineța aceea, o brumă subțire acoperise ierburile, argintându-le cu o peliculă de un alb imaculat cu scânteieri lucitoare. Nu peste mult timp însă, un soare blând și dulce avea să vină binevoitor să înflorească întreaga zi. Trecu pe lângă un grup de bărbați îmbrăcați în haine cadrilate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și nu ducea casă bună cu limba engleză. Și iarna aceea trecu greu, dar trecu. Ieșirea din acest anotimp însemnă o adevărată sărbătoare nu numai pentru Simona, ci și pentru majoritatea locuitorilor acelei așezări. Optimismul intră în case o dată cu verdele ierburilor, al grădinilor cu pomii înfloriți. Zarzării se grăbiră să-și etaleze minunatele flori roz-albe, demonstrând prin acest gest că sunt niște învingători. O dată Răducu vindecat Simona a început să-l ia cu ea la școală, neavând cu cine să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
existau câțiva piloni de rezistență în stare să mențină deasuprea solului construcția. Se impuneau totuși încă reparații ale căror costuri erau greu de estimat... 17 T oamna, după ce își muiase frunzele în baia mai multor culori, le ascunse grijulie sub ierburi de teama anotimpului care venea încărcat cu vânturi, geruri și zăpezi. Într-o noapte însă, se așternu peste întinderi o plapumă de nea imaculată, semn că noul anotimp lua în stăpânirea sa ținuturile. În pomi apărură fructe albe, de argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
izvoare de bucurie, care nu seacă niciodată: frumusețea naturii și a viețuitoarelor. Astfel că, peste tot unde priveai în jurul tău, vedeai numaidecât natura cum renaște din cenușa în care, doar cu câteva luni mai devreme, frigul o prefăcuse fără milă. Iarba fragedă creștea vioaie și, în multe locuri, deja erau răsărite și încântătoarele flori primăvăratice. Mestecenii și plopii își desfăceau frunzulițele cleioase și înmiresmate, pe ramurile teilor plesneau mugurii plini de sevă. Rândunelele, vrăbiile și porumbeii își clădeau voios cuiburile, gâzele
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fără ca substanța din care este format să-i fie afectată. Fructele sunt produse naturale, produse industriale si produse civile. Ce sunt fructele naturale? Fructele naturale sunt produse care apar de la sine, fără ca omul să intervină pentru obținerea lor. De exemplu, iarba este un produs natural peren ce crește din pământ și este folosită pentru hrana animalelor, În vederea obținerii producției de lapte, ouă, carne, etc; zmeura, afinele din pădure sunt de asemenea fructele pământului, fără ca omul să pună mâna să le cultive
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
posedă, iar În ultimul timp una dintre părți a păscut vitele pe teren, pretinzând că are dreptul să facă acest lucru fiindcă terenul i-ar aparține, cauzându-i astfel pagube pe fânețe, pe care le cosea În fiecare an, iar iarba pe care o obținea o folosea ca fân pentru vitele sale ori vindea surplusul care Îi prisosea. Ocupațiunea este o cvasi formă de posesie asupra unui bun mobil care nu aparține de nimeni, iar prin găsirea și ocuparea lui, nu
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
ca o rană deschisă, abisală... ** Când zorii Își vor spăla trupul În roua florilor abia trezite din vis... când lumina lor se va strecura În primele adevăruri netrunchiate, eu voi fi călătorul pribeag, Într-un gând nenăscut, rămas să contemple iarba crescută pe un mormânt fără umbră și iubiri răsfățându-se... În albul așternut al vremii. ... ia-ți partea de glorie, “seară de jertfă”, și lasă omenirii lumina din muguri... 17 februarie 2014 ... În loc de „vidul” unor expresii... Interviu cu Dumnezeu (de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
odihnit până mai târziu. Mi-am dat seama. Se vede de la o poștă că n-ai dormit cu capul prea limpede. Te rog adu o pătură, să stăm pe prispă, nu mai merg În casă. Curtea era destul de mare și iarba ajunsese până la genunchi. Firele de mușețel, răsărite din loc În loc, Îți Încântau privirea. Ana a venit din casă cu o pătură decolorată de vreme, cu o sticlă și două pahare. Frumoasă iarba, dar cred că ar trebui să chemi pe
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
merg În casă. Curtea era destul de mare și iarba ajunsese până la genunchi. Firele de mușețel, răsărite din loc În loc, Îți Încântau privirea. Ana a venit din casă cu o pătură decolorată de vreme, cu o sticlă și două pahare. Frumoasă iarba, dar cred că ar trebui să chemi pe vecinul Anton s-o cosească. Mai trece lumea pe drum și ce o să zică? Iaca nu mai pot eu de lume! Nu mă doare nici În călcâie... și a Început să râdă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
lățoși și plini de pureci... Lasă, fa, Antoneto, că n-a Început lumea cu noi și, după noi, potopul. Hai noroc! Să fim sănătoase și să ne bucurăm de câte o zi ca asta, cu soare blând și Înconjurate de „iarba verde de acasă”... 13 martie 2014 Nostalgie În alb-negru După absolvirea unei școli, fiecare putea găsi un loc de muncă fără să bată pe la ușile „șefilor”, uși care astăzi sunt deschise doar pentru rudele apropiate. Primea o retribuție cu care
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
acordăm acele clipe mirifice pentru sufletul surghiunit Într-un con de umbră. Uneori, primăvara, când totul este Înflorit și razele molatice Îmbrățișează zarea - simt cum inima mi se umple de iubire. Serile de vară, cu parfum de tei, miros de iarbă și dor, te cheamă, te ademenesc! Doamne! Totul cântă, inima visează iubire. Ce păcat că iubita nu este lângă mine! Bucuria ar fi fost mult mai mare În doi. Ce păcat!? Câte măști poate purta un om Într-o viață
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
al Doamnei Elena Rareș și ai altor membri ai familiei domnitoare a Moldovei. Când soarele era urcat de două sulițe pe cer, parcam mașina În preajma mănăstirii. Dinspre stradă, se vedeau doar zidurile Înalte, magazinul de peste drum, școala “Petru Rareș” și ierburile uscate din cauza temperaturile ridicate, mult prea ridicate, cu care ne-am confruntat În ultima săptămână. Luna august a Început să fie cu adevărat un cuptor Încins. Ce-i asta? Doamne, ce pustiu! Eu nu rămân aici! Pot sta foarte bine
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de masă: micul dejun la ora 9.00 și cina la ora 18.00. În fața mănăstirii, unde m-am cazat, se află o altă alee cu trandafiri. În partea dreaptă, la ieșirea din lăcaș, era amenajat un spațui verde, cu iarbă proaspăt cosită, unde erau așezate două mese din lemn, și scaune de forma unor băncuțe. Pentru prima zi, Îmi luasem mâncare de acasă. Am adus sacoșele din mașină, le-am așezat pe una din mese și am pregătit un prânz
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
suprafață, unde sunt cultivați: meri pitici, peri, pruni, cireși, vișini, nuci, viță de vie... După ora 16.00, mi-am luat o carte și un caiet, poșeta, În care aveam telefoanele mobile și multe altele, și am pornit prin livadă. Iarba era cosită de cel mult două zile. Mirosul de fân proaspăt te Îmbăta cu aduceri-aminte. Merele, abia se pârguiau, ca și prunele, de altfel. De culoare albastru Închis, cărnoase, ușor acrișoare, prunele mi-au făcut cu ochiul. Am cules câteva
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
se pârguiau, ca și prunele, de altfel. De culoare albastru Închis, cărnoase, ușor acrișoare, prunele mi-au făcut cu ochiul. Am cules câteva mai coapte și le-am mâncat mai apoi, la umbra unui măr, stând pe o grămăjoară de iarbă cosită. Doamne! Pe unde n-am hălăduit cu gândul! Câte amintiri nu m-au copleșit. Privind merele verzi roșietice, n-am putut să nu-mi amintesc de Adam și Eva, de neprihănirea lor până au fost ispitiți să muște din
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nici unul nu avea un contur precis. Toate se dilatau, se deformau sub vălul din ce În ce mai dens de Întuneric. ... Altă zi... M-am trezit cu o durere de mijloc, destul de sâcâitoare. După-amiază stătusem În livadă vreo două ore, pe o grămadă de iarbă peste care am Întins pulovărul meu roșu. Plouase cu o zi Înainte, iar vântul Își făcea simțită prezența cu răsuflarea-i rece. Toate la un loc, la care s-a adăugat și umezeala solului, au contribuit la durerile mele lombare
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
îl întrebam de unde cunoștea atâtea istorii. El ne răspundea că pe unele le citea din cărți, pe altele le ținea minte de la părinții lui, unele le mai auzise de la alți oameni... De Sfântul Gheorghe, aduceam o brazdă de pământ cu iarbă verde pe care o așezam pe parul cel mai înalt de la poartă, cică aducea rod semănăturilor. Sărbătoarea Învierii Domnului era deosebită, aici tradițiile erau cele mai bogate. Seara, în ajunul Învierii, se făcea un foc, la care ne adunam toți
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
spele ultimul, acela mânca ouăle și lua bănuții. De Duminica Mare, era obiceiul împodobirii în ajun a stâlpilor casei cu ramuri de tei. Tații noștri ne făceau niște fluiere din crenguțe de tei și auzeai numai fluiere prin ulițe. Aduceam iarbă și plante care se puneau pe jos prin odăi după ce făceam curat. Mirosul acela de iarbă era foarte plăcut. Erau frumoase acele tradiții, fiecare sărbătoare avea ceva al ei, deosebit de celelalte. Totuși, fiecare din noi avea unele la care ținea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]